1Ascultați, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate,
El este drept și cinstit.
5Poporul s‑a stricat înaintea Lui.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur5 Sensul celor două versuri este nesigur.;
sunt o generație pervertită și întortocheată.
6Astfel Îl răsplătiți voi pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul6 Sau: Tatăl vostru, care v‑a dobândit. vostru,
Cel Ce v‑a făcut și v‑a dat înfățișare?
7Aduceți‑vă aminte de zilele din trecut.
Socotiți anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă‑l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt8 Ebr.: Elion le‑a dat neamurilor moștenirea,
când i‑a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l‑a găsit într‑un ținut pustiu,
într‑un pustiu, o pustietate plină de urlete.
L‑a înconjurat și S‑a îngrijit de el.
L‑a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și‑i poartă pe penele lui.
12Domnul Și‑a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13El l‑a urcat pe înălțimile țării
și l‑a hrănit cu roadele câmpului.
L‑a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene13 Lit.: din cremenea stâncii.,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15Ieșurun15 Ieșurun înseamnă cel drept, nume poetic al lui Israel, desemnând caracterul ideal al poporului. s‑a îngrășat și s‑a împotrivit!
Te‑ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L‑a părăsit pe Dumnezeul Care l‑a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L‑au făcut gelos prin dumnezei străini
și L‑au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care părinții voștri n‑au știut.
18Ai părăsit Stânca Care te‑a născut,
L‑ai uitat pe Dumnezeul Care ți‑a dat naștere.
19Domnul a văzut și i‑a disprețuit;
El S‑a mâniat pe fiii și pe fiicele Lui.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21M‑au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu;
M‑au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr‑un neam nebun.
22Căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților22 Ebr.: Șeol.
Va mistui pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor,
ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească singuri
și să zică: «Tăria mâinilor noastre,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“
28Ei sunt un neam lipsit de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s‑ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i‑ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i‑ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
și pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea.“
36Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s‑a dus puterea
și că n‑a mai rămas nimeni,
nici întemnițat, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii, va întreba El,
stânca în care se adăposteau,
38dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei
și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele pletoase ale dușmanului.“
43Bucurați‑vă43 Sau: Strigați de bucurie., neamuri, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele robilor Săi,
Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci Moise a venit împreună cu Iosua44 Ebr.: Hoșea, o variantă a numelui lui Iosua (vezi Num. 13:8, 16 și nota de la v. 16)., fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le‑a zis: „Puneți‑vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le‑am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47Căci niciun cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul.“
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48În aceeași zi, Domnul i‑a vorbit lui Moise: 49„Urcă‑te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo49 Muntele Nebo, cu vârful Pisga, făcea parte din lanțul muntos Abarim., în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaan pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în pustia Țin, unde nu M‑ați sfințit51 Vezi Num. 20:12, pentru expresia: nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel. Vezi și nota de la Deut. 5:12. în mijlocul fiilor lui Israel. 52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel.“
Le cantique de l’alliance
Introduction
1O ciel, prête l’oreille, ╵je parlerai.
Et toi, ô terre, ╵écoute ce que je vais dire.
2Mes instructions ruissellent ╵comme la pluie,
et ma parole coule ╵ainsi que la rosée
– comme une fine pluie ╵tombe sur la verdure
ou comme des ondées sur l’herbe.
3Car je vais proclamer ╵comment est l’Eternel.
Célébrez la grandeur ╵de notre Dieu !
Dieu est juste, Israël est corrompu
4Il est comme un rocher, ╵ses œuvres sont parfaites,
tout ce qu’il fait est juste.
Il est un Dieu fidèle ╵qui ne commet pas d’injustice,
c’est un Dieu juste et droit.
5Mais vous, à son égard, ╵vous êtes corrompus,
vous n’êtes plus ses fils, ╵à cause de vos tares,
gens pervers, dépravés !
6Comment peut-on ainsi ╵se conduire envers lui,
peuple fou, insensé !
N’est-il pas votre père ╵et votre créateur,
celui qui vous a faits, ╵qui vous a établis ?
Les œuvres de Dieu en faveur d’Israël
7Pensez aux jours d’alors
et songez aux années ╵du temps de vos aïeux !
Interrogez vos pères ╵et ils vous le diront,
demandez aux vieillards ╵et ils vous l’apprendront.
8Quand le Très-Haut donna ╵un territoire aux peuples,
quand il dissémina ╵les hommes sur la terre,
en fixant les frontières ╵des diverses nations,
il tint compte du nombre ╵des enfants d’Israël32.8 Texte hébreu traditionnel. Un manuscrit hébreu de Qumrân et plusieurs versions anciennes portent : des anges. Allusion en Ac 17.26..
9L’Eternel a pour bien son peuple ;
les enfants de Jacob, ╵voilà sa possession.
10L’Eternel l’a trouvé ╵dans une steppe aride,
dans un désert inhabité, ╵rempli de hurlements.
Il a pris soin de lui ╵et il l’a éduqué.
Il a veillé sur lui ╵comme sur la prunelle de ses yeux !
11Il fut comme un grand aigle ╵qui pousse sa couvée ╵à prendre son envol,
planant sur ses aiglons,
puis, étendant ses ailes, ╵il les a pris
et portés sur ses ailes.
12Lui seul les a conduits,
aucun dieu étranger ╵n’est venu à son aide.
13Il les fit chevaucher ╵les hauteurs du pays,
et il les a nourris ╵des productions des champs.
Il leur a fait goûter ╵le miel qui s’écoulait ╵dans le creux des rochers
et l’huile qui jaillit ╵dans un sol rocailleux32.13 Les abeilles construisent parfois leurs ruches dans des creux de rochers (voir Es 7.18-19 ; Ps 81.17).,
14le lait des vaches ╵et des brebis,
les viandes grasses des agneaux,
des béliers du Basan ╵aussi bien que des boucs.
Ils se sont régalés ╵du meilleur des froments,
ils ont bu le vin rouge ╵extrait de bons raisins.
La trahison d’Israël
15Mais bientôt Yeshouroun32.15 Nom poétique d’Israël (voir 33.5 ; Es 44.2), signifiant : celui qui est droit., ╵après s’être engraissé, ╵s’est mis à regimber.
Devenu gros et gras, ╵bien chargé d’embonpoint,
il a abandonné ╵le Dieu qui l’a créé,
et il a méprisé ╵le Roc qui l’a sauvé.
16Ils l’ont rendu jaloux ╵parce qu’ils l’ont trahi ╵en suivant d’autres dieux,
et ils l’ont irrité ╵par leurs pratiques ╵abominables.
17Ils ont sacrifié ╵à des démons ╵qui ne sont pas des dieux,
à des divinités ╵qu’ils n’avaient pas connues,
des dieux nouveaux venus,
des dieux que vos ancêtres ╵n’avaient pas redoutés32.17 Voir 1 Co 10.20..
18Israël, tu oublies ╵le rocher protecteur ╵par lequel tu es né,
tu négliges le Dieu ╵qui t’a donné la vie.
La colère de l’Eternel
19Quand l’Eternel l’a vu, ╵il s’est mis en colère :
il était offensé ╵par ses fils et ses filles,
20et il a déclaré : ╵« Je me détourne d’eux,
je verrai bien alors ╵le sort qui les attend.
Car ce sont des gens fourbes,
des enfants infidèles32.20 Autre traduction : pas dignes de confiance..
21Ils m’ont rendu jaloux ╵par ce qui n’est pas Dieu
et ils m’ont irrité ╵par des divinités ╵qui ne sont pas des dieux.
Eh bien, de mon côté, ╵je les rendrai jaloux ╵de ceux qui ne sont pas un peuple32.21 Texte cité dans Rm 10.19..
Je les irriterai ╵par une nation folle.
22Comme un feu, ma colère ╵s’enflamme,
et elle brûle ╵jusqu’au fond de l’abîme,
elle incendie la terre ╵avec tous ses produits,
elle va embraser ╵les fondements des monts.
23Je lancerai contre eux ╵un malheur après l’autre,
j’épuiserai mes flèches ╵à les persécuter.
24Ils seront consumés ╵par la famine, ╵dévorés par la fièvre
et la peste mortelle,
et j’enverrai encore ╵contre eux les crocs des fauves
et les poisons brûlants ╵des serpents venimeux.
25A l’extérieur des murs, ╵c’est l’épée qui les prive ╵de leurs enfants ;
au-dedans, c’est l’effroi :
jeune homme et jeune fille,
nourrisson et vieillard ╵auront le même sort.
Contre les ennemis du peuple de l’Eternel
26Je voulais tout d’abord ╵les réduire à néant
et faire disparaître ╵jusqu’à leur souvenir ╵du milieu des humains.
27Mais ce que je craignais ╵c’est que les ennemis ╵y trouvent l’occasion ╵de venir m’insulter,
et que leurs adversaires ╵se méprennent et disent :
“C’est par notre puissance ╵que nous avons vaincu”,
et non : “C’est l’Eternel ╵qui a fait tout cela !” »
28Car voilà bien un peuple ╵dont les projets avortent ;
ils n’ont pas de bon sens.
29S’ils en avaient un peu, ╵ils auraient bien compris,
ils auraient réfléchi ╵à ce qui les attend.
30Comment est-il possible ╵qu’un guerrier à lui seul ╵en poursuive un millier,
ou que deux seulement ╵en fassent fuir dix mille,
si Dieu, qui fut toujours ╵leur rocher protecteur, ╵ne les avait vendus,
si l’Eternel n’avait ╵livré son peuple à d’autres ?
31Car leur rocher n’est pas ╵comme notre rocher.
Même nos ennemis ╵devront le reconnaître.
32Ils sont comme une vigne ╵transplantée de Sodome,
ce sont des plantations ╵qui viennent de Gomorrhe.
Ils ne font que produire ╵des raisins vénéneux,
leurs grappes sont amères.
33Leur vin est un venin ╵craché par des serpents,
c’est un poison mortel ╵craché par des vipères.
34Mais je tiens en réserve,
scellé dans mes trésors, ╵de quoi faire justice.
35C’est à moi qu’il revient ╵de leur payer leur dû
au moment où leur pied ╵viendra à trébucher,
car le jour de leur ruine ╵se rapproche à grands pas,
le sort prévu pour eux ╵se hâte de venir32.35 Cité en Rm 12.19 ; Hé 10.30..
36Car voici : l’Eternel ╵rend justice à son peuple,
et il a compassion ╵de nous ses serviteurs32.36 Cité en Ps 135.14.
quand il constatera ╵qu’ils sont à bout de forces,
qu’il n’y a plus chez eux ╵ni esclave, ni libre.
37Alors il s’écriera : ╵« Où donc sont leurs faux dieux ?
Où donc est le rocher ╵auquel ils se confiaient ?
38Et ces dieux qui mangeaient ╵la graisse des victimes,
et qui buvaient le vin ╵offert en libation ?
A présent qu’ils se lèvent ╵et viennent vous aider !
Qu’ils soient votre refuge !
39Reconnaissez-le donc : ╵C’est moi seul qui suis Dieu,
il n’y en a pas d’autre !
C’est moi qui fais mourir ╵et moi seul qui fais vivre,
c’est moi qui ai blessé, ╵c’est moi qui guérirai,
et de ma main, ╵nul ne peut délivrer.
40La main levée au ciel, j’atteste
et je déclare : ╵Aussi vrai que je vis ╵à perpétuité,
41voici : j’aiguiserai ╵la lame de l’épée,
et ma main brandira ╵l’arme du jugement,
je ferai rendre compte ╵à tous mes ennemis,
je paierai de retour ╵tous ceux qui me haïssent.
42J’enivrerai mes flèches ╵du sang des adversaires,
mon épée pourfendra ╵la chair de ses victimes
et la tête des chefs ╵des peuples ennemis.
Je verserai le sang ╵des blessés, des captifs. »
Conclusion
43Peuples, réjouissez-vous ╵avec son peuple32.43 D’après l’ancienne version grecque. Cité en Rm 15.10. !
Adorez-le ╵vous tous les anges32.43 Ces mots, absents du texte hébreu traditionnel, se trouvent dans les manuscrits de Qumrân et l’ancienne version grecque. Cité en Hé 1.6..
Car Dieu venge la mort ╵de ceux qui sont ses serviteurs,
et il paie de retour ╵ses ennemis.
Il fait l’expiation ╵pour son pays et pour son peuple.
44Moïse, accompagné d’Osée32.44 C’est-à-dire Josué. Voir Nb 13.16., fils de Noun, vint réciter tout le texte de ce cantique au peuple.
L’appel à l’obéissance
45Quand il eut achevé de communiquer toutes ces paroles à tout le peuple d’Israël, 46il leur dit : Prenez à cœur toutes ces paroles par lesquelles je témoigne contre vous aujourd’hui. Vous les inculquerez à vos enfants afin qu’ils obéissent à tous les commandements de cette Loi et qu’ils les appliquent. 47Car ce n’est pas une parole sans importance pour vous ; d’elle dépend votre vie même : en lui obéissant vous obtiendrez une longue vie dans le pays dont vous allez prendre possession après avoir traversé le Jourdain.
L’ordre de gravir le mont Nébo
48Ce même jour, l’Eternel parla à Moïse et lui dit32.48 Pour les v. 48-52, voir Nb 27.12-14 ; Dt 3.23-27. : 49Monte sur les Abarim, sur le mont Nébo32.49 Un des sommets du Pisga, la partie nord des monts Abarim. situé dans le pays de Moab en face de Jéricho, et contemple le pays de Canaan que je donne en possession aux Israélites. 50Tu vas mourir sur cette montagne où tu vas monter et tu rejoindras tes ancêtres décédés, comme ton frère Aaron est mort sur la montagne de Hor et est allé rejoindre les siens32.50 Voir Nb 20.22-26.. 51Car vous m’avez tous deux désobéi devant les Israélites aux eaux de Meriba près de Qadesh dans le désert de Tsîn. Vous n’avez pas permis à ma sainteté de se manifester devant les Israélites32.51 Voir Nb 20.1-13.. 52C’est de loin seulement que tu verras le pays que je donne aux Israélites, tu n’y entreras pas.
