Orice lucru își are timpul său
1Pentru toate există o vreme,
și orice lucru de sub ceruri își are timpul său:
2un timp pentru a te naște și un timp pentru a muri;
un timp pentru a sădi și un timp pentru a smulge;
3un timp pentru a ucide și un timp pentru a vindeca;
un timp pentru a dărâma și un timp pentru a zidi;
4un timp pentru a plânge și un timp pentru a râde;
un timp pentru a jeli și un timp pentru a dansa;
5un timp pentru a arunca cu pietre și un timp pentru a strânge pietre;
un timp pentru a îmbrățișa și un timp pentru a fi departe de îmbrățișări;
6un timp pentru a căuta și un timp pentru a pierde;
un timp pentru a păstra și un timp pentru a arunca;
7un timp pentru a rupe și un timp pentru a coase;
un timp pentru a tăcea și un timp pentru a vorbi;
8un timp pentru a iubi și un timp pentru a urî;
un timp pentru război și un timp pentru pace.
9Ce câștig are lucrătorul din toată osteneala lui? 10Am văzut munca pe care Dumnezeu o dă fiilor omului ca să se îndeletnicească cu ea. 11El a făcut toate lucrurile bune la timpul lor, a pus chiar și veșnicia11 Sau: un sens al veșniciei (adică al raportării lui la timp, atât la trecut, cât și la viitor); sau, pe baza unei asemănări între termeni, ignoranța, necunoașterea, în sensul limitelor pe care le are omul în a cunoaște pe deplin gândul lui Dumnezeu. în inimile lor, dar omul nu poate pricepe de la început până la sfârșit lucrarea pe care a făcut‑o Dumnezeu. 12Înțeleg că pentru oameni nu este nimic mai bun, decât să se bucure și să facă ce este bine în viață. 13În plus, faptul că cineva poate mânca, poate bea și poate duce un trai bun de pe urma întregii lui osteneli este un dar de la Dumnezeu. 14Înțeleg că tot ceea ce face Dumnezeu durează veșnic; la aceasta nimic nu se adaugă și nimic nu se scade. Dumnezeu face astfel pentru ca oamenii să se teamă de El.
15Ceea ce este, există de mult timp,
ceea ce va fi, a existat deja demult,
iar Dumnezeu va aduce înapoi ceea ce a trecut.15 Sensul versului este nesigur. Lit.: Dumnezeu va căuta pe cel ce este urmărit. Sau: Dumnezeu va aduce trecutul la judecată.
16Am mai văzut ceva sub soare:
Pe locul judecății, acolo era răutatea,
și pe locul dreptății, acolo era răutatea.
17Atunci am zis în inima mea:
„Dumnezeu îl va judeca
atât pe cel drept, cât și pe cel nedrept,
căci atunci va fi timp pentru orice lucru
și pentru orice faptă.“
18Apoi am zis în inima mea: „În privința fiilor oamenilor, Dumnezeu îi încearcă, pentru ca ei să vadă că sunt precum animalele.“ 19Căci soarta fiilor omului și soarta animalului este o singură soartă: cum este moartea unuia, așa este și moartea celuilalt. Cu toții au o singură suflare; avantajul omului față de animal nu este niciunul. Totul este deșertăciune! 20Totul merge în același loc, totul a fost făcut din țărână și totul se întoarce în țărână. 21Cine poate ști dacă sufletul omului merge sus, iar dacă sufletul animalelor21 Sau: cine poate cunoaște sufletul omului, care merge sus, sau sufletul animalelor, care. se coboară sub pământ?
22Am înțeles deci că nu există un alt lucru bun de care să se bucure omul, în afară de osteneala lui, căci aceasta este partea lui, și cine îl poate face să vadă ce va fi după el?
Alles hat seine Zeit
1Jedes Ereignis, alles auf der Welt hat seine Zeit:
2Geborenwerden und Sterben,
Pflanzen und Ausreißen,
3Töten und Heilen,
Niederreißen und Aufbauen,
4Weinen und Lachen,
Klagen und Tanzen,
5Steinewerfen und Steinesammeln,
Umarmen und Loslassen,
6Suchen und Finden,
Aufbewahren und Wegwerfen,
7Zerreißen und Zusammennähen,
Schweigen und Reden,
8Lieben und Hassen,
Krieg und Frieden.
9Was also hat der Mensch davon, dass er sich abmüht?
10Ich habe erkannt, was für eine schwere Last das ist, die Gott den Menschen auferlegt hat. 11Für alles auf der Welt hat Gott schon vorher die rechte Zeit bestimmt. In das Herz des Menschen hat er den Wunsch gelegt, nach dem zu fragen, was ewig ist. Aber der Mensch kann Gottes Werke nie voll und ganz begreifen.
12So kam ich zu dem Schluss, dass es für den Menschen nichts Besseres gibt, als fröhlich zu sein und das Leben zu genießen. 13Wenn er zu essen und zu trinken hat und sich über die Früchte seiner Arbeit freuen kann, ist das Gottes Geschenk.
14Ich begriff, dass Gottes Werk für immer bestehen wird. Niemand kann etwas hinzufügen oder wegnehmen. So hat Gott es eingerichtet, damit die Menschen Ehrfurcht vor ihm haben. 15Was immer sich auch ereignet oder noch ereignen wird – alles ist schon einmal da gewesen. Gott lässt von neuem geschehen, was in der Vergangenheit bereits geschah.
Von der Vergänglichkeit des Lebens
(Kapitel 3,16–6,12)
Was ist der Mensch?
16Ich habe noch etwas auf dieser Welt beobachtet: Wo man eigentlich Recht sprechen und gerechte Urteile fällen sollte, herrscht schreiende Ungerechtigkeit. 17Doch dann dachte ich: Am Ende wird Gott den Schuldigen richten und dem Unschuldigen zum Recht verhelfen. Denn auch dafür hat er eine Zeit vorherbestimmt, so wie für alles auf der Welt.
18Ich habe begriffen, dass Gott die Menschen prüft. Sie sollen erkennen: Nichts unterscheidet sie von den Tieren. 19Denn auf Mensch und Tier wartet das gleiche Schicksal: Beiden gab Gott das Leben, und beide müssen sterben. Der Mensch hat dem Tier nichts voraus, denn auch er ist vergänglich. 20Sie alle gehen an denselben Ort – aus dem Staub der Erde sind sie entstanden, und zum Staub der Erde kehren sie zurück. 21Wer weiß schon, ob der Geist des Menschen wirklich nach oben steigt, der Geist des Tieres aber in die Erde hinabsinkt?
22So erkannte ich: Ein Mensch kann nichts Besseres tun, als die Früchte seiner Arbeit zu genießen – das ist es, was Gott ihm zugeteilt hat. Denn niemand kann sagen, was nach dem Tod geschehen wird!
