Îndemn la supunere față de Lege
1Acum, ascultă, Israel, hotărârile și judecățile pe care vă învăț. Împliniți‑le ca să trăiți și să intrați în stăpânirea țării pe care v‑o dă Domnul, Dumnezeul părinților voștri. 2Să nu adăugați nimic la cuvântul pe care vi‑l poruncesc eu și să nu desființați nimic din el. Dimpotrivă, să păziți poruncile Domnului, Dumnezeul vostru, așa cum vi le dau eu.
3Ochii voștri au văzut ceea ce Domnul a făcut din cauza lui Baal-Peor3 O formă de închinare regională înaintea lui Baal, zeul canaanit al fertilității.. Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău toți bărbații care l‑au urmat pe Baal-Peor, 4însă voi, cei care ați stat alipiți de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteți cu toții vii astăzi.
5Iată că v‑am învățat hotărârile și judecățile așa cum mi‑a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniți în țara în care veți intra s‑o luați în stăpânire. 6Să le păziți și să le împliniți, fiindcă aceasta va fi înțelepciunea și priceperea voastră înaintea ochilor popoarelor. Ele vor auzi despre toate aceste hotărâri și vor zice: «Într-adevăr neamul acesta mare este un popor înțelept și are discernământ!» 7Căci care neam este așa de măreț, încât să‑și aibă dumnezeii atât de aproape, cum Îl avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm? 8Și care este neamul acela așa de măreț, încât să fi avut hotărâri și judecăți tot atât de drepte precum legea aceasta, pe care eu v‑o prezint astăzi?
9Numai ai grijă și veghează cu luare-aminte asupra sufletului tău ca să nu uiți lucrurile pe care le‑ai văzut cu ochii tăi și ca ele să nu se depărteze de inima ta, în toate zilele vieții tale. Fă cunoscute aceste lucruri copiilor tăi și copiilor copiilor tăi. 10Adu‑ți aminte de ziua în care ai stat în prezența Domnului, Dumnezeul tău, la Horeb, atunci când Domnul mi‑a zis: «Strânge poporul la Mine ca să asculte cuvintele Mele și să învețe astfel, atât ei, cât și copiii lor, să se teamă de Mine în toate zilele pe care le vor trăi pe pământ.» 11Voi v‑ați apropiat și ați stat la poalele muntelui. Muntele ardea cu flăcări ce se înălțau până în inima cerurilor. Era întuneric, nori și negură deasă. 12Domnul v‑a vorbit din mijlocul focului. Voi ați auzit sunetul cuvintelor, dar nu ați văzut nicio înfățișare, ci ați auzit doar un glas. 13El v‑a vestit legământul Său, Cele Zece Porunci13 Lit.: Cele Zece Cuvinte., pe care v‑a poruncit să le urmați și pe care le‑a scris pe două table13 Probabil două exemplare ale aceluiași document, nu un singur document în două părți. În cf. cu practica orientală, fiecare parte implicată în tratat trebuia să dețină o copie a documentului [peste tot în carte]. de piatră. 14În vremea aceea, Domnul mi‑a poruncit să vă învăț hotărârile și judecățile pe care trebuie să le împliniți în țara pe care o veți stăpâni, după ce veți traversa Iordanul.
Idolatria este interzisă
15În ziua când Domnul, Dumnezeul vostru, v‑a vorbit la Horeb, din mijlocul focului, n‑ați văzut nicio înfățișare. De aceea, vegheați bine asupra sufletelor voastre, 16ca nu cumva să vă pervertiți și să vă faceți un chip cioplit, sau înfățișarea vreunui idol, sau asemănarea unui bărbat sau a unei femei, 17sau asemănarea unui animal care se târăște pe pământ, sau asemănarea unei păsări care zboară pe cer, 18sau asemănarea vreunei vietăți care se târăște pe pământ, sau asemănarea vreunui pește care se află în apele de sub pământ. 19Iar atunci când îți vei ridica ochii spre ceruri și vei vedea soarele, luna și stelele, întreaga oștire a cerurilor, să nu te lași amăgit să te închini înaintea lor și să le slujești, căci acestea sunt lucruri care au fost împărțite de Domnul, Dumnezeul vostru, tuturor popoarelor de sub cerul întreg. 20Pe voi însă Domnul v‑a luat și v‑a scos din cuptorul de fier, din Egipt, ca să fiți poporul moștenirii Lui, cum sunteți astăzi.
21Domnul S‑a mâniat pe mine din cauza voastră și a jurat că nu voi traversa Iordanul și nu voi intra în țara cea bună pe care Domnul, Dumnezeul tău, are să v‑o dea ca moștenire. 22Deci eu voi muri în țara aceasta și nu voi traversa Iordanul, dar voi îl veți traversa și veți lua în stăpânire țara aceea bună.
23Așadar, vegheați asupra voastră, ca să nu uitați legământul Domnului, Dumnezeul vostru, pe care El l‑a încheiat cu voi, și să nu vă faceți vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑a poruncit să nu le faci. 24Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un foc mistuitor și un Dumnezeu gelos.
25Când ți se vor naște copii și nepoți și vei îmbătrâni în țară, dacă vă veți perverti și vă veți face vreun chip cioplit sau vreo înfățișare, dacă veți face ce este rău în ochii Domnului, Dumnezeul vostru, ca să‑L mâniați, 26chem astăzi cerurile și pământul ca martori împotriva voastră, că veți fi nimiciți repede din țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți traversa Iordanul. Nu veți trăi multe zile, ci veți fi nimiciți. 27Domnul vă va împrăștia printre popoare și nu veți rămâne decât un mic număr de oameni între neamurile la care vă va duce Domnul. 28Acolo veți sluji unor dumnezei făcuți de mâna omului, din lemn și din piatră, care nu văd și nici nu aud, nu mănâncă și nici nu au miros. 29Dar dacă de acolo Îl vei căuta pe Domnul, Dumnezeul tău, Îl vei găsi, dacă Îl vei căuta din toată inima ta și din tot sufletul tău! 30În strâmtorarea ta, după ce ți se vor fi întâmplat toate aceste lucruri, în zilele de pe urmă, te vei întoarce la Domnul, Dumnezeul tău, și vei asculta de glasul Lui. 31Căci Domnul, Dumnezeul tău, este un Dumnezeu milostiv, Care nu te va părăsi și nu te va distruge. El nu va uita legământul pe care l‑a încheiat, prin jurământ, cu părinții tăi.
Nimeni nu este ca Domnul
32Întreabă despre zilele dintâi, care au fost înainte de tine, începând cu ziua în care Dumnezeu l‑a creat pe om pe pământ. Întreabă de la un capăt al cerurilor până la celălalt capăt al lor. S‑a întâmplat vreodată un lucru atât de mare ca acesta sau s‑a auzit vreodată așa ceva? 33A existat vreodată vreun popor care să fi auzit glasul lui Dumnezeu33 Sau: glasul vreunui zeu., vorbindu‑i din mijlocul focului, cum l‑ai auzit tu, și să fi rămas în viață? 34A existat vreodată vreun dumnezeu care să ia un neam din mijlocul altui neam, prin încercări, prin semne și minuni, prin război, cu mână puternică, cu braț întins și cu fapte de temut, mărețe, așa cum a făcut cu voi Domnul, Dumnezeul vostru, în Egipt, înaintea ochilor tăi?
35Ție ți‑au fost arătate aceste lucruri ca să știi că Domnul este Dumnezeu și că nu este altul în afară de El. 36Din ceruri te‑a făcut să auzi glasul Lui, ca să te disciplineze. Pe pământ ți‑a arătat focul Lui cel mare, iar tu ai ascultat cuvintele Lui din mijlocul focului. 37Mai mult, fiindcă i‑a iubit pe părinții tăi, de aceea a ales sămânța37 Vezi nota de la 1:8. lor după ei. Apoi te‑a scos din Egipt prin prezența și puterea Lui cea mare. 38A izgonit dinaintea ta neamuri mai mari și mai puternice decât tine, ca să intri în țara pe care ți‑a dat‑o ca moștenire, după cum vezi astăzi.
39Să știi astăzi și să păstrezi în inimă faptul că Domnul este Dumnezeu sus în ceruri și jos pe pământ și că nu este altul. 40Păzește deci hotărârile și judecățile Lui, pe care ți le dau astăzi, ca să‑ți meargă bine atât ție, cât și urmașilor tăi, și astfel să trăiești multe zile în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑o dă pentru totdeauna.“
Cetăți de scăpare
41Atunci Moise a pus deoparte trei cetăți la răsărit de Iordan, 42ca să fugă acolo ucigașul care l‑a omorât fără voie pe semenul său, fără să‑l fi urât mai dinainte, și să se refugieze într‑una din aceste cetăți pentru a‑și salva viața. 43Aceste cetăți erau: Bețer, în regiunea de podiș a rubeniților, Ramot, în Ghiladul gadiților, și Golan, în Bașanul manasiților.
Recapitularea Legii de la Horeb și a Decalogului
44Aceasta este Legea pe care Moise a așezat‑o înaintea fiilor lui Israel. 45Acestea sunt mărturiile, hotărârile și judecățile pe care Moise le‑a spus fiilor lui Israel după ce au ieșit din Egipt, 46dincolo de Iordan, în vale, față în față cu Bet‑Peor, în țara lui Sihon, regele amoriților, care locuia în Heșbon și a fost învins de Moise și de fiii lui Israel după ieșirea lor din Egipt. 47Ei au luat în stăpânire țara lui și țara lui Og, regele Bașanului, cei doi regi amoriți, care erau la răsărit de Iordan: 48de la Aroer, care este pe malul uedului48 Vezi nota de la 2:13. Arnon, până la muntele Sirion48 Siriacă și 3:9. TM: Sion (nu același cu renumitul munte Sion, care se scrie diferit în limba ebraică [Țiyyon]). (acesta este Hermonul), 49precum și toată Araba49 Vezi nota de la 1:1. de dincolo de Iordan, de la răsărit până la Marea Arabei49 Marea Moartă., lângă poalele muntelui Pisga.
Moses opfordrer folket til lydighed
1Moses fortsatte sin tale: „Israels folk, lyt omhyggeligt til de love og forordninger, jeg her pålægger jer at overholde, så I kan blive i live og gå ind og tage det land i besiddelse, som Herren, jeres fædres Gud, vil give jer. 2I må ikke lægge noget til eller trække noget fra, men I skal adlyde de her befalinger, som kommer fra Herren, jeres Gud. 3I har været vidne til Herrens straf ved Peors bjerg, hvor han udryddede alle, der dyrkede Ba’al. 4Det er kun de af jer, der holdt jer til Herren, som i dag er i live.
5De love og forordninger, jeg giver jer, har jeg fået fra Herren, min Gud, og I skal sørge for at overholde dem, også når I tager landet i besiddelse. 6Hvis I overholder dem, vil I blive kendt som et folk med visdom og indsigt. Når de omkringboende folk hører om de her love, vil de sige: ‚Israels folk er både et stort og klogt folk.’ 7Er der andre folkeslag, hvis gud kommer dem til hjælp, hver gang de kalder på ham, sådan som Gud Herren gør det for os? 8Og hvilket folk på jorden kan fremvise så retfærdige love, som dem jeg pålægger jer i dag?
9Men pas på, at I aldrig glemmer det, I har oplevet med Gud! Må hans undere have gjort et dybt, uudsletteligt indtryk på jer, så I fortæller dem videre til jeres børn og børnebørn. 10Husk at fortælle dem om dengang, da jeres forældres generation stod for Herrens ansigt ved Horebs bjerg, og han sagde til mig: ‚Kald folket sammen, så jeg kan lære dem at have ærefrygt for mig, og så de kan lære deres børn den samme ærefrygt.’ 11Folket stod ved bjergets fod, mens bjerget var i brand, og flammerne slog op mod himlen gennem mørke og sorte skyer. 12Da talte Herren til folket fra ilden. De hørte hans stemme, men kunne ikke se ham. 13Han bekendtgjorde sin pagt med os, den overenskomst vi skal overholde, de ti bud, og han skrev dem på de to stentavler. 14Lige siden den dag har Herren gennem mig givet sit folk alle de love og regler, der vil gælde i det land, I nu skal ind og tage i besiddelse.
15Men tag jer i agt, for selv om Herren talte til folket fra ilden på Horebs bjerg, fik de ham aldrig at se. 16-18Derfor må I ikke synde ved at fremstille billeder af nogen art og tilbede dem. I må ikke lave afgudsbilleder, hvad enten de forestiller mænd, kvinder, husdyr, vilde dyr, krybdyr, fugle eller fisk. 19Løft heller ikke blikket mod himlen for at tilbede solen, månen og stjernerne, selv om andre folk dyrker den slags. Det vil Gud ikke tillade jer at gøre, 20for han hentede sit folk ud af Egyptens smelteovn, for at de skulle være hans ejendomsfolk, og det er, hvad I er i dag. 21-22Herren blev vred på mig på grund af folket, og han svor, at jeg ikke skulle få lov til at gå over Jordanfloden ind i det gode land, han har givet jer som arvelod. Derfor må jeg dø her på denne side af floden.
23Tag jer i agt, at I ikke bryder den pagt, som Herren, jeres Gud, har sluttet med jer! I må ikke lave afgudsbilleder; for det har Herren forbudt, 24og jeres Gud er en fortærende ild. Han tåler ingen rivaler!
25Det her skal stå ved magt i al fremtid, også længe efter, at I er kommet ind i landet og har fået børn og børnebørn. I må ikke synde ved at lave afgudsbilleder af nogen art, eller gøre noget, som i Herrens øjne er ondt og fremkalder hans vrede. 26I dag kalder jeg himlen og jorden til vidne på, at hvis I trodser det her bud, vil I blive rykket op fra det land, I nu skal ind og tage i besiddelse. 27Herren vil da sprede jer mellem folkeslagene, og kun en rest vil overleve dér. 28I jeres landflygtighed vil I blive tvunget til at dyrke afguder af træ og sten, som hverken kan se eller høre eller sanse noget som helst.
29Da vil I begynde at søge Herren, jeres Gud, på ny, og I vil finde ham, hvis I søger ham af hele jeres hjerte og hele jeres sjæl. 30Til den tid vil jeres nød og ulykke tvinge jer tilbage til Herren, så I atter adlyder ham. 31Herren, jeres Gud, er nemlig en nådig Gud. Han slipper jer ikke og lader jer ikke gå til grunde. Han glemmer heller ikke de løfter, han har givet jeres forfædre.
32Se tilbage gennem tiden, helt tilbage til begyndelsen, da Gud skabte menneskene på jorden. Spørg fra den ene ende af jordkloden til den anden: 33Har man nogen sinde hørt noget lignende, at et helt folk har hørt Gud tale til dem fra ilden, sådan som Israels folk oplevede det og dog forblev i live? 34Hvor findes et lignende eksempel på, at en gud ved hjælp af plager, undere, kamp og frygtelige straffe har frelst et folk fra dets tyranner? Sådan har Herren jeres Gud ikke desto mindre handlet med sit udvalgte folk, dengang de var slaver i Egypten, sådan som I alle ved. 35Han gjorde det, for at folket skulle indse, at han er Herren, og at der ikke findes nogen anden Gud end ham. 36Han talte med vældig røst fra Himlen for at retlede sit folk, og han lod almindelige mennesker se den guddommelige ild, og han talte til folket fra ilden.
37På grund af kærlighed til sit eget folk, som han havde udvalgt, altså jeres forfædre og deres efterkommere, førte han dem med vældig magt ud af slavetilværelsen i Egypten. 38Og han vil drive folk på flugt foran jer, folk, der er jer overlegne i styrke, og give jer deres lande i eje. Det er allerede begyndt at ske! 39Kan I da være i tvivl om, at Herren er Gud både i Himlen og på jorden, og at der ikke findes nogen anden Gud end ham? 40Derfor skal I ubetinget adlyde de love, jeg pålægger jer i dag. Gør I det, vil det gå jer og jeres børn godt, og I vil få lov at blive boende i det land, som Herren, jeres Gud, vil give jer.”
De tre tilflugtsbyer øst for Jordanfloden
41Moses udpegede nu tre byer øst for Jordanfloden, 42som skulle være fristed for dem, der ved et uheld kom til at slå et andet menneske ihjel. 43Folk fra Rubens stamme skulle søge tilflugt i Betzer i det øde højland. For Gads stamme blev det Ramot i Gilead, og for Manasses stamme blev det Golan i Bashan.
Loven bliver gentaget i lejren øst for Jordanfloden
44-47Her følger en fortegnelse over de love og forordninger, som Moses overdrog til Israels folk, efter at de var undsluppet fra Egypten og lå i lejr i dalen øst for Jordanfloden over for Bet-Peor, et område, der havde tilhørt amoritterkongen Sihon af Heshbon. (Moses og israelitterne havde udryddet det amoritiske folk ved at slå både kong Sihon af Heshbon og kong Og af Bashan. 48Israelitterne havde således erobret hele området fra byen Aroer på toppen af Arnonkløften til Sions bjerg i nord, også kaldet Hermonbjerget. 49Mod syd strakte det sig til Det Døde Hav og øst for søen til området ved foden af Pisgas bjerg.)
