Orice lucru își are timpul său
1Pentru toate există o vreme,
și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia11 Sau: un sens al veșniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât și la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranța, necunoașterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaște pe deplin gândul lui Dumnezeu. în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.15 Sensul versului este nesigur. Lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit. Sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată.
16Am mai văzut ceva sub soare:
Pe locul judecății, acolo era răutatea,
și pe locul dreptății, acolo era răutatea.
17Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,
căci atunci va fi timp pentru orice lucru
și pentru orice faptă.“
18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.“ 19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; avantajul omului față de animal nu este niciunul. Totul este deșertăciune! 20Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor21 Sau: cine poate cunoaște sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care. se coboară sub pământ?
22Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va fi după el?
1To every thing there is a season, and a time to every purpose under the heaven: 2A time to be born, and a time to die; a time to plant, and a time to pluck up that which is planted;3.2 to be…: Heb. to bear 3A time to kill, and a time to heal; a time to break down, and a time to build up; 4A time to weep, and a time to laugh; a time to mourn, and a time to dance; 5A time to cast away stones, and a time to gather stones together; a time to embrace, and a time to refrain from embracing;3.5 to refrain from: Heb. to be far from 6A time to get, and a time to lose; a time to keep, and a time to cast away;3.6 get: or, seek 7A time to rend, and a time to sew; a time to keep silence, and a time to speak; 8A time to love, and a time to hate; a time of war, and a time of peace. 9What profit hath he that worketh in that wherein he laboureth? 10I have seen the travail, which God hath given to the sons of men to be exercised in it.
11He hath made every thing beautiful in his time: also he hath set the world in their heart, so that no man can find out the work that God maketh from the beginning to the end. 12I know that there is no good in them, but for a man to rejoice, and to do good in his life. 13And also that every man should eat and drink, and enjoy the good of all his labour, it is the gift of God. 14I know that, whatsoever God doeth, it shall be for ever: nothing can be put to it, nor any thing taken from it: and God doeth it, that men should fear before him. 15That which hath been is now; and that which is to be hath already been; and God requireth that which is past.3.15 that which is past: Heb. that which is driven away
16¶ And moreover I saw under the sun the place of judgment, that wickedness was there; and the place of righteousness, that iniquity was there. 17I said in mine heart, God shall judge the righteous and the wicked: for there is a time there for every purpose and for every work. 18I said in mine heart concerning the estate of the sons of men, that God might manifest them, and that they might see that they themselves are beasts.3.18 that God…: or, that they might clear God, and see, etc 19For that which befalleth the sons of men befalleth beasts; even one thing befalleth them: as the one dieth, so dieth the other; yea, they have all one breath; so that a man hath no preeminence above a beast: for all is vanity. 20All go unto one place; all are of the dust, and all turn to dust again. 21Who knoweth the spirit of man that goeth upward, and the spirit of the beast that goeth downward to the earth?3.21 of man: Heb. of the sons of man3.21 goeth upward: Heb. is ascending, etc 22Wherefore I perceive that there is nothing better, than that a man should rejoice in his own works; for that is his portion: for who shall bring him to see what shall be after him?
