Deșertăciunea ordinii sociale
1M‑am uitat apoi și am văzut toate asupririle care se comit sub soare. Și iată că
lacrimile celor asupriți
nu aveau alinare;
puterea era de partea asupritorilor lor
și nu exista scăpare pentru cei persecutați.
2Atunci i‑am felicitat pe cei morți,
care au murit deja,
mai mult decât pe cei vii,
care sunt încă în viață.
3Dar mai bine decât pentru oricare dintre aceștia,
este pentru cel care nu s‑a născut încă,
pentru cel ce nu a văzut încă faptele rele
care sunt făcute sub soare.
4Am văzut că orice osteneală și orice îndemânare la lucru este din cauza invidiei dintre un bărbat și semenul său, iar aceasta este deșertăciune și goană după vânt.
5Nesăbuitul își încrucișează mâinile
și își mănâncă propria carne.
6Mai bine o mână plină de odihnă,
decât amândoi pumnii plini de osteneală
și goană după vânt!
7Am mai văzut o deșertăciune sub soare:
8există câte un om singur, care nu are pereche alături,
și nu are nici fiu și nici frate.
Totuși, toată munca lui nu are sfârșit,
iar ochii lui nu se satură de bogăție.
„Pentru cine mă ostenesc
și‑mi lipsesc sufletul de fericire?“
Și aceasta este o deșertăciune
și un lucru rău.
9Mai bine doi, decât unul,
pentru că doi obțin o plată mai bună pentru munca lor.
10Căci dacă vor cădea,
unul din ei îl va ridica pe prietenul său.
Dar vai de cel care cade
și nu există un altul care să‑l ridice!
11Tot astfel, dacă se culcă doi, se încălzesc,
dar dacă cineva este singur, cum se poate încălzi?
12Tot astfel, dacă pe unul singur îl împresoară cineva,
doi pot să i se împotrivească,
iar funia împletită în trei nu este ruptă ușor.
13Mai bine tânăr sărac, dar înțelept, decât rege bătrân și nesăbuit, care niciodată nu se lasă îndrumat, 14căci cel dintâi poate ajunge la domnie direct din temniță, chiar să se fi născut sărac în regatul celui din urmă. 15Am văzut cum toți cei vii, care umblă sub soare, l‑au urmat pe tânărul care este al doilea după rege, cel care va domni după acesta. 16Tot poporul și toți cei înaintea cărora mergea el erau fără număr.16 Lit.: fără sfârșit. Totuși, cei de după el nu se vor mai bucura de acest tânăr. Și aceasta este deșertăciune și goană după vânt!
As Injustiças e os Absurdos da Vida
1De novo olhei e vi toda a opressão que ocorre debaixo do sol:
Vi as lágrimas dos oprimidos,
mas não há quem os console;
o poder está do lado dos seus opressores,
e não há quem os console.
2Por isso considerei os mortos
mais felizes do que os vivos,
pois estes ainda têm que viver!
3No entanto, melhor do que ambos
é aquele que ainda não nasceu,
que não viu o mal que se faz debaixo do sol.
4Descobri que todo trabalho e toda realização surgem da competição que existe entre as pessoas. Mas isso também é absurdo, é correr atrás do vento.
5O tolo cruza os braços
e destrói a própria vida.
6Melhor é ter um punhado com tranquilidade
do que dois punhados à custa de muito esforço
e de correr atrás do vento.
7Descobri ainda outra situação absurda debaixo do sol:
8Havia um homem totalmente solitário;
não tinha filho nem irmão.
Trabalhava sem parar!
Contudo, os seus olhos não se satisfaziam com a sua riqueza.
Ele sequer perguntava:
“Para quem estou trabalhando tanto,
e por que razão deixo de me divertir?”
Isso também é absurdo;
é um trabalho por demais ingrato!
9É melhor ter companhia do que estar sozinho,
porque maior é a recompensa do trabalho de duas pessoas.
10Se um cair,
o amigo pode ajudá-lo a levantar-se.
Mas pobre do homem que cai
e não tem quem o ajude a levantar-se!
11E, se dois dormirem juntos,
vão manter-se aquecidos.
Como, porém, manter-se aquecido sozinho?
12Um homem sozinho pode ser vencido,
mas dois conseguem defender-se.
Um cordão de três dobras não se rompe com facilidade.
A Futilidade do Poder
13Melhor é um jovem pobre e sábio, do que um rei idoso e tolo, que já não aceita repreensão. 14O jovem pode ter saído da prisão e chegado ao trono, ou pode ter nascido pobre no país daquele rei. 15Percebi que, ainda assim, o povo que vivia debaixo do sol seguia o jovem, o sucessor do rei. 16O número dos que aderiram a ele era incontável. A geração seguinte, porém, não ficou satisfeita com o sucessor. Isso também não faz sentido, é correr atrás do vento.
