Unitate în trupul lui Cristos
1Așadar, eu, cel întemnițat pentru Domnul, vă îndemn să umblați într‑un mod vrednic de chemarea la care ați fost chemați: 2cu toată smerenia și blândețea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu‑vă unii pe alții în dragoste 3și străduindu‑vă să păstrați unitatea Duhului în legătura păcii. 4Este un singur trup și un singur Duh, așa cum și voi ați fost chemați la o singură4 Lit.: într‑o singură. speranță a chemării voastre, 5un singur Domn, o singură credință, un singur botez, 6un singur Dumnezeu și Tată al tuturor, Care este deasupra tuturor, prin toți și în toți.
7Dar fiecăruia dintre noi ne‑a fost dat harul după măsura darului lui Cristos. 8De aceea spune:
„Când S‑a suit în înălțime, a luat captivă captivitatea.
A dat daruri oamenilor.“8 Vezi Ps. 68:18.
9Și ce înseamnă acest „S‑a suit“, dacă nu tocmai faptul că înainte Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului? 10El, Cel Care S‑a coborât, este Același cu Cel Care S‑a suit deasupra tuturor cerurilor, ca să umple toate lucrurile. 11Și El i‑a dat pe unii apostoli, pe alții profeți, pe alții evangheliști, pe alții păstori și învățători, 12pentru echiparea12 Termenul grecesc poate însemna îndreptare, reparare, prelucrare, șlefuire. sfinților în scopul lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Cristos, 13până când vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiului lui Dumnezeu, la omul matur13 Sau: desăvârșit; complet., la măsura staturii13 Sau: maturității. plinătății lui Cristos, 14ca să nu mai fim copii, duși de valuri încoace și încolo și purtați de orice vânt de învățătură prin șiretenia oamenilor, prin viclenia lor în ce privește uneltirea înșelăciunii, 15ci, spunând adevărul în dragoste, să creștem în toate privințele în El, Care este Capul, Cristos. 16Din El, tot trupul, bine închegat și strâns legat prin ajutorul fiecărei încheieturi, își primește creșterea potrivit cu măsura lucrării fiecărei părți, și astfel se zidește pe sine în dragoste.
Îmbrăcați cu omul cel nou
17Așadar, vă spun aceasta și mărturisesc în Domnul: să nu mai umblați așa cum umblă neamurile, în deșertăciunea gândirii lor, 18fiind întunecați la minte, înstrăinați de viața lui Dumnezeu prin ignoranța care este în ei din cauza împietririi inimii lor. 19Ajungând fără simțire, s‑au dat pe ei înșiși depravării, pentru a practica cu lăcomie orice fel de necurăție.
20Dar voi n‑ați învățat astfel despre Cristos, 21dacă într-adevăr L‑ați auzit și ați fost învățați în El, după cum adevărul este în Isus, 22cu privire la felul vostru de viață22 Sau: purtarea voastră. de altădată, să vă dezbrăcați de omul cel vechi, care se strică potrivit cu poftele înșelăciunii, 23să vă înnoiți în duhul minții voastre 24și să vă îmbrăcați cu omul cel nou, care a fost creat după chipul lui Dumnezeu, în dreptatea și sfințenia care vin din adevăr.
25Așadar, lăsându‑vă de minciună, „fiecare să spună semenului său adevărul“25 Vezi Zah. 8:16., pentru că ne suntem mădulare unii altora. 26„Mâniați‑vă, dar nu păcătuiți!“26 Vezi Ps. 4:4. Să nu apună soarele peste mânia voastră, 27nici să nu dați vreun prilej diavolului27 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator.! 28Cel ce a furat, să nu mai fure, ci mai degrabă să se ostenească, lucrând cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să împartă cu cel ce are nevoie.
29Să nu vă iasă din gură niciun cuvânt stricat, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să dea har celor ce‑l aud. 30Să nu‑L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin Care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării! 31Orice amărăciune, furie, mânie, țipăt și blasfemie să piară dintre voi împreună cu orice răutate! 32Dimpotrivă, fiți buni unii cu alții, plini de compasiune, iertându‑vă unii pe alții, așa cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi, în Cristos.
Unidade no corpo de Cristo
1Suplico-vos pois, eu que sou prisioneiro por causa do meu serviço ao Senhor, que se conduzam de uma maneira digna da chamada que receberam de Deus. 2Comportem-se com toda a humildade, delicadeza e paciência uns com os outros, numa base de amor. 3Procurem conservar entre vocês a unidade que o Espírito Santo produziu com laços de paz. 4Somos todos um só corpo e temos todos o mesmo Espírito e fomos todos chamados para uma mesma esperança. 5Existe um só Senhor, uma só fé, um só batismo. 6Temos um só Deus, que é Pai de todos nós, que está acima de todos e que vive em nós e através de nós.
7Contudo, ele concedeu a cada um de nós um dom especial de acordo com a generosidade de Cristo. 8É o que dizem as Escrituras:
“Tendo subido ao céu,
levou consigo os que estavam cativos,
e deu dons aos homens.”4.8 Sl 68.18.
9Ora quando diz que ele subiu, significa que antes desceu das alturas até às profundidades da Terra. 10Mas aquele que desceu também subiu às partes celestiais para encher o universo com a sua presença.
11Foi ele quem deu estes dons à igreja: os apóstolos, os profetas, os evangelistas, os pastores e os ensinadores. 12A responsabilidade deles é o aperfeiçoamento dos crentes para fazerem o trabalho de Deus e edificar a igreja, o corpo de Cristo, 13até que todos cheguemos à unidade na fé e ao pleno conhecimento do Filho de Deus, atingindo a maturidade completa conforme o modelo da pessoa de Cristo!
14Então não seremos mais como crianças instáveis, variando com facilidade de ideias e de sentimentos, influenciados pelos ventos de doutrinas várias que nos empurram ora para um lado ora para o outro, ao sabor de pessoas sem escrúpulos que astuciosamente procuram arrastar as almas para o erro. 15Em vez disso, seguindo a verdade em amor, possamos crescer em todos os aspetos da nossa vida, segundo Cristo, que é a cabeça da igreja. 16Sob a sua orientação, o corpo inteiro é perfeitamente ligado entre si. À medida que cada parte faz o seu trabalho específico, isso ajudará as outras partes a crescer, para que todo o corpo seja saudável e edificado em amor.
Viver como filhos da luz
17Por isso, quero avisar-vos, em nome do Senhor, que não andem mais como os gentios que deambulam em pensamentos ilusórios. 18Os seus entendimentos estão obscurecidos; a sua ignorância das coisas espirituais e a sua insensibilidade à voz divina afastou-os da vida de Deus. 19Tendo feito calar a voz das suas consciências, entregaram-se a tudo o que é imoralidade, procurando com avidez satisfazer os seus desejos corruptos.
20Mas esse não é o caminho que Cristo vos ensinou! 21Se prestaram ouvidos à sua voz, sabem bem como em Jesus está a verdade, e foi nela que foram instruídos. 22Vocês foram ensinados, relativamente à forma de vida que levavam anteriormente, que se devem desfazer dessa velha natureza que vai apodrecendo na sua própria imoralidade, nas suas ilusões. 23E que o vosso entendimento se deve renovar nas atitudes a tomar na vida. 24Devem revestir-se do novo homem que é criado por Deus e que se manifesta na verdadeira justiça e na santidade.
25Por isso, deixem a mentira e falem verdade uns com os outros, porque somos membros de um só corpo. 26Não pequem, deixando que a ira vos domine. Antes que o dia acabe, coloquem um fim à vossa irritação. 27Não deem ocasião para que o Diabo encontre meio de vos fazer cair. 28Aquele que roubava ou explorava fraudulentamente pare com isso de uma vez. Trabalhe e ganhe a vida pelos seus próprios meios, honestamente, de forma até a poder ajudar outros menos favorecidos.
29Não saia da vossa boca nenhuma palavra suja; que tudo o que for dito sirva de ajuda e encorajamento para aqueles que vos ouvem. 30Não entristeçam o Espírito Santo de Deus, o qual vos marcou com um selo, como garantia da vossa redenção. 31Façam desaparecer do vosso meio todo o mau humor, assim como a cólera, a ira, as discussões, tal como as injúrias e as revoltas rancorosas. 32Em vez disso, sejam amáveis e compassivos uns para com os outros, perdoando-vos mutuamente, como Cristo também vos perdoou.
