1Există un rău pe care l‑am văzut sub soare, un mare rău pentru fiii oamenilor. 2Dumnezeu îi dă unui om bogăție, averi și glorie, așa încât nu‑i lipsește nimic din ceea ce‑și dorește, însă Dumnezeu nu‑i dă dreptul să se bucure de ele, ci dă acest drept unui străin. Aceasta este o deșertăciune și un rău tulburător!
3Dacă unui om i s‑ar naște o sută de copii și ar trăi mulți ani, iar zilele anilor lui i s‑ar înmulți, dar sufletul lui nu s‑ar sătura de fericire și n‑ar avea parte nici măcar de înmormântare, eu zic că îi este mai bine unei stârpituri, decât îi este lui! 4Căci stârpitura vine în zadar și pleacă în întuneric, iar numele îi rămâne acoperit în întuneric. 5Deși ea n‑a văzut și n‑a cunoscut soarele, totuși, este mai multă liniște pentru aceasta, decât pentru celălalt, 6chiar dacă celălalt ar fi trăit de două ori o mie de ani, dar fără să fi văzut fericirea. Oare nu merg toate într‑un singur loc?
7Toată osteneala omului este pentru gura lui;
totuși, pofta lui nu este împlinită.
8Căci ce avantaj are înțeleptul față de cel nesăbuit?
Ce avantaj are săracul,
știind cum să se poarte înaintea celor vii?
9Mai bine ce vezi cu ochii,
decât umblarea după pofte!
Dar și aceasta este deșertăciune
și goană după vânt!
10Ceea ce există de mult timp a fost deja numit
și ce este omul a fost cunoscut deja;
el nu se poate judeca cu Cel Ce este mai tare decât el.
11Cu cât sunt mai numeroase cuvintele,
cu atât este mai mare deșertăciunea!
Și ce folos are omul din aceasta?
12Cine știe ce este bine cu adevărat pentru om în scurta lui viață, în zilele vieții lui deșarte, pe care le petrece ca o umbră? Cine îi poate spune omului ce va fi după el sub soare?
La privation du bonheur
Ne pas pouvoir jouir de ses biens
1J’ai constaté qu’il y a un mal sous le soleil, et ce mal est grand pour les hommes. 2Voilà quelqu’un à qui Dieu a donné richesses, biens et honneurs, si bien qu’il ne lui manque rien de ce qu’il désire. Mais Dieu ne lui donne pas la possibilité d’en profiter, et c’est un autre qui en profitera. Cela aussi est dérisoire ; c’est un mal affligeant.
Vivre longtemps, mais dans le malheur
3Un homme peut avoir cent enfants et vivre de nombreuses années, mais quelque nombreux que soient les jours de son existence, s’il n’a pas joui du bonheur, et s’il n’a même pas de sépulture, je dis qu’un enfant mort-né a un sort meilleur que le sien. 4Car l’avorton est né en vain, il s’en va dans les ténèbres et son souvenir sombre dans la nuit de l’oubli. 5Il n’a pas vu le soleil, il n’a rien connu du monde. Il est donc plus tranquille que cet homme. 6A quoi bon vivre deux fois mille ans si on ne goûte pas au bonheur ? Finalement, tous ne s’acheminent-ils pas vers le même lieu ?
Rester insatisfait
7L’homme ne trime que pour répondre à ses besoins, et pourtant son appétit n’est jamais satisfait. 8Qu’a le sage de plus que l’insensé ? Quel avantage le pauvre a-t-il de savoir se conduire sur le chemin de la vie ? 9Mieux vaut ce qu’on a dans la main que ce vers quoi se porte le désir. Cela aussi est dérisoire : autant courir après le vent.
Quand le silence vaut mieux que la parole
10Ce qui est a déjà été nommé, et l’on sait ce qu’est l’homme : il ne peut pas contester avec celui qui est plus puissant que lui. 11Plus on multiplie les paroles, plus on accroît la frustration. Et à quoi cela avance-t-il l’homme ?
12Finalement, qui peut savoir ce qui est bon pour l’homme pendant sa vie, pendant chaque jour de son existence dérisoire qui fuit comme une ombre ? Et qui pourra lui révéler quel sera son avenir6.12 Autre traduction : révéler ce qui arrivera après lui. sous le soleil ?
