Jalea și răspunsul evreilor
1Când Mardoheu a aflat tot ce s‑a întâmplat, și‑a sfâșiat hainele, s‑a îmbrăcat în sac și cenușă, a ieșit în mijlocul cetății și s‑a jelit cu strigăte mari și amare. 2El s‑a dus până în fața porții împăratului, deși nimeni nu avea voie să vină la poarta împăratului în haine de sac. 3În fiecare provincie, în fiecare loc unde ajungea decretul cu hotărârea împăratului, era bocet mare printre iudei. Era post, plânset și jale și mulți se culcau în sac și cenușă.
4Când servitoarele și eunucii Esterei au venit la ea și au înștiințat‑o, împărăteasa s‑a tulburat foarte tare. Ea i‑a trimis haine lui Mardoheu ca să se îmbrace și să‑și dea astfel jos sacul de pe el, dar acesta nu a acceptat. 5Estera l‑a chemat pe Hatac, unul dintre eunucii împăratului care se aflau în slujba ei, și i‑a poruncit să afle de la Mardoheu ce înseamnă aceasta și care este motivul. 6Hatac a ieșit la Mardoheu în piața cetății, care se afla în fața porții împăratului. 7Mardoheu i‑a vorbit despre tot ce i s‑a întâmplat și i‑a spus suma exactă de argint pe care a promis Haman s‑o plătească vistieriei împăratului, în schimbul stârpirii iudeilor. 8I‑a mai dat și o copie a decretului scris, așa cum fusese vestit în Susa în vederea nimicirii iudeilor, ca să i‑l arate Esterei, s‑o înștiințeze și să‑i poruncească să meargă la împărat, să caute bunăvoința lui și să stăruiască pe lângă el pentru poporul ei.
9Hatac a venit și i‑a spus Esterei cuvintele lui Mardoheu. 10Estera i‑a zis lui Hatac să‑i poruncească lui Mardoheu astfel: 11„Toți slujitorii împăratului și fiecare popor din provinciile împăratului știu că orice bărbat sau orice femeie care intră la împărat, în curtea interioară, fără să fie chemat, este dat morții prin lege. Doar dacă împăratul îi întinde sceptrul de aur, este lăsat în viață. Nici eu n‑am mai fost chemată să merg la împărat de treizeci de zile!“ 12Când l‑au înștiințat pe Mardoheu despre mesajul Esterei, 13Mardoheu i‑a trimis înapoi Esterei următorul răspuns: „Să nu‑ți imaginezi că, fiind în palat, doar tu vei scăpa dintre toți iudeii! 14Căci dacă vei păstra tăcerea în perioada aceasta, ajutorul și izbăvirea vor veni din alt loc pentru iudei, iar tu și familia tatălui tău veți pieri. Cine știe dacă nu pentru o vreme ca aceasta ai ajuns la împărăție?“ 15Estera i‑a răspuns lui Mardoheu: 16„Du‑te, strânge‑i pe toți iudeii care se găsesc în Susa și postiți pentru mine! Nu mâncați și nu beți nimic, timp de trei zile, nici ziua, nici noaptea! Și eu voi posti alături de slujnicele mele, iar apoi voi merge la împărat, deși este împotriva legii, și, dacă va fi să pier, voi pieri!“ 17Mardoheu a plecat și a făcut așa cum îi poruncise Estera.
Mardochée demande à Esther d’intervenir
1Lorsque Mardochée apprit tout ce qui s’était passé, il déchira ses vêtements, se couvrit d’un habit de toile de sac et répandit de la cendre sur lui. C’est ainsi qu’il parcourut la ville en poussant de grands cris de douleur. 2Puis il alla jusque devant la porte du palais impérial, par laquelle personne n’avait le droit d’entrer revêtu d’un habit de toile de sac.
3Dans chaque province, à mesure qu’y parvenaient l’ordonnance et le décret de l’empereur, c’était comme un deuil qui frappait les Juifs ; ils se mettaient à jeûner, à pleurer et à pousser des cris : beaucoup se couchaient sur des toiles de sac et de la cendre4.3 Signe habituel de deuil ou d’une grande tristesse (voir Ez 27.30 ; Jon 3.6)..
4Les servantes d’Esther et ses eunuques vinrent la mettre au courant, et l’impératrice en fut toute bouleversée. Elle envoya des vêtements à Mardochée, pour qu’il s’habille correctement et enlève l’habit de toile de sac qu’il portait. Mais il les refusa. 5Alors Esther appela Hathac, l’un des eunuques que l’empereur avait mis à son service, et le chargea de s’enquérir auprès de Mardochée de ce qui se passait et qui le poussait à agir ainsi. 6Hathac alla trouver Mardochée qui se tenait toujours sur la place publique, devant la porte du palais impérial. 7Mardochée l’informa de tout ce qui lui était arrivé et il lui dit notamment quelle quantité d’argent Haman avait promis de verser dans les coffres de l’empereur pour que l’on fasse périr tous les Juifs. 8Il lui remit aussi une copie du texte de l’édit d’extermination qui avait été publié dans Suse pour qu’il la montre à Esther, l’informe de la situation et lui communique l’ordre de se rendre chez l’empereur afin d’implorer sa pitié et de le supplier en faveur de son peuple.
9Hathac revint et rapporta à Esther les paroles de Mardochée. 10Celle-ci ordonna à Hathac de rapporter sa réponse à Mardochée : 11Tous les serviteurs de l’empereur ainsi que les habitants de toutes les provinces de l’empire savent bien qu’il y a une loi, qui est la même pour tous, en vertu de laquelle tout homme ou toute femme qui pénétrerait dans la cour intérieure du palais pour se rendre auprès de l’empereur sans avoir été convoqué par lui, sera mis à mort, sauf si l’empereur lui tend son sceptre d’or. Alors seulement sa vie lui sera épargnée. Quant à moi, voilà trente jours que je n’ai plus été invitée à me rendre chez l’empereur.
12Lorsqu’on eut rapporté à Mardochée les paroles d’Esther, 13il lui fit répondre : Ne t’imagine pas qu’étant dans le palais impérial, tu seras épargnée à la différence de tous les autres Juifs ! 14Bien au contraire ! Car si tu persistes à garder le silence dans les circonstances présentes, le salut et la délivrance viendront d’ailleurs pour les Juifs4.14 Allusion à Dieu., alors que toi et ta famille, vous périrez. D’ailleurs, qui sait si ce n’est pas en vue de telles circonstances que tu es devenue impératrice ?
15Alors Esther fit porter cette réponse à Mardochée : 16Va rassembler tous les Juifs qui se trouvent à Suse. Jeûnez pour moi, sans manger ni boire pendant trois jours et trois nuits. J’observerai de mon côté le même jeûne avec mes servantes. Ensuite, je me rendrai chez l’empereur, malgré la loi. Si je dois mourir, je mourrai !
17Mardochée partit et fit ce qu’Esther lui avait commandé.
