Cele Zece Porunci
(Ex. 20:1-21)
1Moise a chemat tot Israelul și i‑a zis:
„Ascultă, Israel, hotărârile și judecățile pe care vi le spun astăzi, în auzul vostru. Învățați‑le și vegheați să le împliniți! 2Domnul, Dumnezeul nostru, a încheiat cu noi un legământ la Horeb. 3Nu cu părinții noștri a încheiat El legământul acesta, ci cu noi, cei ce suntem toți în viață astăzi. 4Domnul v‑a vorbit față în față pe munte, din mijlocul focului. 5Atunci eu am stat între El și voi, ca să vă vestesc Cuvântul Domnului, deoarece v‑a fost teamă de foc și nu v‑ați urcat pe munte. Și El a zis astfel:
6«Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, Care te‑am scos din țara Egiptului, din casa robilor.
7Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine!
8Să nu‑ți faci vreun chip cioplit, nici vreo înfățișare a ceea ce este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. 9Să nu te pleci înaintea lor și să nu le slujești, fiindcă Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, Care pedepsesc copiii pentru nelegiuirea părinților lor, până la a treia sau a patra generație9 Cel care păcătuia atrăgea pedeapsa atât asupra sa, cât și asupra familiei sale, alcătuită de obicei din trei sau patru generații (vezi Num. 16:31-34; Ios. 7:24). a celor ce Mă urăsc 10și arăt îndurare10 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului; [peste tot în carte]. față de mii de generații ale celor ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.
11Să nu folosești nesăbuit11 Expresia poate avea mai multe sensuri: (1) abuzul față de acest Nume, concepția antică fiind aceea că o cunoaștere a numelui unei zeități oferă puteri magice cunoscătorului, care putea astfel să manipuleze zeitatea; (2) jurământul fals pe acest Nume – vezi Lev. 19:12; (3) numirea unui idol cu acest Nume – construcția gramaticală ebraică oferă spațiu pentru această interpretare; (4) orice altă folosire a Numelui fără un scop precis și corect (în mod nesăbuit). Numele Domnului, Dumnezeul tău, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va folosi nesăbuit Numele Lui.
12Ține ziua de Sabat, ca s‑o sfințești12 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică)., după cum ți‑a poruncit Domnul, Dumnezeul tău. 13Să lucrezi șase zile și să‑ți faci toată lucrarea ta, 14dar ziua a șaptea este Sabatul Domnului, Dumnezeul tău. Să nu faci nicio lucrare, nici tu, nici fiul tău sau fiica ta, nici robul tău sau roaba ta, nici boul, nici asinul și niciun alt animal de‑al tău, nici străinul care locuiește în cetatea ta, pentru ca robul tău și roaba ta să se odihnească la fel ca tine. 15Adu‑ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, și Domnul, Dumnezeul tău, te‑a scos de acolo cu mână puternică și cu braț întins. De aceea ți‑a poruncit El să păzești ziua de Sabat.
16Cinstește‑i pe tatăl tău și pe mama ta, așa cum ți‑a poruncit Domnul, Dumnezeul tău, pentru ca să ți se lungească zilele și să‑ți meargă bine în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău!
17Să nu ucizi!
18Să nu comiți adulter!
19Să nu furi!
20Să nu depui mărturie falsă împotriva semenului tău!
21Să n‑o poftești pe soția semenului tău! Să nu râvnești la casa semenului tău, la pământul lui, nici la robul lui, nici la roaba lui, nici la boul lui, nici la măgarul lui și nici la vreun alt lucru care este al semenului tău!»
Răspunsul poporului
(Ex. 20:18-21)
22Acestea sunt poruncile pe care Domnul le‑a rostit cu glas tare înaintea întregii adunări, pe munte, din mijlocul focului, dintre nori și negură deasă, și nu a mai adăugat nimic. Le‑a scris pe două table de piatră și mi le‑a dat mie.
23Când ați auzit glasul din mijlocul întunericului, în timp ce muntele ardea, toate căpeteniile semințiilor voastre și toți bătrânii23 Șefi de familii și de clanuri, recunoscuți ca autoritate la toate popoarele orientale. Ei aveau rol de (1) judecători în cadrul comunității locale (Deut. 19:12; 21:1-9, 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau de (2) lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituție, Sfatul Bătrânilor lui Israel este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); [peste tot în carte]. voștri s‑au apropiat de mine 24și ați zis: «Iată că Domnul, Dumnezeul nostru, ne‑a arătat slava și măreția Sa și noi am auzit glasul Lui din mijlocul focului. În ziua aceasta am văzut că Dumnezeu a vorbit omului și el a rămas în viață. 25Dar acum, de ce să murim? Căci focul Lui cel mare ne va mistui și ne va omorî dacă vom auzi în continuare glasul Domnului, Dumnezeul nostru. 26Cine este omul care să fi auzit, ca și noi, glasul Dumnezeului cel Viu, vorbind din mijlocul focului și să trăiască? 27Apropie‑te tu și ascultă tot ceea ce Domnul, Dumnezeul nostru, va vorbi. Apoi să ne spui tot ceea ce El îți va zice, iar noi vom asculta și vom împlini.»
28Domnul a auzit cuvintele pe care mi le‑ați spus.28 Lit.: a auzit glasul cuvintelor voastre. Atunci Domnul mi‑a zis: «Am auzit cuvintele pe care ți le‑a spus poporul acesta. Tot ce au vorbit este bine. 29O, dacă inimile lor ar fi gata să se teamă de Mine și să păzească toate poruncile Mele în toate zilele, ca să le fie bine pe vecie, lor și fiilor lor! 30Du‑te și spune‑le: ‘Întoarceți‑vă la corturile voastre’. 31Tu însă rămâi aici cu Mine ca să‑ți dau toate poruncile, hotărârile și judecățile pe care să‑i înveți să le împlinească în țara pe care le‑o dau în stăpânire.»
32Deci vegheați ca să faceți așa cum v‑a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru. Să nu vă abateți nici la dreapta, nici la stânga. 33Să umblați în toate căile pe care vi le‑a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ca să trăiți, să fiți fericiți și să aveți multe zile în țara pe care o veți stăpâni.
Os Dez Mandamentos
1Então Moisés convocou todo o Israel e lhe disse:
“Ouça, ó Israel, os decretos e as ordenanças que hoje estou anunciando a você. Aprenda-os e tenha o cuidado de cumpri-los. 2O Senhor, o nosso Deus, fez conosco uma aliança em Horebe. 3Não foi com os nossos antepassados que o Senhor fez essa aliança, mas conosco, com todos nós que hoje estamos vivos aqui. 4O Senhor falou com você face a face, do meio do fogo, no monte. 5Naquela ocasião, eu fiquei entre o Senhor e você para declarar-lhe a palavra do Senhor, porque você teve medo do fogo e não subiu o monte.
“E ele disse:
6“ ‘Eu sou o Senhor, o teu Deus, que te tirei do Egito, da terra da escravidão.
7“ ‘Não terás outros deuses além de mim.
8Não farás para ti nenhum ídolo, nenhuma imagem de qualquer coisa no céu, na terra ou nas águas debaixo da terra. 9Não te prostrarás diante deles nem lhes prestarás culto, porque eu, o Senhor, o teu Deus, sou Deus zeloso, que castigo os filhos pelo pecado de seus pais até a terceira e quarta geração daqueles que me desprezam, 10mas trato com bondade até mil gerações os5.10 Ou até milhares os que que me amam e obedecem aos meus mandamentos.
11Não tomarás em vão o nome do Senhor, o teu Deus, pois o Senhor não deixará impune quem usar o seu nome em vão.
12Guardarás o dia de sábado a fim de santificá-lo, conforme o Senhor, o teu Deus, te ordenou. 13Trabalharás seis dias e neles farás todos os teus trabalhos, 14mas o sétimo dia é um sábado para o Senhor, o teu Deus. Nesse dia não farás trabalho algum, nem tu nem teu filho ou filha, nem o teu servo ou serva, nem o teu boi, teu jumento ou qualquer dos teus animais, nem o estrangeiro que estiver em tua propriedade; para que o teu servo e a tua serva descansem como tu. 15Lembra-te de que foste escravo no Egito e que o Senhor, o teu Deus, te tirou de lá com mão poderosa e com braço forte. Por isso o Senhor, o teu Deus, te ordenou que guardes o dia de sábado.
16Honra teu pai e tua mãe, como te ordenou o Senhor, o teu Deus, para que tenhas longa vida e tudo te vá bem na terra que o Senhor, o teu Deus, te dá.
17Não matarás.
18Não adulterarás.
19Não furtarás.
20Não darás falso testemunho contra o teu próximo.
21Não cobiçarás a mulher do teu próximo. Não desejarás a casa do teu próximo, nem sua propriedade, nem seu servo ou serva, nem seu boi ou jumento, nem coisa alguma que lhe pertença’.
22“Essas foram as palavras que o Senhor falou a toda a assembleia de vocês, em alta voz, no monte, do meio do fogo, da nuvem e da densa escuridão; e nada mais acrescentou. Então as escreveu em duas tábuas de pedra e as deu a mim.
23“Quando vocês ouviram a voz que vinha do meio da escuridão, estando o monte em chamas, aproximaram-se de mim todos os chefes das tribos de vocês, com as suas autoridades. 24E vocês disseram: ‘O Senhor, o nosso Deus, mostrou-nos sua glória e sua majestade, e nós ouvimos a sua voz vinda de dentro do fogo. Hoje vimos que Deus fala com o homem e que este ainda continua vivo! 25Mas, agora, por que deveríamos morrer? Este grande fogo por certo nos consumirá. Se continuarmos a ouvir a voz do Senhor, o nosso Deus, morreremos. 26Pois, que homem mortal chegou a ouvir a voz do Deus vivo falando de dentro do fogo, como nós o ouvimos, e sobreviveu? 27Aproxime-se você, Moisés, e ouça tudo o que o Senhor, o nosso Deus, disser; você nos relatará tudo o que o Senhor, o nosso Deus, lhe disser. Nós ouviremos e obedeceremos’.
28“O Senhor ouviu quando vocês me falaram e me disse: ‘Ouvi o que este povo disse a você, e eles têm razão em tudo o que disseram. 29Quem dera eles tivessem sempre no coração esta disposição para temer-me e para obedecer a todos os meus mandamentos. Assim tudo iria bem com eles e com seus descendentes para sempre!
30“ ‘Vá, diga-lhes que voltem às suas tendas. 31Você ficará aqui comigo, e anunciarei a você toda a lei, isto é, os decretos e as ordenanças que você lhes ensinará e que eles deverão cumprir na terra que eu dou a eles como propriedade’.
32“Por isso, tenham o cuidado de fazer tudo como o Senhor, o seu Deus, ordenou a vocês; não se desviem, nem para a direita, nem para a esquerda. 33Andem sempre pelo caminho que o Senhor, o seu Deus, ordenou a vocês, para que tenham vida, tudo vá bem com vocês e os seus dias se prolonguem na terra da qual tomarão posse.
