Conspirația antievreiască
1După aceste evenimente, împăratul Ahașveroș l‑a avansat în funcție pe Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul. El l‑a înălțat și a pus scaunul acestuia mai presus decât cel al tuturor demnitarilor care erau lângă el. 2Toți slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, îngenuncheau și se plecau înaintea lui Haman, căci așa le poruncise împăratul. Mardoheu însă nu îngenunchea și nu se pleca cu fața la pământ. 3Slujitorii împăratului, care stăteau la poarta împăratului, i‑au zis lui Mardoheu: „De ce încalci porunca împăratului?“ 4Fiindcă ei îi spuneau zi de zi lucrul acesta, iar el nu asculta, l‑au înștiințat pe Haman, ca să vadă dacă atitudinea4 Sau: cuvintele. lui Mardoheu va fi îngăduită, căci acesta le spusese că este iudeu. 5Când Haman a văzut că Mardoheu nu îngenunchea și nu se pleca înaintea lui, s‑a umplut de mânie. 6A considerat prea puțin lucru să pună mâna numai pe Mardoheu și, pentru că‑l înștiințaseră despre poporul lui Mardoheu, Haman a plănuit nimicirea tuturor iudeilor, poporul lui Mardoheu, din toată împărăția lui Ahașveroș. 7În prima lună, adică în luna Nisan, în anul al doisprezecelea al împăratului Ahașveroș, au aruncat „Purul“, adică sorțul, înaintea lui Haman, pentru fiecare zi și pentru fiecare lună, până la7 LXX: și a căzut pe luna a douăsprezecea, adică luna Adar7, 13 Luna a douăsprezecea în calendarul babilonian, care corespunde lunilor februarie-martie..
8Atunci Haman i‑a zis împăratului Ahașveroș:
– Există un anumit popor care a fost împrăștiat și împărțit printre popoare, în toate provinciile împărăției tale, un popor ale cărui legi sunt diferite de ale tuturor popoarelor și nu împlinește legile împăratului. Nu este în folosul împăratului să le dea pace! 9Dacă împăratul încuviințează, să se scrie atunci un decret prin care ei să fie nimiciți, iar eu voi cântări zece mii de talanți9 Aproximativ 300 t. de argint în mâinile celor ce fac lucrarea, ca să fie puși în vistieria împăratului.
10Împăratul și‑a scos inelul de pe deget și i l‑a dat lui Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, dușmanul iudeilor.
11Împăratul i‑a zis lui Haman:
– Poți să‑ți păstrezi argintul! Iar în privința poporului, fă‑i așa cum crezi că este bine11 Lit.: fă‑i potrivit cu ceea ce este bine în ochii tăi.!
12Scribii împăratului au fost chemați în luna întâi, în ziua a treisprezecea, iar ei au scris tot ce le‑a poruncit Haman satrapilor împăratului, guvernatorilor puși peste fiecare provincie și conducătorilor fiecărui popor, fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui. S‑a scris în numele împăratului Ahașveroș și s‑a pus apoi pecetea cu inelul împăratului. 13Scrisorile au fost trimise, prin curieri, spre toate provinciile împăratului și aveau în vedere atât nimicirea, uciderea și stârpirea tuturor iudeilor, tineri și bătrâni, copii și femei, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar, cât și prădarea bunurilor lor. 14Câte o copie a documentului a fost dată ca decret în fiecare provincie, anunțând fiecare popor să fie pregătit în vederea acestei zile. 15Curierii au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei. În timp ce împăratul și Haman s‑au așezat să bea, cei din cetatea Susa au rămas înmărmuriți.
Аман кује заверу да истреби Јевреје
1Након ових догађаја цар Артаксеркс је узвисио Амана, сина Амадета Агагеја. Унапредио га је и поставио његову столицу изнад свих главара који су били са њим. 2Све цареве слуге које су биле на царевим вратима би клечале и клањале се Аману. Наиме, тако је цар заповедио за њега. Али Мардохеј му није клечао и није му се клањао.
3Тада су цареве слуге, које су биле на царевим вратима рекле Мардохеју: „Зашто не мариш за цареву заповест?“ 4Догодило се да су му тако говорили дан за даном, али он их није слушао. Тако су јавили Аману да би се видело вреди ли Мардохејев изговор. Наиме, рекао им је да је Јеврејин.
5И Аман је видео да Мардохеј не клечи и не клања му се, па се испунио бесом. 6Али помисао да убије само Мардохеја му је била недовољна, јер су му открили Мардохејево порекло. Зато је Аман одлучио да истреби све Јевреје који су живели у Артаксерксовом царству, сав Мардохејев народ.
7Првог месеца, а то је месец нисан, дванаесте године цара Артаксеркса, бацили су пур – то јест жреб – пред Аманом за сваки дан и за сваки месец, све до дванаестог месеца адара3,7 Фебруар или март. Неки преводи (Босанска Библија, Јерусалимска) прате текстуално решење: и жреб паде на тринаести дан дванаестог месеца..
8Тада је Аман рекао цару Артаксерксу: „Постоји извесни народ који се раштркао и расејао по народима у свим областима твог царства. Њихови закони су другачији од свих народа и они не извршавају царске законе. Цару не одговара да их остави на миру. 9Ако је цару по вољи, нека се напише да се истребе, а ја ћу на руке извршилаца посла да одмерим десет хиљада таланата3,9 Око 340 t. сребра, да се донесу у цареву ризницу!“
10На то је цар скинуо печатни прстен са своје руке и дао га Аману, сину Амадета Агагеја, злотвору Јевреја. 11Цар је рекао Аману: „Сребро је твоје, а и народ, па са њим чини оно што сматраш да је добро.“
12Првог месеца тринаестог дана позвани су цареви писари. Записано је све што је Аман заповедио царевим заповедницима, управитељима свих области и главарима свих народа, свим областима њиховим писмом и сваком народу његовим језиком. Записано је у име цара Артаксеркса и запечаћено царским печатним прстеном. 13Послана су писма по гласницима у све цареве области да се истребе, побију и униште сви Јевреји – младо и старо, деца и жене – у једном дану. И то тринаестог дана дванаестог месеца адара, и да им се добра заплене. 14Препис писма је учињен законом за сваку област и објављен сваком народу како би се припремили за овај дан.
15По царевој заповести, гласници су кренули у журби, а закон је оглашен на двору у Сусану. Цар и Аман су сели да пију док је град Сусан био сметен.
