Iosua, succesorul lui Moise
1Moise s‑a dus și a spus următoarele cuvinte înaintea întregului Israel:
2„Astăzi, eu am o sută douăzeci de ani și nu voi mai putea să vă conduc, iar Domnul mi‑a zis: «Tu nu vei traversa Iordanul.» 3El Însuși va traversa înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, iar tu le vei stăpâni. Iosua va traversa în fruntea ta, așa cum Domnul a vorbit. 4Domnul va face cu ele tot așa cum le‑a făcut lui Sihon și Og, regii amoriți, și țărilor lor, pe care le‑a nimicit. 5Domnul vi le va da vouă, iar voi să faceți potrivit cu toate poruncile pe care vi le‑am dat. 6Fiți tari și curajoși! Să nu vă temeți și să nu vă îngroziți din cauza lor, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, va merge împreună cu tine. El nu te va părăsi și nu te va lăsa.“
7Moise l‑a chemat pe Iosua și i‑a vorbit înaintea ochilor întregului Israel: „Fii tare și curajos, pentru că tu vei merge cu poporul acesta în țara pe care Domnul a jurat părinților lor că le‑o va da și îi vei conduce la moștenirea lor. 8Domnul Însuși va merge înaintea ta și va fi cu tine. El nu te va părăsi, nici nu te va uita. Să nu‑ți fie teamă și să nu te înspăimânți!“
Citirea publică și periodică a Legii
9Moise a scris Legea aceasta și a încredințat‑o preoților leviți, care duceau Chivotul Legământului Domnului, și tuturor bătrânilor lui Israel. 10Moise le‑a poruncit, zicând: „La fiecare șapte ani, în anul iertării datoriilor, la Sărbătoarea Corturilor, 11când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege, să citiți această Lege înaintea întregului popor, în auzul lor. 12Să strângeți împreună poporul – bărbații, femeile, copiii și străinul din cetățile voastre – ca să asculte și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, și să păzească toate cuvintele acestei Legi, împlinindu‑le. 13În acest fel și copiii lor, care nu o cunosc, o vor auzi și vor învăța să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, tot timpul cât veți trăi în țara pentru care treceți Iordanul ca s‑o stăpâniți.“
Rebeliunea lui Israel este prezisă
14Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată că se apropie ziua morții tale. Cheamă‑l pe Iosua și înfățișați‑vă la Cortul Întâlnirii, ca să‑l împuternicesc.“ Moise și Iosua au venit și s‑au înfățișat la Cortul Întâlnirii.
15Atunci Domnul S‑a arătat în Cort într‑un stâlp de nor, iar stâlpul de nor s‑a oprit la intrarea Cortului. 16Domnul i‑a vorbit lui Moise: „Iată, tu vei adormi alături de părinții tăi, iar poporul acesta se va ridica și se va prostitua, ducându‑se după dumnezeii străini ai țării în care vor intra. Mă vor părăsi și vor rupe legământul pe care l‑am încheiat cu ei. 17În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lor și îi voi părăsi, Îmi voi ascunde fața de ei și vor fi nimiciți. Multe rele și necazuri vor veni peste ei și atunci vor începe să se întrebe: «Oare nu ne‑au ajuns aceste nenorociri din cauză că Dumnezeul nostru nu este în mijlocul nostru?» 18Iar Eu Îmi voi ascunde fața de ei în ziua aceea, din cauza tuturor răutăților pe care le‑au săvârșit întorcându‑se spre alți dumnezei.
19Acum scrieți pentru voi cântarea aceasta și învață‑i pe fiii lui Israel s‑o cânte, pentru ca astfel, cântarea aceasta să fie pentru Mine un martor împotriva fiilor lui Israel. 20Când îl voi duce în țara unde curge lapte și miere, țară pe care am promis‑o părinților lui, și când va mânca, se va sătura și se va îngrășa, el se va întoarce spre alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va disprețui și va rupe legământul Meu. 21Iar când va fi lovit cu o mulțime de rele și necazuri, cântarea aceasta va mărturisi împotriva lui, pentru că ea nu va fi uitată de gura urmașilor lui. Căci Eu cunosc înclinația pe care el o are în inimă astăzi, chiar înainte să‑l duc în țara pe care i‑am jurat‑o.“ 22În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și i‑a învățat pe fiii lui Israel s‑o cânte.
23El i‑a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, zicând: „Fii tare și curajos, pentru că tu îi vei aduce pe fiii lui Israel în țara pe care le‑am promis‑o, iar Eu voi fi cu tine.“
24După ce Moise a terminat de scris cuvintele acestei Legi într‑o carte, de la început până la sfârșit, 25a poruncit leviților care duceau Chivotul Legământului Domnului, zicând:
26„Luați această Carte a Legii și așezați‑o lângă Chivotul Legământului Domnului, Dumnezeul vostru. Acolo va fi martor împotriva ta. 27Căci eu cunosc răzvrătirea ta și ceafa ta cea tare. Iată, ați fost răzvrătiți față de Domnul până astăzi, cât timp am fost în viață în mijlocul vostru. Cu cât mai mult deci după moartea mea? 28Chemați‑i înaintea mea pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe toți supraveghetorii voștri! Voi spune în auzul lor aceste cuvinte și voi lua ca martori împotriva lor cerurile și pământul. 29Fiindcă eu știu că, după moartea mea, sigur vă veți perverti și vă veți abate de la calea pe care v‑am poruncit‑o. În zilele de pe urmă va veni nenorocirea peste voi dacă veți face ceea ce este rău în ochii Domnului, mâniindu‑L prin lucrarea mâinilor voastre.“
Cântarea lui Moise
30Apoi Moise a recitat până la capăt cuvintele acestei cântări, în auzul întregii adunări a lui Israel:
Een opdracht voor Jozua
1Nadat Mozes al deze dingen tegen het volk Israël had gezegd, 2vervolgde hij: ‘Ik ben nu honderdtwintig jaar oud! Ik ben niet langer in staat u te leiden, want de Here heeft mij gezegd dat ik de Jordaan niet mag oversteken. 3Maar de Here Zelf zal u leiden. Hij zal de volken die daar wonen, vernietigen en u zult hen overwinnen. Jozua is uw nieuwe aanvoerder, want dat heeft de Here gezegd. 4De Here zal de volken die in het land wonen, vernietigen, net zoals Hij Sichon en Og, de koningen van de Amorieten, vernietigde. 5De volken die daar wonen, zal de Here aan u overleveren en u zult hen vernietigen zoals ik u heb opgedragen. 6Wees sterk! Wees moedig! U hoeft geen angst voor hen te hebben! Want de Here, uw God, zal bij u zijn. Hij zal niet tekortschieten en u niet in de steek laten.’
7Toen liet Mozes Jozua bij zich roepen en zei tegen hem, waar alle Israëlieten bij stonden: ‘Wees sterk! Wees moedig! Want u zult de Israëlieten het land binnenleiden dat de Here aan hun voorouders heeft beloofd, zorg ervoor dat zij het als hun erfdeel in bezit nemen. 8Wees niet bang, want de Here zal voor u uitgaan en steeds bij u zijn. Hij zal niet falen, noch u in de steek laten.’
9Toen schreef Mozes de wetten op die hij voor het volk had uitgesproken. Hij gaf ze aan de priesters, de zonen van Levi die de ark met de Tien Geboden van de Here droegen. Aan de leiders van Israël gaf Mozes afschriften van deze wetten. 10-11 Hij gaf hun de volgende opdracht: deze wetten moesten aan het eind van elk zevende jaar, het sabbatsjaar, worden voorgelezen op het Loofhuttenfeest, wanneer het hele volk bijeenkwam voor de Here bij het heiligdom. 12‘Roep hen allen bijeen,’ beval Mozes, ‘mannen, vrouwen, kinderen en vreemdelingen die bij u wonen, om de wetten van God aan te horen en zijn wil te leren kennen, zodat u de Here, uw God, in ere zult houden en zijn wetten zult gehoorzamen. 13Doe dit zodat uw kinderen, die nog nooit van deze wetten hebben gehoord, ze horen en leren heilig ontzag te hebben voor de Here, uw God, zolang zij in het beloofde land leven.’
14Toen zei de Here tegen Mozes: ‘De tijd om te sterven is voor u gekomen. Roep Jozua en ga met hem de tabernakel binnen, zodat Ik hem mijn instructies kan geven.’ Zo kwamen Mozes en Jozua en stonden voor de Here. 15-16 Hij verscheen aan hen in een grote wolk bij de ingang van de tabernakel en zei tegen Mozes: ‘Nadat u gestorven bent en u bij uw voorouders te ruste bent gegaan, zal het volk in het beloofde land vreemde goden gaan aanbidden. De Israëlieten zullen Mij vergeten en het verbond dat Ik met hen heb gesloten, verbreken. 17Dan zal mijn toorn tegen hen opvlammen en Ik zal hen verstoten en Mij voor hen verbergen. Zij zullen worden neergeslagen. Zij zullen lijden onder rampen en plagen, zodat zij zullen zeggen: “De Here is niet meer in ons midden!” 18Maar Ik zal Mij van hen afkeren wegens de zonden die zij doen door andere goden te aanbidden. 19Schrijf nu de woorden van dit lied op en leer het aan de Israëlieten. Ik zal dat lied tegen hen laten getuigen. 20Wanneer Ik hen in het land heb gebracht dat Ik hun voorouders heb beloofd—een land dat overvloeit van melk en honing—en wanneer zij vadsig zijn geworden, zullen zij andere goden gaan aanbidden, Mij verachten en mijn verbond verbreken. 21Wanneer grote rampen over hen komen, zal dit lied hun de reden van hun tegenspoed duidelijk maken, want het zal van generatie op generatie blijven voortbestaan. Ik weet nu al, nog voor zij het land binnentrekken, wat dit volk van plan is.’
22Zo schreef Mozes die dag de woorden van het lied op en leerde het aan de Israëlieten. 23Toen droeg God Jozua, de zoon van Nun, op sterk en moedig te zijn en zei tegen hem: ‘U moet de Israëlieten in het land brengen dat Ik hun heb beloofd en Ik zal met u zijn.’
24Toen Mozes alle wetten die in dit boek staan, had opgeschreven, 25droeg hij de Levieten die de ark met de Tien Geboden droegen, 26op dit boek met de wetten naast de ark te leggen als een uitdrukkelijke waarschuwing voor de Israëlieten.
27‘Want ik weet hoe opstandig en koppig u bent,’ zei Mozes tegen hen. ‘Zelfs nu ik hier nog bij u ben, bent u al opstandig tegen de Here. Hoeveel opstandiger zult u dan zijn na mijn dood! 28Roep nu alle leiders en aanvoerders van uw stammen bijeen, zodat ik met hen kan praten en ik hemel en aarde als getuigen tegen hen kan aanroepen. 29Want ik weet dat u zich na mijn dood zult verontreinigen en zich van God en zijn geboden zult afkeren, in de dagen die komen, zal het kwaad u vernietigen, omdat u zult doen wat slecht is in de ogen van de Here en u zich zijn toorn op de hals zult halen.’
30Toen las Mozes het hele lied hardop voor aan het bijeengekomen volk van Israël.
