Nouă Traducere În Limba Română

Eclesiastul 1

1Cuvintele oratorului[a], fiul lui David, rege la Ierusalim.

Deşertăciunea existenţei

„O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice oratorul,
    o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune!

Ce câştig are omul din toată osteneala
    pe care o depune sub soare?
Un neam trece şi altul vine,
    dar pământul rămâne mereu în picioare.
Soarele răsare şi apune,
    grăbindu-se apoi înspre locul de unde va răsări iar.
Vântul bate spre sud,
    apoi se întoarce spre nord,
se întoarce din nou, umblă mereu
    şi revine continuu la circuitul său.
Toate râurile curg spre mare,
    fără să o umple însă;
râurile se întorc de unde au plecat,
    doar ca să pornească iarăşi de acolo.
Toate lucrurile sunt obositoare,
    cum nu se poate spune,
dar ochiul nu se satură să privească,
    aşa cum nici urechea nu se satură să asculte.
Ce a fost va mai fi,
    iar ce s-a făcut se va mai face!
        Nu este nimic nou sub soare!
10 Dacă cineva zice:
    «Iată un lucru nou!»,
totuşi el exista demult,
    încă din veacurile dinaintea noastră.
11 Nu ne mai amintim de cei de demult,
    tot aşa cum nici cei ce vor urma
        nu se vor mai păstra în amintirea
        celor ce vor veni după ei.“[b]

Deşertăciunea înţelepciunii

12 „Eu, oratorul, am fost rege peste Israel la Ierusalim. 13 M-am dedicat studiului şi cercetării înţelepciunii cu privire la toate lucrurile care se săvârşesc sub ceruri; aceasta este o ocupaţie obositoare, pe care Dumnezeu o dă oamenilor ca să se îndeletnicească cu ea. 14 Am observat toate lucrările care se fac sub soare şi iată că toate sunt deşertăciune şi goană după vânt.

15 «Ce a fost îndoit odată nu mai poate fi îndreptat,
    iar ce lipseşte nu poate fi numărat.»

16 Mi-am zis: «Iată că mi-am mărit faima şi mi-am sporit înţelepciunea mai mult decât toţi cei care au fost la Ierusalim înaintea mea; inima mea a experimentat mult mai multă înţelepciune şi cunoştinţă.» 17 M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii, precum şi cunoaşterii nebuniei şi a prostiei, dar mi-am dat seama că şi aceasta este goană după vânt.

18 «Unde este multă înţelepciune, este şi multă supărare
    şi cu cât este mai multă cunoştinţă, cu atât este mai multă mâhnire.»“

Notas al pie

  1. Eclesiastul 1:1 Ebr.: Qohelet, termen cu sens nesigur; gr.: Ecclesiastul, termen care arată înspre o persoană care vorbeşte în faţa unei adunări (gr.: ecclesia; ebr.: qahal); sau: conducător al adunării; şi în vs. 2, 12
  2. Eclesiastul 1:11 Poate fi vorba şi despre lucruri sau fapte (vezi v. 10)

New Living Translation

Ecclesiastes 1

1These are the words of the Teacher,[a] King David’s son, who ruled in Jerusalem.

Everything Is Meaningless

“Everything is meaningless,” says the Teacher, “completely meaningless!”

What do people get for all their hard work under the sun? Generations come and generations go, but the earth never changes. The sun rises and the sun sets, then hurries around to rise again. The wind blows south, and then turns north. Around and around it goes, blowing in circles. Rivers run into the sea, but the sea is never full. Then the water returns again to the rivers and flows out again to the sea. Everything is wearisome beyond description. No matter how much we see, we are never satisfied. No matter how much we hear, we are not content.

History merely repeats itself. It has all been done before. Nothing under the sun is truly new. 10 Sometimes people say, “Here is something new!” But actually it is old; nothing is ever truly new. 11 We don’t remember what happened in the past, and in future generations, no one will remember what we are doing now.

The Teacher Speaks: The Futility of Wisdom

12 I, the Teacher, was king of Israel, and I lived in Jerusalem. 13 I devoted myself to search for understanding and to explore by wisdom everything being done under heaven. I soon discovered that God has dealt a tragic existence to the human race. 14 I observed everything going on under the sun, and really, it is all meaningless—like chasing the wind.

15 What is wrong cannot be made right.
    What is missing cannot be recovered.

16 I said to myself, “Look, I am wiser than any of the kings who ruled in Jerusalem before me. I have greater wisdom and knowledge than any of them.” 17 So I set out to learn everything from wisdom to madness and folly. But I learned firsthand that pursuing all this is like chasing the wind.

18 The greater my wisdom, the greater my grief.
    To increase knowledge only increases sorrow.

Notas al pie

  1. 1:1 Hebrew Qoheleth; this term is rendered “the Teacher” throughout this book.