Orice lucru își are timpul său
1Pentru toate există o vreme,
și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia11 Sau: un sens al veșniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât și la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranța, necunoașterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaște pe deplin gândul lui Dumnezeu. în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.15 Sensul versului este nesigur. Lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit. Sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată.
16Am mai văzut ceva sub soare:
Pe locul judecății, acolo era răutatea,
și pe locul dreptății, acolo era răutatea.
17Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,
căci atunci va fi timp pentru orice lucru
și pentru orice faptă.“
18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.“ 19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; avantajul omului față de animal nu este niciunul. Totul este deșertăciune! 20Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor21 Sau: cine poate cunoaște sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care. se coboară sub pământ?
22Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va fi după el?
Allt har sin tid
1Allt har sin tid,
varje sak under himlen sin tidpunkt:
2En tid att födas och en tid att dö,
en tid att plantera och en tid att rycka upp det planterade,
3en tid att döda och en tid att hela,
en tid att riva ner och en tid att bygga upp,
4en tid att gråta och en tid att skratta,
en tid att sörja och en tid att dansa,
5en tid att kasta stenar och en tid att samla stenar,
en tid att kramas och en tid att låta bli att kramas,
6en tid att söka och en tid att tappa bort,
en tid att behålla och en tid att kasta bort,
7en tid att riva sönder och en tid att sy ihop,
en tid att vara tyst och en tid att tala,
8en tid att älska och en tid att hata,
en tid för krig och en tid för fred.
9Vad får då arbetaren ut av sin möda? 10Jag har sett den börda som Gud lagt på människan. 11Allt har han gjort skönt i sin tid. Också evigheten har han lagt i deras hjärtan,3:11 Det är osäkert om det är människans evighetslängtan som åsyftas, eller om satsen hör ihop med den föregående och ska tolkas som att allt det sköna Gud gjort ska bestå för evigt. men människan kan ändå inte fatta Guds gärningar från början till slut. 12Jag insåg att det inte fanns något bättre för dem än att vara glada och göra gott under sitt liv. 13Och var och en som kan äta och dricka och finna tillfredsställelse i all sin möda har det också som en gåva från Gud. 14Jag vet att vad Gud gör består för evigt. Ingenting kan läggas till eller dras ifrån. Så har Gud gjort för att man ska frukta honom.
15Det som finns har redan varit,
det som ska komma har redan funnits.
Gud kallar fram det förflutna.
Meningslöshet och ondska finns överallt
16Dessutom såg jag under solen att på rättsplatsen satt orätt, på rättfärdighetens plats orätt.
17Jag sa för mig själv:
”Gud dömer både den rättfärdige och den gudlöse.
För det finns en tid för allt som sker och för varje handling.”
18Jag sa vidare för mig själv: ”Så är det för människornas skull. Gud prövar dem, för att de ska inse att de inte är bättre än djuren. 19Människor och djur har samma öde. Den ene dör liksom den andre, och båda har samma livsande. Människan har inget företräde framför djuren. Allting är meningslöst.
20Alla går mot samma mål –
till den jord som de har kommit ifrån
måste de vända tillbaka.
21Vem vet om människans ande stiger uppåt och djurens ande far ner i jorden?”
22Jag förstod att det inte fanns något bättre för människan än att hon gläder sig över sitt arbete, för det är hennes del. Vem kan vägleda henne till att se vad som ska komma efter henne?
