Adevăratele valori
1Mai mult prețuiește un nume bun decât uleiul bun
și ziua morții decât ziua nașterii.
2Mai bine să mergi într‑o casă a bocetului,
decât să mergi într‑o casă a ospățului,
căci acesta este sfârșitul oricărui om,
și cine trăiește, își pune la inimă lucrul acesta.
3Mai bună este tristețea decât râsul,
căci, prin întristarea feței, inima se face mai bună.
4Inima înțelepților este în casa bocetului,
dar inima nesăbuiților este în casa petrecerii.
5Mai bine să asculți mustrarea înțeleptului,
decât să auzi cântecul nesăbuiților.
6Căci precum trosnetul spinilor sub oală,
așa este și râsul nesăbuitului!
Și aceasta este o deșertăciune!
7Cu siguranță asuprirea îl înnebunește pe înțelept,
iar mita corupe inima.
8Mai bun este sfârșitul unui lucru decât începutul lui
și mai bună este răbdarea decât mândria.
9Nu te grăbi să te mânii în duhul tău,
căci mânia locuiește în sânul nesăbuiților!
10Să nu zici: „De ce au fost zilele dintâi mai bune decât acestea?“,
căci nu din înțelepciune întrebi astfel!
11Este bună înțelepciunea, așa cum și moștenirea este bună
și de folos celor ce văd soarele.
12Căci înțelepciunea este un adăpost12 Lit.: [este] într‑o umbră (și în versul următor).,
așa cum și argintul este un adăpost,
iar câștigul cunoașterii înțelepciunii
este că își ține în viață stăpânii.
13Caută să înțelegi lucrarea lui Dumnezeu:
cine poate îndrepta ceea ce El a îndoit?
14În ziua cea bună, fii fericit!
În ziua cea rea, cugetă:
Dumnezeu a făcut‑o și pe una și pe cealaltă,
astfel încât omul să nu poată afla nimic despre ce va fi după el.
15Am văzut tot felul de lucruri în timpul vieții mele deșarte:
un om drept pierind în dreptatea lui,
iar altul nedrept continuându‑și viața în nedreptatea lui.
16Nu fi prea drept
și nu te arăta nici prea înțelept!
De ce să te distrugi singur?
17Însă nu fi nici foarte rău
și nu fi nici nesăbuit!
De ce să mori înainte de vreme?
18Este bine să apuci acest sfat,
iar pe celălalt să nu‑l lași din mână,
căci cine se teme de Dumnezeu va ieși cu bine din toate acestea.
19Înțelepciunea dă mai multă tărie înțeleptului,
decât ar da zece conducători destoinici unei cetăți.19 Sau: Înțelepciunea îl face pe cel înțelept mai tare / decât zece conducători destoinici dintr‑o cetate.
20Fiindcă nu există pe pământ niciun om drept
care să facă numai binele și să nu păcătuiască niciodată.
21În plus, nu lua aminte la toate cuvintele care se spun,
ca nu cumva să‑l auzi pe slujitorul tău blestemându‑te!
22Tu știi în inima ta că, de mai multe ori,
chiar tu însuți i‑ai blestemat pe alții.
23Toate acestea le‑am cercetat cu înțelepciune și mi‑am zis:
„Mă voi înțelepți“;
dar înțelepciunea s‑a îndepărtat de mine.
24Orice ar fi ea,24 Sau: Orice s‑a întâmplat. este departe
și adâncă, da, adâncă!
Cine o va găsi?!
25Mi‑am îndreptat inima să cunosc,
să cercetez și să caut înțelepciunea și sensul lucrurilor
și să înțeleg stupiditatea răutății25 Sau: și să înțeleg că răutatea este stupiditate
și nebunia nesăbuinței.
26Și am descoperit că mai amară decât moartea,
este femeia care este o capcană,
a cărei inimă este un laț
și ale cărei mâini sunt niște lanțuri.
Cel plăcut înaintea lui Dumnezeu scapă de ea,
dar cel păcătos este prins de ea.
27Privește! Am descoperit aceasta, zice oratorul,
când cercetam lucrurile unul câte unul,
ca să le găsesc sensul
28pe care sufletul meu îl tot căuta,
dar nu‑l găsea:
dintr‑o mie, am găsit un bărbat drept,
însă n‑am găsit o femeie dreaptă între toți aceștia.
29Privește! Am descoperit un singur lucru:
că Dumnezeu l‑a făcut pe om drept,
dar ei umblă cu multe șiretlicuri.
Mga Laygay sa Kabuhi
1Subong nga ang maayo nga reputasyon mas maayo sang sa malahalon nga pahamot, ang adlaw sang pagkapatay mas maayo sang sa adlaw sang pagkatawo.
2Mas maayo pa nga magkadto sa balay nga may nagapangasubo sa patay sang sa magkadto sa balay nga may punsyon, kay ang dangatan sang tanan amo ang kamatayon. Dapat dumdumon ini permi sang mga buhi.
3Ang kasubo mas maayo pa sang sa kalipay tungod kay ang kasubo makapatadlong sa kabuhi sang tawo.
4Ang maalamon nga tawo nagahunahuna permi parte sa kamatayon, pero ang buang-buang nga tawo nagahunahuna permi parte sa kalipayan.
5Mas maayo pa nga magpamati ka sa pagsaway sa imo sang maalamon nga tawo sang sa magpamati ka sa pagdayaw sa imo sang buang-buang nga tawo.
6Ang kadlaw sang buang-buang nga tawo pareho sa mga tunok nga nagabitibiti sa kalayo. Wala ini sing pulos.
7Sigurado nga mangin pareho sa buang-buang ang maalamon nga tawo kon magpanguwarta7:7 magpanguwarta: ukon, magpangdaya. siya. Kon magbaton ka sang lagay ginaguba mo lang ang imo kaugalingon.
8Mas maayo pa ang katapusan sang isa ka butang sang sa umpisa sini. Ang pagpasensya mas maayo pa sang sa pagpabugal.
9Indi ka magdali-dali pangakig, kay ang kaakig amo ang kinaandan nga ginahimo sang buang-buang nga tawo.
10Indi ka magpamangkot, “Ngaa mas maayo sang una sang sa subong?” Kay indi ina husto nga pamangkot.
11Ang kaalam maayo nga butang pareho sa palanublion. Makabulig gid ini sa mga nagakabuhi diri sa kalibutan, 12kag makaprotektar ini pareho sa kuwarta. Gani makabulig gid ang kaalam; makatipig ini sa kabuhi sang tawo nga may ara sini.
13Hunahunaa bala kon ano ang ginhimo sang Dios. Sin-o bala ang makatadlong sa ginpatiko sang Dios?
14Kon maayo ang imo kahimtangan, magkalipay ka. Pero kon ara ka sa kalisod, dumduma nga ang Dios indi lamang nagahatag sang maayo nga kahimtangan kundi sang kalisod man. Gani indi ta mahibaluan kon ano ang matabo sa palaabuton.
15Sa sining akon kabuhi nga wala sing pulos, nakita ko ini tanan: ang mga matarong nga nagakalamatay sa pihak sang ila matarong nga kabuhi kag ang mga malaot nga nagakabuhi sing malawig sa pihak sang ila malaot nga kabuhi.
16Indi ka magsobra kaayo ukon kaalam. Kon himuon mo ina, ginaguba mo lang ang imo kaugalingon. 17Indi ka man magsobra kalaot, kag indi ka magbinuang-buang. Kon himuon mo ina, mapatay ka sa wala pa ang imo tion. 18Indi ka magpasobra sa sadto nga mga butang; dapat sa tunga-tunga ka lang, kay ang nagatahod sa Dios wala nagapasobra.
19Dako ang mahimo sang kaalam sa isa ka tawo sang sa mahimo sang napulo ka pangulo sa isa ka siyudad.
20Wala gid sing tawo diri sa kalibutan nga nagahimo permi sang matarong kag wala nagakasala.
21Indi pagpamatii ang tanan nga ginasiling sang tawo, kay basi kon mabatian mo nga ginapakamalaot ka sang imo suluguon. 22Kay nahibaluan mo mismo nga kadamo nga beses nga ginpakamalaot mo man ang iban.
23Gintestingan ko nga intiendihon ang tanan nga nagakalatabo diri sa kalibutan paagi sa akon kaalam. Naghunahuna ako nga maintiendihan ko, pero ato gali indi. 24Indi ko matungkad ang mga nagakalatabo; mabudlay gid ini intiendihon. Wala gid sing may makaintiendi sini. 25Pero padayon ako nga nagtuon kag nag-usisa, agod makaangkon ako sang kaalam kag sabat sa akon mga pamangkot, kag agod mahibaluan ko kon daw ano gid ka buang-buang ang tawo nga nagahimo sang malain kag daw ano kalain sing ulo ang tawo nga nagabinuang.
26Nasapwan ko nga ang babayi nga nagapangsulay mapait pa sang sa kamatayon. Ang iya gugma pareho sa siod, kag ang iya mga kamot nga nagahakos sa imo pareho sa kadena. Makapalagyo sa iya ang tawo nga maayo sa panulok sang Dios, pero ang makasasala iya masiod niya. 27-28Ako nga manugwali nagsiling, “Ginahunahuna ko gid sing maayo ang tagsa ka butang sa akon nga pagpangita sang sabat sa akon mga pamangkot. Sa gihapon wala ko makita ang mga sabat. Pero amo ini ang akon nasapwan: sa 1,000 ka lalaki isa lang ang matarong,7:27-28 matarong: ukon, maalam. pero sa 1,000 ka babayi wala gid sing matarong. 29Labaw sa tanan, nasapwan ko nga ginhimo sang Dios ang tawo nga matarong pero madamo sang ginapadihot ang tawo nga indi matarong.”
