Păzește‑te de promisiuni pripite
1Păzește‑ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu și apropie‑te mai bine să asculți, decât să aduci jertfa nesăbuiților, căci ei nu știu că săvârșesc un rău.
2Nu te grăbi să‑ți deschizi gura,
și inima ta să nu se pripească
să rostească ceva înaintea lui Dumnezeu,
căci Dumnezeu este în ceruri,
iar tu ești pe pământ;
de aceea cuvintele tale să fie cumpănite.
3Căci un vis vine datorită mulțimii treburilor,
iar glasul nesăbuitului vine prin mulțimea cuvintelor.3 Sau: discursul nesăbuitului se naște din mulțimea cuvintelor.
4Când faci un jurământ înaintea lui Dumnezeu, să nu întârzii să‑l împlinești, căci Lui nu‑I plac nesăbuiții. Așadar, împlinește‑ți jurământul! 5Este mai bine să nu faci jurăminte, decât să faci jurăminte și să nu le împlinești. 6Nu lăsa gura să‑ți ducă trupul în păcat, așa încât să‑i zici mesagerului: „A fost o greșeală!“ De ce să Se mânie Dumnezeu din cauza glasului tău și să nimicească lucrarea mâinilor tale? 7Așa cum este deșertăciune în mulțimea viselor, tot așa este și în mulțimea cuvintelor.7 Sau: Căci în mulțimea viselor este atât deșertăciune, cât și mulțime de cuvinte. Așadar, teme‑te de Dumnezeu!
Deșertăciunea bogăției
8Când vezi că, într‑o provincie, săracul este asuprit, iar dreptatea și omul drept sunt persecutați, să nu te miri de lucrurile acestea, căci un dregător veghează peste un alt dregător, iar peste amândoi veghează alții și mai mari! 9Cu toții au parte de resursele țării, iar menirea unui rege este de a apăra ogoarele9 Sensul celei de‑a doua părți a versetului este nesigur; sau țării; chiar și regele are parte de resursele ogoarelor..
10Cel ce iubește argintul, nu se satură de argint,
iar cine iubește bogăția, nu are câștig.
Și aceasta este o deșertăciune!
11Când se înmulțesc bunătățile,
se înmulțesc și cei ce le mănâncă;
și ce câștig mai are stăpânul lor,
decât doar că le vede cu ochii lui?
12Dulce este somnul lucrătorului,
fie că a mâncat puțin, fie că a mâncat mult,
însă bogatului, îndestularea nu‑i oferă liniștea pentru odihnă.
13Există un rău tulburător pe care l‑am văzut sub soare:
bogăție păstrată pentru13 Sau: de către. stăpânul ei, dar spre răul său,
14și bogăție pierdută printr‑un negoț nereușit.
Astfel, fiul care i s‑a născut
nu mai rămâne cu nimic în mâini.
15Gol a ieșit din pântecul mamei sale
și tot așa s‑a și întors, plecând precum a venit.
Nimic nu a luat din osteneala lui,
din tot ce‑i aparținuse.
16Și acest lucru este un mare rău:
întocmai cum vine omul, așa și pleacă,
și ce câștig are omul din aceasta?!
S‑a ostenit în zadar!
17Toată viața lui a mâncat pe întuneric,
cu multă tulburare, cu suferință și cu mânie.
18Iată ce am văzut eu că este bine și frumos: ca omul să mănânce, să bea și să guste18 Lit.: să vadă. fericirea în timpul întregii lui osteneli depuse sub soare sub soare în puținele zile ale vieții sale, pe care i le‑a dat Dumnezeu, căci aceasta este partea sa. 19De asemenea, orice om, căruia Dumnezeu i‑a dat bogăție și averi și căruia i‑a dat dreptul să se înfrupte din ele, să‑și ia partea ce i se cuvine din ele și să se bucure de osteneala lui; acesta este un dar de la Dumnezeu. 20Căci el nu se gândește prea mult la cât de trecătoare îi este viața, fiindcă Dumnezeu îl ține ocupat cu bucuria inimii lui.
1Tænk, før du taler, så du ikke lover Gud noget, du ikke kan opfylde, for Gud er i Himlen, og du er på jorden. Pas derfor på ikke at love for meget. 2Har man for mange bekymringer, kan man få mareridt. Bruger man for mange ord, kan man komme til at fortale sig. 3Når du aflægger et løfte til Gud, så sørg for at opfylde det, for Gud glæder sig ikke over en tåbe. Du skal holde, hvad du lover. 4Det er bedre ikke at love noget end at love noget, du ikke kan holde. 5Lad ikke dine uoverlagte ord gøre dig skyldig i synd, så du må erkende over for præsten, at du ikke mente, hvad du sagde. Hvorfor gøre Gud vred, så han tager det fra dig, du har arbejdet for? 6Dagdrømmeri og tomme ord fører kun til skuffelser. Hav hellere ærefrygt for Gud.
Rigdom og magt giver ikke livet mening
7Hvis du ser retten blive krænket og de magtesløse blive undertrykt af magthaverne, skal du ikke undre dig, for en embedsmand bliver selv undertrykt af sine overordnede, som igen bliver undertrykt af højere myndigheder. 8Alle udnytter jordens afgrøde, ja, selv kongen forlanger sin del af udbyttet.5,8 Teksten er uklar.
9Den, der elsker penge, kan aldrig få penge nok. Den, der stræber efter rigdom, vil aldrig være tilfreds med sine indtægter. Hvor meningsløst! 10Jo mere man ejer, jo flere er der om at bruge det. Hvad fordel har da ejeren af sin rigdom—bortset fra synet af pengene? 11De, der arbejder hårdt, sover godt, uanset om de har meget eller lidt at spise, men de riges overflod fører let til søvnløshed.
12En anden ulykkelig hændelse, jeg har set, er, når mennesker samler sig rigdom, men pludselig mister det hele. 13Der kan ske et uheld, så der intet er tilbage til arvingerne. 14De må forlade verden lige så tomhændede, som de blev født, uanset hvor hårdt de har arbejdet. 15Hvor er det frustrerende! Hvad får de ud af alt deres slid? Det hele har været formålsløst! 16Desuden har de levet deres liv i mørke, overvældet af mismod, smerte og bitterhed.
Nyd livet, mens du har det
17Så mener jeg, det er bedre, at vi spiser og drikker og finder glæde i vores arbejde hver dag, Gud giver os at leve her på jorden. Sådan er menneskets lod. 18Det er en gave fra Gud at blive velsignet med velstand, at få lov til at nyde den og samtidig kunne glæde sig over sit arbejde. 19Så bekymrer man sig ikke om livets korthed, for man er optaget af den glæde, Gud giver en lige nu.
