Demersul Esterei pentru izbăvirea evreilor
1A treia zi împărăteasa Estera s‑a îmbrăcat cu hainele împărătești și a venit în curtea interioară a palatului împăratului, chiar în fața palatului împăratului. Împăratul ședea pe tronul său imperial, în palatul împărătesc, în fața intrării palatului. 2Împăratul a văzut‑o pe împărăteasa Estera stând în curte. Ea a căpătat bunăvoință înaintea2, 8 Lit.: în ochii. lui, și el i‑a întins Esterei sceptrul de aur pe care‑l ținea în mână. Estera s‑a apropiat și a atins vârful sceptrului.
3Împăratul a întrebat‑o:
– Ce ți s‑a întâmplat, împărăteasă Estera? Care‑ți este cererea? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăție, ți se va da!
4Estera a răspuns:
– Dacă împăratul găsește că este bine, să vină astăzi împreună cu Haman la ospățul pe care i l‑am pregătit!
5Împăratul a zis:
– Grăbiți‑l pe Haman să facă după dorința Esterei!
Împăratul și Haman au venit la ospățul pregătit de Estera.
6În timp ce petreceau bând vin, împăratul i‑a zis Esterei:
– Care‑ți este dorința? Îți va fi împlinită! Oricare‑ți este cererea, chiar și jumătate din împărăție de ar fi, ți se va face după voie!
7Estera a răspuns și a zis:
– Iată dorința mea și cererea mea. 8Dacă am găsit bunăvoință înaintea împăratului și dacă împăratul găsește că este bine să‑mi accepte dorința și să‑mi îndeplinească cererea, să vină împăratul împreună cu Haman și la ospățul pe care îl voi pregăti pentru ei. Și mâine voi face după cuvântul împăratului.
Ura lui Haman față de Mardoheu
9În acea zi, Haman a ieșit vesel și cu inima mulțumită. Dar când Haman l‑a văzut pe Mardoheu la poarta împăratului și a observat că nu se ridică și nici nu tremură înaintea lui, s‑a umplut de mânie împotriva acestuia. 10Haman s‑a stăpânit totuși și s‑a dus acasă. Apoi a trimis după prietenii lui și după Zereș, soția sa. 11Haman le‑a vorbit despre splendoarea bogățiilor sale, despre mulțimea fiilor săi și despre tot ce făcuse împăratul ca să‑l înalțe, punându‑l deasupra demnitarilor și a slujitorilor împăratului.
12Apoi Haman a zis:
– Mai mult, împărăteasa Estera nu a invitat pe nimeni, alături de împărat, la ospățul pe care l‑a pregătit, decât pe mine, iar mâine m‑a chemat din nou împreună cu împăratul. 13Toate acestea însă nu au valoare pentru mine, câtă vreme îl văd pe iudeul Mardoheu stând la poarta împăratului.
14Atunci Zereș, soția lui, și toți prietenii săi i‑au zis:
– Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coți14 Aproximativ 25 m., iar în zori cere‑i împăratului să‑l spânzure pe Mardoheu pe ea. Apoi du‑te împreună cu împăratul la ospăț și fii vesel!
Sfatul i‑a plăcut lui Haman și el a pregătit spânzurătoarea.
Јестирина молба цару
1Трећег дана Јестира се обукла царски и стала у двориште царског двора, испред двора, док је цар седео на свом царском престолу у двору наспрам улаза у двор. 2Цар је тада видео царицу Јестиру како стоји у дворишту и смиловао се на њу. Цар је испружио ка Јестири своје златно жезло које му је било у руци, па је Јестира пришла и дотакнула врх жезла.
3Рекао јој је цар: „Шта ти је, царице Јестиро? Шта желиш? Даће ти се макар и половина царства!“
4Јестира му је одговорила: „Ако је цару по вољи, нека данас дође цар са Аманом на гозбу коју сам за њега припремила.“
5Цар заповеди: „Пожурите Амана да уради по Јестириној речи!“
Тако је цар са Аманом дошао на гозбу коју је Јестира припремила. 6Када су на гозби пили вино, цар је упитао Јестиру: „Која је твоја молба? Биће ти дано! Шта је то што желиш? Ако је и половина царства – нека буде!“
7А Јестира му је одговорила: „Ово је моја молба и моја жеља: 8Ако сам нашла благонаклоност пред царем и ако је цару по вољи да испуни моју молбу и учини по мојој жељи, нека дођу цар и Аман на гозбу коју ћу за њих да припремим, и сутра ћу учинити према царевој речи.“
Аман бесни против Мардохеја
9Тог дана је Аман отишао веселог и радосног срца. Али када је Аман видео Мардохеја на царевим вратима, да му не устаје и да не дрхти пред њим, Аман се испунио бесом према Мардохеју. 10Али, Аман се суздржао и отишао својој кући.
Затим је послао по своје пријатеље и своју жену Сересу и окупио их. 11Онда им је приповедао Аман о слави свог богатства, о многим својим синовима, о свему чиме га је цар унапредио и о томе како га је узвисио над царским главарима и слугама. 12Такође је Аман рекао: „Никог осим мене царица Јестира није позвала са царем на гозбу коју је припремила. Чак ме је и сутра позвала са царем. 13Али све то ми не одговара докле год гледам Мардохеја, Јеврејина, како седи на царевим вратима.“
14На то му је рекла Сереса, његова жена, и сви његови пријатељи: „Нека направе вешала висока педесет лаката5,14 Око 25 m., па ујутру реци цару да на њих обесе Мардохеја. Онда весело иди с царем на гозбу.“ Аману се свидео савет па је направио вешала.
