1Ascultați, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate,
El este drept și cinstit.
5Poporul s‑a stricat înaintea Lui.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur5 Sensul celor două versuri este nesigur.;
sunt o generație pervertită și întortocheată.
6Astfel Îl răsplătiți voi pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul6 Sau: Tatăl vostru, care v‑a dobândit. vostru,
Cel Ce v‑a făcut și v‑a dat înfățișare?
7Aduceți‑vă aminte de zilele din trecut.
Socotiți anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă‑l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt8 Ebr.: Elion le‑a dat neamurilor moștenirea,
când i‑a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l‑a găsit într‑un ținut pustiu,
într‑un pustiu, o pustietate plină de urlete.
L‑a înconjurat și S‑a îngrijit de el.
L‑a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și‑i poartă pe penele lui.
12Domnul Și‑a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13El l‑a urcat pe înălțimile țării
și l‑a hrănit cu roadele câmpului.
L‑a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene13 Lit.: din cremenea stâncii.,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15Ieșurun15 Ieșurun înseamnă cel drept, nume poetic al lui Israel, desemnând caracterul ideal al poporului. s‑a îngrășat și s‑a împotrivit!
Te‑ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L‑a părăsit pe Dumnezeul Care l‑a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L‑au făcut gelos prin dumnezei străini
și L‑au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care părinții voștri n‑au știut.
18Ai părăsit Stânca Care te‑a născut,
L‑ai uitat pe Dumnezeul Care ți‑a dat naștere.
19Domnul a văzut și i‑a disprețuit;
El S‑a mâniat pe fiii și pe fiicele Lui.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21M‑au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu;
M‑au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr‑un neam nebun.
22Căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților22 Ebr.: Șeol.
Va mistui pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor,
ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească singuri
și să zică: «Tăria mâinilor noastre,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“
28Ei sunt un neam lipsit de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s‑ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i‑ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i‑ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
și pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea.“
36Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s‑a dus puterea
și că n‑a mai rămas nimeni,
nici întemnițat, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii, va întreba El,
stânca în care se adăposteau,
38dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei
și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele pletoase ale dușmanului.“
43Bucurați‑vă43 Sau: Strigați de bucurie., neamuri, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele robilor Săi,
Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci Moise a venit împreună cu Iosua44 Ebr.: Hoșea, o variantă a numelui lui Iosua (vezi Num. 13:8, 16 și nota de la v. 16)., fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le‑a zis: „Puneți‑vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le‑am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47Căci niciun cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul.“
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48În aceeași zi, Domnul i‑a vorbit lui Moise: 49„Urcă‑te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo49 Muntele Nebo, cu vârful Pisga, făcea parte din lanțul muntos Abarim., în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaan pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în pustia Țin, unde nu M‑ați sfințit51 Vezi Num. 20:12, pentru expresia: nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel. Vezi și nota de la Deut. 5:12. în mijlocul fiilor lui Israel. 52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel.“
1Listen, you heavens, and I will speak;
hear, you earth, the words of my mouth.
2Let my teaching fall like rain
and my words descend like dew,
like showers on new grass,
like abundant rain on tender plants.
3I will proclaim the name of the Lord.
Oh, praise the greatness of our God!
4He is the Rock, his works are perfect,
and all his ways are just.
A faithful God who does no wrong,
upright and just is he.
5They are corrupt and not his children;
to their shame they are a warped and crooked generation.
6Is this the way you repay the Lord,
you foolish and unwise people?
Is he not your Father, your Creator,32:6 Or Father, who bought you
who made you and formed you?
7Remember the days of old;
consider the generations long past.
Ask your father and he will tell you,
your elders, and they will explain to you.
8When the Most High gave the nations their inheritance,
when he divided all mankind,
he set up boundaries for the peoples
according to the number of the sons of Israel.32:8 Masoretic Text; Dead Sea Scrolls (see also Septuagint) sons of God
9For the Lord’s portion is his people,
Jacob his allotted inheritance.
10In a desert land he found him,
in a barren and howling waste.
He shielded him and cared for him;
he guarded him as the apple of his eye,
11like an eagle that stirs up its nest
and hovers over its young,
that spreads its wings to catch them
and carries them aloft.
12The Lord alone led him;
no foreign god was with him.
13He made him ride on the heights of the land
and fed him with the fruit of the fields.
He nourished him with honey from the rock,
and with oil from the flinty crag,
14with curds and milk from herd and flock
and with fattened lambs and goats,
with choice rams of Bashan
and the finest kernels of wheat.
You drank the foaming blood of the grape.
15Jeshurun32:15 Jeshurun means the upright one, that is, Israel. grew fat and kicked;
filled with food, they became heavy and sleek.
They abandoned the God who made them
and rejected the Rock their Savior.
16They made him jealous with their foreign gods
and angered him with their detestable idols.
17They sacrificed to false gods, which are not God—
gods they had not known,
gods that recently appeared,
gods your ancestors did not fear.
18You deserted the Rock, who fathered you;
you forgot the God who gave you birth.
19The Lord saw this and rejected them
because he was angered by his sons and daughters.
20“I will hide my face from them,” he said,
“and see what their end will be;
for they are a perverse generation,
children who are unfaithful.
21They made me jealous by what is no god
and angered me with their worthless idols.
I will make them envious by those who are not a people;
I will make them angry by a nation that has no understanding.
22For a fire will be kindled by my wrath,
one that burns down to the realm of the dead below.
It will devour the earth and its harvests
and set afire the foundations of the mountains.
23“I will heap calamities on them
and spend my arrows against them.
24I will send wasting famine against them,
consuming pestilence and deadly plague;
I will send against them the fangs of wild beasts,
the venom of vipers that glide in the dust.
25In the street the sword will make them childless;
in their homes terror will reign.
The young men and young women will perish,
the infants and those with gray hair.
26I said I would scatter them
and erase their name from human memory,
27but I dreaded the taunt of the enemy,
lest the adversary misunderstand
and say, ‘Our hand has triumphed;
the Lord has not done all this.’ ”
28They are a nation without sense,
there is no discernment in them.
29If only they were wise and would understand this
and discern what their end will be!
30How could one man chase a thousand,
or two put ten thousand to flight,
unless their Rock had sold them,
unless the Lord had given them up?
31For their rock is not like our Rock,
as even our enemies concede.
32Their vine comes from the vine of Sodom
and from the fields of Gomorrah.
Their grapes are filled with poison,
and their clusters with bitterness.
33Their wine is the venom of serpents,
the deadly poison of cobras.
34“Have I not kept this in reserve
and sealed it in my vaults?
35It is mine to avenge; I will repay.
In due time their foot will slip;
their day of disaster is near
and their doom rushes upon them.”
36The Lord will vindicate his people
and relent concerning his servants
when he sees their strength is gone
and no one is left, slave or free.32:36 Or and they are without a ruler or leader
37He will say: “Now where are their gods,
the rock they took refuge in,
38the gods who ate the fat of their sacrifices
and drank the wine of their drink offerings?
Let them rise up to help you!
Let them give you shelter!
39“See now that I myself am he!
There is no god besides me.
I put to death and I bring to life,
I have wounded and I will heal,
and no one can deliver out of my hand.
40I lift my hand to heaven and solemnly swear:
As surely as I live forever,
41when I sharpen my flashing sword
and my hand grasps it in judgment,
I will take vengeance on my adversaries
and repay those who hate me.
42I will make my arrows drunk with blood,
while my sword devours flesh:
the blood of the slain and the captives,
the heads of the enemy leaders.”
43Rejoice, you nations, with his people,32:43 Or Make his people rejoice, you nations32:43 Masoretic Text; Dead Sea Scrolls (see also Septuagint) people, / and let all the angels worship him, /
for he will avenge the blood of his servants;
he will take vengeance on his enemies
and make atonement for his land and people.
44Moses came with Joshua32:44 Hebrew Hoshea, a variant of Joshua son of Nun and spoke all the words of this song in the hearing of the people. 45When Moses finished reciting all these words to all Israel, 46he said to them, “Take to heart all the words I have solemnly declared to you this day, so that you may command your children to obey carefully all the words of this law. 47They are not just idle words for you—they are your life. By them you will live long in the land you are crossing the Jordan to possess.”
Moses to Die on Mount Nebo
48On that same day the Lord told Moses, 49“Go up into the Abarim Range to Mount Nebo in Moab, across from Jericho, and view Canaan, the land I am giving the Israelites as their own possession. 50There on the mountain that you have climbed you will die and be gathered to your people, just as your brother Aaron died on Mount Hor and was gathered to his people. 51This is because both of you broke faith with me in the presence of the Israelites at the waters of Meribah Kadesh in the Desert of Zin and because you did not uphold my holiness among the Israelites. 52Therefore, you will see the land only from a distance; you will not enter the land I am giving to the people of Israel.”
