Israel nu trebuie să‑L uite pe Domnul
1Să păziți și să împliniți toate poruncile pe care vi le dau astăzi, ca să trăiți, să vă înmulțiți și să intrați în stăpânirea țării pe care Domnul a promis‑o părinților voștri. 2Adu‑ți aminte de fiecare drum pe care Domnul, Dumnezeul tău, te‑a condus prin pustie în acești patruzeci de ani, ca să te smerească, să te pună la încercare, să cunoască ce este în inima ta și să vadă dacă vei păzi poruncile Lui sau nu. 3Astfel El te‑a smerit, te‑a lăsat înfometat și te‑a hrănit cu mana despre care nu știai nimic nici tu, nici părinții tăi, ca să te învețe că omul nu trăiește doar cu pâine, ci omul trăiește cu orice cuvânt care iese din gura Domnului. 4Hainele nu ți s‑au învechit pe tine, iar picioarele nu ți s‑au umflat în acești patruzeci de ani. 5Să știi deci în inima ta că Domnul, Dumnezeul tău, te disciplinează asemenea unui om care își disciplinează fiul.
6Să păzești poruncile Domnului, Dumnezeul tău, umblând pe căile Lui și temându‑te de El. 7Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va duce într‑o țară bună, o țară cu râuri de apă, izvoare și pâraie ce izvorăsc din văi și din munți, 8o țară cu grâu și cu orz, cu vii, cu smochini și cu rodii, cu măslini și cu miere, 9o țară unde nu vei duce lipsă de pâine și nu vei duce lipsă de nimic, o țară unde stâncile sunt de fier și din munții căreia vei extrage cuprul.
10Când vei mânca și te vei sătura, să‑L binecuvântezi pe Domnul, Dumnezeul tău, pentru țara cea bună pe care ți‑a dat‑o. 11Ai grijă ca nu cumva să‑L uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, astfel încât să nu mai păzești poruncile, legile și hotărârile pe care ți le dau astăzi. 12Când vei mânca și te vei sătura, când vei construi și vei locui în case frumoase 13și când cirezile și turmele ți se vor înmulți, argintul și aurul îți vor spori și tot ce ai se va mări, 14atunci să nu te mândrești în inima ta și să nu uiți de Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑a scos din țara Egiptului, din casa robilor. 15El te‑a condus prin pustia cea mare și de temut, cu ținuturi secetoase, cu șerpi veninoși și scorpioni. El a făcut să izvorască apă dintr‑o stâncă de cremene. 16El ți‑a dat să mănânci în pustie mana pe care n‑au cunoscut‑o părinții tăi, ca să te smerească și să te pună la încercare, iar la urmă să‑ți facă bine. 17Să nu zici în inima ta: «Tăria mea și forța mâinii mele au făcut pentru mine această avere!» 18Să‑ți aduci aminte de Domnul, Dumnezeul tău, căci El este Cel Ce‑ți dă putere să faci avere, ca să întărească astfel legământul pe care l‑a jurat părinților tăi, așa cum se poate vedea în ziua aceasta.
19Dar dacă vei uita de Domnul, Dumnezeul tău, și vei merge după alți dumnezei, dacă le vei sluji și te vei închina înaintea lor, depun mărturie împotriva voastră astăzi că sigur veți pieri. 20Veți pieri la fel ca neamurile pe care Domnul le‑a nimicit dinaintea voastră, pentru că nu veți asculta de glasul Domnului, Dumnezeul vostru.
L’éducation d’Israël au désert
1Vous vous appliquerez à obéir à tous les commandements que je vous donne aujourd’hui, afin que vous viviez, que vous deveniez nombreux et que vous puissiez entrer dans le pays que l’Eternel a promis par serment à vos ancêtres et en prendre possession.
2N’oublie jamais tout le chemin que l’Eternel ton Dieu t’a fait parcourir pendant ces quarante ans dans le désert afin de te faire connaître la pauvreté pour t’éprouver. Il a agi ainsi pour découvrir tes véritables dispositions intérieures et savoir si tu allais, ou non, obéir à ses commandements. 3Oui, il t’a fait connaître la pauvreté et la faim, et il t’a nourri avec cette manne8.3 Voir Ex 16.31. que tu ne connaissais pas et que tes ancêtres n’avaient pas connue. De cette manière, il voulait t’apprendre que l’homme ne vit pas seulement de pain, mais aussi de toute parole prononcée par l’Eternel8.3 Cité en Mt 4.4 ; Lc 4.4.. 4Le vêtement que tu portais ne s’est pas usé sur toi et tes pieds ne se sont pas enflés pendant ces quarante ans. 5Ainsi, en y réfléchissant, tu reconnaîtras que l’Eternel ton Dieu fait ton éducation comme un père éduque son enfant. 6Obéis donc à ses commandements, marche sur les chemins qu’il te prescrit et ainsi crains-le. 7Car l’Eternel ton Dieu va te faire entrer dans un bon pays, un pays plein de cours d’eau, de sources et de nappes souterraines qui s’épandent dans la plaine et la montagne. 8C’est un pays où poussent le froment et l’orge, la vigne, les figuiers et les grenadiers, un pays d’oliviers, d’huile et de miel 9où tu ne mangeras pas parcimonieusement, un pays où tu ne manqueras de rien, dont les roches contiennent du fer, et où tu pourras extraire du cuivre des montagnes8.9 Le cuivre et le fer abondaient dans la vallée au sud de la mer Morte. Salomon y a exploité des mines de cuivre qui restent en activité aujourd’hui (1 R 7.45-46).. 10Ainsi, tu jouiras de ces biens, tu mangeras à satiété, et tu béniras l’Eternel ton Dieu pour le bon pays qu’il t’aura donné.
11Garde-toi d’oublier l’Eternel, ton Dieu, et de négliger d’obéir à ses commandements, à ses ordonnances et à ses lois que je te donne aujourd’hui. 12Si tu manges à satiété, si tu te construis de belles maisons et que tu y habites, 13si ton gros et ton petit bétail se multiplient, si ton argent et ton or s’accumulent, si tous tes biens s’accroissent, 14prends garde de ne pas céder à l’orgueil et d’oublier l’Eternel ton Dieu, qui t’a fait sortir d’Egypte, du pays où tu étais esclave, 15qui t’a conduit à travers ce vaste et terrible désert peuplé de serpents venimeux8.15 Voir Nb 21.6. et de scorpions, dans des lieux arides et sans eau où il a fait jaillir pour toi de l’eau du rocher le plus dur.
16Dans ce désert, il t’a encore nourri en te donnant une manne que tes ancêtres ne connaissaient pas. Il a fait tout cela afin de te faire connaître la pauvreté et de te mettre à l’épreuve, pour ensuite te faire du bien. 17Prends donc garde de ne pas te dire : « C’est par mes propres forces et ma puissance que j’ai acquis toutes ces richesses. » 18Souviens-toi au contraire que c’est l’Eternel ton Dieu qui te donne la force de parvenir à la prospérité et qu’il le fait aujourd’hui pour tenir envers toi les engagements qu’il a pris par serment en concluant alliance avec tes ancêtres.
19Mais si vous en venez à oublier l’Eternel votre Dieu, et à rendre un culte à d’autres dieux, à les servir et à vous prosterner devant eux, je vous avertis aujourd’hui que vous périrez totalement. 20Vous périrez comme les autres peuples que l’Eternel votre Dieu va faire périr devant vous, parce que vous ne lui aurez pas obéi.
