Adevăratele valori
1Mai mult prețuiește un nume bun decât uleiul bun
și ziua morții decât ziua nașterii.
2Mai bine să mergi într‑o casă a bocetului,
decât să mergi într‑o casă a ospățului,
căci acesta este sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.
3Mai bună este tristețea decât râsul,
căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
4Inima înțelepților este în casa bocetului,
dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii.
5Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului,
decât să auzi cântecul nesăbuiților.
6Căci precum trosnetul spinilor sub oală,
așa este și râsul nesăbuitului!
Și aceasta este o deșertăciune!
7Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept,
iar mita corupe inima.
8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui
și mai bună este răbdarea decât mândria.
9Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților!
10Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“,
căci nu din înțelepciune întrebi astfel!
11Este bună înțelepciunea, așa cum și moștenirea este bună
și de folos celor ce văd soarele.
12Căci înțelepciunea este un adăpost12 Lit.: [este] într‑o umbră (și în versul următor).,
așa cum și argintul este un adăpost,
iar câștigul cunoașterii înțelepciunii
este că își ține în viață stăpânii.
13Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14În ziua cea bună, fii fericit!
În ziua cea rea, cugetă:
Dumnezeu a făcut‑o și pe una și pe cealaltă,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el.
15Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându‑și viața în nedreptatea lui.
16Nu fi prea drept
și nu te arăta nici prea înțelept!
De ce să te distrugi singur?
17Însă nu fi nici foarte rău
și nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
18Este bine să apuci acest sfat,
iar pe celălalt să nu‑l lași din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea.
19Înțelepciunea dă mai multă tărie înțeleptului,
decât ar da zece conducători destoinici unei cetăți.19 Sau: Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare / decât zece conducători destoinici dintr‑o cetate.
20Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept
care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.
21În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să‑l auzi pe slujitorul tău blestemându‑te!
22Tu știi în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuți i‑ai blestemat pe alții.
23Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune și mi‑am zis:
„Mă voi înțelepți“;
dar înțelepciunea s‑a îndepărtat de mine.
24Orice ar fi ea,24 Sau: Orice s‑a întâmplat. este departe
și adâncă, da, adâncă!
Cine o va găsi?!
25Mi‑am îndreptat inima să cunosc,
să cercetez și să caut înțelepciunea și sensul lucrurilor
și să înțeleg stupiditatea răutății25 Sau: și să înțeleg că răutatea este stupiditate
și nebunia nesăbuinței.
26Și am descoperit că mai amară decât moartea,
este femeia care este o capcană,
a cărei inimă este un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul,
când cercetam lucrurile unul câte unul,
ca să le găsesc sensul
28pe care sufletul meu îl tot căuta,
dar nu‑l găsea:
dintr‑o mie, am găsit un bărbat drept,
însă n‑am găsit o femeie dreaptă între toți aceștia.
29Privește! Am descoperit un singur lucru:
că Dumnezeu l‑a făcut pe om drept,
dar ei umblă cu multe șiretlicuri.
Weitere Weisheiten des Predigers
(Kapitel 7–9)
Was ist gut?
1»Ein guter Ruf ist mehr wert als kostbares Parfüm7,1 Wörtlich: als gutes (Salb-)Öl. – Vgl. »salben/Salbung« in den Sacherklärungen.«, heißt es, und ich sage: Der Tag des Todes ist besser als der Tag der Geburt.
2Geh lieber in ein Haus, wo man trauert, als dorthin, wo gefeiert wird. Denn im Trauerhaus wird man daran erinnert, dass der Tod auf jeden Menschen wartet. Wer noch lebt, sollte sich dies zu Herzen nehmen! 3Kummer ist besser als Lachen, Trauer verändert den Menschen zum Guten. 4Der Weise geht dorthin, wo man trauert, aber der Unverständige hat nichts anderes im Sinn, als sich zu vergnügen.
5Man hat mehr davon, auf die Zurechtweisung eines verständigen Menschen zu achten, als sich die Loblieder von Dummköpfen anzuhören! 6Denn wie ein Strohfeuer auflodert und schnell wieder verlischt, so vergeht alles törichte Gelächter – es bleibt ohne Bedeutung.
7Wenn ein Verständiger sich unter Druck setzen lässt, wird er zum Narren; wer Bestechungsgeschenke annimmt, lässt sich den Verstand vernebeln.
8Das Ende einer Sache ist besser als ihr Anfang; Geduld zu haben, bringt weiter als Überheblichkeit.
9Werde nicht schnell zornig, denn nur ein Dummkopf braust leicht auf.
10Frag nicht: »Warum war früher alles besser?« Damit zeigst du nur, wie wenig Weisheit du besitzt.
11Weisheit ist so wertvoll wie ein reiches Erbe, sie ist für jeden Menschen auf dieser Welt ein Gewinn. 12Sie bietet so viel Sicherheit wie Geld, ja, sie schenkt sogar noch mehr: Wer die Weisheit besitzt, den erhält sie am Leben.
13Halte dir vor Augen, was Gott tut! Wer kann gerade machen, was er gekrümmt hat?
14Wenn es dir gut geht, dann freu dich über dein Glück, und wenn es dir schlecht geht, dann bedenke: Gott schickt dir beides, und du weißt nie, was die Zukunft bringen wird.
Vermeide die Extreme!
15In meinem vergänglichen Leben habe ich viel gesehen: Manch einer richtet sich nach Gottes Geboten und kommt trotzdem um; ein anderer will von Gott nichts wissen, aber er genießt ein langes Leben. 16Sei nicht allzu fromm und übertreib es nicht mit deiner Weisheit! Warum willst du dich selbst zugrunde richten? 17Sei aber auch nicht gewissenlos und unvernünftig! Warum willst du sterben, bevor deine Zeit gekommen ist? 18Es ist gut, wenn du dich an beides hältst und die Extreme vermeidest. Wer Ehrfurcht vor Gott hat, der findet den richtigen Weg.
19Weisheit beschützt einen Menschen mehr, als zehn Machthaber einer Stadt ihm helfen können. 20Doch es ist kein Mensch auf der Erde so gottesfürchtig, dass er nur Gutes tut und niemals sündigt.
21Hör nicht auf das Geschwätz der Leute; dann hörst du auch nicht, wie dein Untergebener über dich lästert! 22Du weißt genau, dass auch du schon oft über andere hergezogen bist.
Wer ist weise?
23Ich habe versucht, dies alles mit meiner Weisheit zu erforschen; ich wollte Einsicht erlangen, aber sie blieb mir unerreichbar fern. 24Was geschieht, kann man nicht ergründen – es ist tief verborgen und nicht zu verstehen. 25Trotzdem bemühte ich mich mit aller Kraft, Weisheit zu erlangen und den Dingen auf den Grund zu gehen. Ich wollte wissen, ob Gottlosigkeit auf Unwissenheit beruht und ob mangelnde Einsicht mit Verblendung zusammenhängt.
26Dabei habe ich gemerkt: Etwas ist noch schlimmer als der Tod, nämlich jene Frau, die einem Fangseil gleicht, deren Liebe dich einfängt wie ein Netz und deren Arme dich umschließen wie Fesseln. Ein Mann, der Gott gefällt, kann sich vor ihr retten, aber der Gottlose wird von ihr gefangen.
27Ja, sagt der Prediger, das habe ich nach und nach herausgefunden, während ich nach Antworten suchte. 28Doch worum ich mich die ganze Zeit mühte, habe ich immer noch nicht gefunden. Unter tausend Menschen fand ich nur einen Mann, dem ich mein Vertrauen schenken konnte, aber keine Frau.
29Nur dieses eine habe ich gelernt: Gott hat die Menschen aufrichtig und wahrhaftig geschaffen, jetzt aber sind sie falsch und berechnend.
