Iosua, succesorul lui Moise
1Moise s‑a dus și a spus următoarele cuvinte înaintea întregului Israel:
2„Astăzi, eu am o sută douăzeci de ani și nu voi mai putea să vă conduc, iar Domnul mi‑a zis: «Tu nu vei traversa Iordanul.» 3El Însuși va traversa înaintea ta, va nimici neamurile acestea dinaintea ta, iar tu le vei stăpâni. Iosua va traversa în fruntea ta, așa cum Domnul a vorbit. 4Domnul va face cu ele tot așa cum le‑a făcut lui Sihon și Og, regii amoriți, și țărilor lor, pe care le‑a nimicit. 5Domnul vi le va da vouă, iar voi să faceți potrivit cu toate poruncile pe care vi le‑am dat. 6Fiți tari și curajoși! Să nu vă temeți și să nu vă îngroziți din cauza lor, fiindcă Domnul, Dumnezeul tău, va merge împreună cu tine. El nu te va părăsi și nu te va lăsa.“
7Moise l‑a chemat pe Iosua și i‑a vorbit înaintea ochilor întregului Israel: „Fii tare și curajos, pentru că tu vei merge cu poporul acesta în țara pe care Domnul a jurat părinților lor că le‑o va da și îi vei conduce la moștenirea lor. 8Domnul Însuși va merge înaintea ta și va fi cu tine. El nu te va părăsi, nici nu te va uita. Să nu‑ți fie teamă și să nu te înspăimânți!“
Citirea publică și periodică a Legii
9Moise a scris Legea aceasta și a încredințat‑o preoților leviți, care duceau Chivotul Legământului Domnului, și tuturor bătrânilor lui Israel. 10Moise le‑a poruncit, zicând: „La fiecare șapte ani, în anul iertării datoriilor, la Sărbătoarea Corturilor, 11când tot Israelul va veni să se înfățișeze înaintea Domnului, Dumnezeul vostru, în locul pe care El îl va alege, să citiți această Lege înaintea întregului popor, în auzul lor. 12Să strângeți împreună poporul – bărbații, femeile, copiii și străinul din cetățile voastre – ca să asculte și să învețe să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, și să păzească toate cuvintele acestei Legi, împlinindu‑le. 13În acest fel și copiii lor, care nu o cunosc, o vor auzi și vor învăța să se teamă de Domnul, Dumnezeul vostru, tot timpul cât veți trăi în țara pentru care treceți Iordanul ca s‑o stăpâniți.“
Rebeliunea lui Israel este prezisă
14Domnul i‑a zis lui Moise: „Iată că se apropie ziua morții tale. Cheamă‑l pe Iosua și înfățișați‑vă la Cortul Întâlnirii, ca să‑l împuternicesc.“ Moise și Iosua au venit și s‑au înfățișat la Cortul Întâlnirii.
15Atunci Domnul S‑a arătat în Cort într‑un stâlp de nor, iar stâlpul de nor s‑a oprit la intrarea Cortului. 16Domnul i‑a vorbit lui Moise: „Iată, tu vei adormi alături de părinții tăi, iar poporul acesta se va ridica și se va prostitua, ducându‑se după dumnezeii străini ai țării în care vor intra. Mă vor părăsi și vor rupe legământul pe care l‑am încheiat cu ei. 17În ziua aceea, Mă voi aprinde de mânie împotriva lor și îi voi părăsi, Îmi voi ascunde fața de ei și vor fi nimiciți. Multe rele și necazuri vor veni peste ei și atunci vor începe să se întrebe: «Oare nu ne‑au ajuns aceste nenorociri din cauză că Dumnezeul nostru nu este în mijlocul nostru?» 18Iar Eu Îmi voi ascunde fața de ei în ziua aceea, din cauza tuturor răutăților pe care le‑au săvârșit întorcându‑se spre alți dumnezei.
19Acum scrieți pentru voi cântarea aceasta și învață‑i pe fiii lui Israel s‑o cânte, pentru ca astfel, cântarea aceasta să fie pentru Mine un martor împotriva fiilor lui Israel. 20Când îl voi duce în țara unde curge lapte și miere, țară pe care am promis‑o părinților lui, și când va mânca, se va sătura și se va îngrășa, el se va întoarce spre alți dumnezei și le va sluji, iar pe Mine Mă va disprețui și va rupe legământul Meu. 21Iar când va fi lovit cu o mulțime de rele și necazuri, cântarea aceasta va mărturisi împotriva lui, pentru că ea nu va fi uitată de gura urmașilor lui. Căci Eu cunosc înclinația pe care el o are în inimă astăzi, chiar înainte să‑l duc în țara pe care i‑am jurat‑o.“ 22În ziua aceea, Moise a scris cântarea aceasta și i‑a învățat pe fiii lui Israel s‑o cânte.
23El i‑a poruncit lui Iosua, fiul lui Nun, zicând: „Fii tare și curajos, pentru că tu îi vei aduce pe fiii lui Israel în țara pe care le‑am promis‑o, iar Eu voi fi cu tine.“
24După ce Moise a terminat de scris cuvintele acestei Legi într‑o carte, de la început până la sfârșit, 25a poruncit leviților care duceau Chivotul Legământului Domnului, zicând:
26„Luați această Carte a Legii și așezați‑o lângă Chivotul Legământului Domnului, Dumnezeul vostru. Acolo va fi martor împotriva ta. 27Căci eu cunosc răzvrătirea ta și ceafa ta cea tare. Iată, ați fost răzvrătiți față de Domnul până astăzi, cât timp am fost în viață în mijlocul vostru. Cu cât mai mult deci după moartea mea? 28Chemați‑i înaintea mea pe toți bătrânii semințiilor voastre și pe toți supraveghetorii voștri! Voi spune în auzul lor aceste cuvinte și voi lua ca martori împotriva lor cerurile și pământul. 29Fiindcă eu știu că, după moartea mea, sigur vă veți perverti și vă veți abate de la calea pe care v‑am poruncit‑o. În zilele de pe urmă va veni nenorocirea peste voi dacă veți face ceea ce este rău în ochii Domnului, mâniindu‑L prin lucrarea mâinilor voastre.“
Cântarea lui Moise
30Apoi Moise a recitat până la capăt cuvintele acestei cântări, în auzul întregii adunări a lui Israel:
Mose gibt letzte Anweisungen und segnet die Israeliten
(Kapitel 31–34)
Mose ermutigt die Israeliten und Josua
1Mose sprach weiter zu den Israeliten:31,1 Oder: Mose trat vor die Israeliten und sagte:. 2»Ich bin jetzt 120 Jahre alt und kann euch nicht länger führen. Außerdem hat der Herr mir verboten, den Jordan zu überqueren. 3Er selbst, der Herr, euer Gott, wird vor euch hergehen. Er wird die Völker, auf die ihr trefft, vernichten und euch helfen, ihr Land einzunehmen. Josua wird dabei die Führung übernehmen, wie der Herr es bestimmt hat. 4Der Herr löscht die Völker dort genauso aus wie hier die Amoriter mit ihren Königen Sihon und Og. 5Wenn er sie in eure Gewalt gibt, dann behandelt sie, wie er es euch durch mich befohlen hat. 6Seid mutig und stark! Habt keine Angst und lasst euch nicht von ihnen einschüchtern! Denn der Herr, euer Gott, geht mit euch. Er hält immer zu euch und lässt euch nicht im Stich!«
7Dann rief Mose Josua zu sich und sagte vor allen Israeliten zu ihm: »Sei mutig und stark! Denn du wirst dieses Volk in das Land bringen, das der Herr euch gibt, wie er es euren Vorfahren versprochen hat. Du wirst dieses Land unter den Israeliten aufteilen. 8Der Herr selbst geht vor dir her. Er steht dir bei und verlässt dich nicht. Immer hält er zu dir. Hab keine Angst und lass dich von niemandem einschüchtern!«
Alle sieben Jahre wird das Gesetz vorgelesen
9Mose schrieb das ganze Gesetz auf und überreichte es den führenden Männern Israels und den Priestern vom Stamm Levi, die für die Bundeslade verantwortlich waren. 10-11Er sagte zu ihnen: »Lest dieses Gesetz alle sieben Jahre, im Jahr des Schuldenerlasses, den Israeliten vor, wenn sie sich am Laubhüttenfest beim Heiligtum des Herrn versammeln. 12Ruft dann das ganze Volk zusammen, Männer, Frauen und Kinder und auch die Ausländer, die bei euch leben. Sie alle sollen das Gesetz hören. Sie sollen lernen, was darin steht, damit sie Ehrfurcht vor dem Herrn, eurem Gott, haben und alle Gebote genau befolgen. 13Auch die Kinder, die das Gesetz noch nicht kennen, sollen genau zuhören, damit sie stets dem Herrn, eurem Gott, in Ehrfurcht begegnen. Die Gebote sollen euer Leben in dem Land jenseits des Jordan bestimmen, das ihr nun in Besitz nehmt.«
Ein Lied soll an Gottes Bund erinnern
14Der Herr sprach zu Mose: »Hör zu! Du wirst nun bald sterben. Ruf Josua und komm mit ihm in mein heiliges Zelt! Ich will ihm jetzt Anweisungen für seine neue Aufgabe geben.«
Mose und Josua gingen zum Heiligtum, 15und der Herr erschien am Eingang in der Wolkensäule. 16Er sprach zu Mose: »Nach deinem Tod werden die Israeliten mich verlassen und den Bund brechen, den ich mit ihnen geschlossen habe. Sie werden sich mit fremden Göttern einlassen, die sie in ihrem neuen Land kennen lernen. 17Doch damit fordern sie meinen Zorn heraus. Ich werde mich von ihnen abwenden und mich vor ihnen verbergen. Ihre Schuld müssen sie teuer bezahlen, Not und Elend wird über sie hereinbrechen. Sie werden sich fragen: ›Hat unser Gott uns verlassen? Ist das der Grund für unsere Not?‹ 18Ich aber werde mich völlig von ihnen zurückziehen, weil sie gegen mich gesündigt haben und anderen Göttern nachgelaufen sind.
19Und nun sollt ihr ein Lied für die Israeliten aufschreiben. Sie sollen es lernen und singen. Dann können sie nicht sagen, sie hätten nicht gewusst, was ich von ihnen wollte. 20Ich bringe die Israeliten jetzt in das Land, das ich ihren Vorfahren versprochen habe, ein Land, in dem es selbst Milch und Honig im Überfluss gibt. Sie werden dort essen, bis sie satt sind, ja, bis sie fett werden! Sie werden mich verachten und sich anderen Göttern zuwenden. Den Bund mit mir werden sie brechen und den Götzen dienen. 21Wenn dann großes Unheil über sie hereinbricht, wird dieses Lied ihnen zeigen, dass sie selbst schuld daran sind. Sie werden das Lied nie vergessen, jede Generation wird es der nächsten beibringen. Ich gebe es den Israeliten mit auf den Weg, denn ich weiß genau, was schon heute in ihnen vorgeht, bevor sie das versprochene Land überhaupt betreten haben.«
22Mose schrieb das Lied noch am selben Tag auf und brachte es den Israeliten bei.
23Dann redete der Herr auch mit Josua, dem Sohn Nuns: »Sei stark und mutig! Denn du wirst die Israeliten in das Land bringen, das ich ihnen versprochen habe. Ich selbst werde dir beistehen.«
24Nachdem Mose das ganze Gesetz auf eine Schriftrolle geschrieben hatte, 25sagte er zu den Leviten, die für die Bundeslade des Herrn verantwortlich waren: 26»Legt die Rolle mit dem Gesetz neben die Bundeslade des Herrn, eures Gottes. Sie klagt euch an, wenn ihr nicht das tut, was Gott von euch erwartet. 27Ich weiß, wie widerspenstig und eigensinnig ihr seid. Solange ich bei euch war, habt ihr euch immer wieder gegen den Herrn aufgelehnt. Wie wird es erst sein, wenn ich gestorben bin! 28Alle führenden Männer eurer Sippen und Stämme sollen zu mir kommen. Sie sollen mit eigenen Ohren hören, was ich zu sagen habe. Himmel und Erde sind dabei meine Zeugen. 29Denn ich weiß, dass ihr nach meinem Tod ins Verderben lauft und den Weg verlasst, den ich euch gewiesen habe. Am Ende werdet ihr ins Unglück stürzen, weil ihr tut, was dem Herrn missfällt, und damit seinen Zorn herausfordert.«
30Dann trug Mose den versammelten Israeliten das ganze Lied vor, das der Herr ihn aufschreiben ließ.
