Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 3

Înfrângerea lui Og, regele Başanului

1Ne-am întors şi am luat-o în sus pe drumul către Başan. Og, regele Başanului, ne-a ieşit înainte împreună cu toţi oamenii lui ca să se lupte cu noi la Edrei. Domnul mi-a zis: «Nu te teme de el, căci l-am dat în mâna ta, cu tot cu poporul şi ţara sa. Să-i faci aşa cum i-ai făcut lui Sihon, regele amoriţilor, care locuia în Heşbon.»

El l-a dat în mâinile noastre şi pe Og, regele Başanului, împreună cu tot poporul lui. I-am lovit până ce n-a mai rămas nici un supravieţuitor. Am cucerit atunci toate cetăţile, până când n-a mai rămas nici una pe care să n-o fi luat de la ei, din cele şaizeci de cetăţi din tot ţinutul Argobului, din regatul lui Og din Başan. Aceste cetăţi erau fortificate cu ziduri înalte, cu porţi şi zăvoare; pe lângă acestea mai erau şi satele fără ziduri, şi ele numeroase. Noi le-am distrus cu totul[a], aşa cum îi făcusem şi lui Sihon, regele Heşbonului, nimicind[b] bărbaţii, femeile şi copiii din fiecare cetate. Dar toate animalele şi bunurile care erau în cetăţi le-am luat ca pradă pentru noi.

Astfel, în perioada aceea am cucerit de la doi regi amoriţi teritoriile care sunt la răsărit de Iordan, de la uedul[c] Arnon până la muntele Hermon (Hermonul fiind numit Sirion de către sidoniţi şi Senir de către amoriţi), 10 toate cetăţile podişului, întreg Ghiladul şi tot Başanul până la Salca şi Edrei, cetăţi ale regatului lui Og, în Başan. 11 (Doar Og, regele Başanului, mai rămăsese din neamul refaiţilor. Patul[d] lui este unul de fier şi se află la Raba, cetatea amoniţilor. Are o lungime de nouă coţi şi o lăţime de patru coţi, după cotul unui om.[e])

Împărţirea Transiordaniei

12 Acesta era teritoriul pe care-l luasem în stăpânire atunci. Le-am dat rubeniţilor şi gadiţilor ţinutul de la Aroer, care este lângă uedul Arnon, precum şi jumătate din regiunea muntoasă a Ghiladului împreună cu cetăţile ei. 13 Ceea ce mai rămăsese din Ghilad şi tot Başanul, regatul lui Og, am dat unei jumătăţi din seminţia lui Manase. (Întreaga regiune a Argobului din Başan era cunoscută ca ţara refaiţilor. 14 Iair, urmaşul lui Manase, a luat în stăpânire întreaga regiune a Argobului până la hotarul cu gheşuriţii şi maacatiţii. El a numit acele aşezări după numele său, acestea chemându-se până astăzi Havot-Iair[f].) 15 Iar Ghiladul l-am dat lui Machir. 16 Rubeniţilor şi gadiţilor le-am dat ţinutul de la Ghilad până la uedul Arnon, al cărui mijloc ţine loc de hotar şi până la uedul Iabok, care este hotarul amoniţilor. 17 Le-am dat Araba[g], care se întinde până la Iordan, din Chineret[h] până la Marea Arabei (Marea Sărată)[i], iar spre răsărit – până la poalele muntelui Pisga.

18 În vremea aceea v-am poruncit astfel: «Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat ţara aceasta în stăpânire. Toţi cei puternici să meargă înarmaţi înaintea fraţilor lor israeliţi. 19 Numai soţiile, copiii şi vitele voastre – ştiu că aveţi multe vite – să rămână în cetăţile pe care vi le-am dat, 20 până când Domnul le va da odihnă fraţilor voştri la fel ca şi vouă şi vor stăpâni ţara pe care El le-a dat-o dincolo de Iordan. După aceea fiecare se va întoarce la proprietatea lui.»

21 Tot atunci i-am spus lui Iosua: «Ai fost martor la tot ceea ce Domnul, Dumnezeul vostru, a făcut acestor doi regi; tot aşa va face tuturor regatelor împotriva cărora vei merge. 22 Deci să nu vă temeţi de ei, fiindcă Însuşi Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta pentru voi.»

Moise este oprit să treacă Iordanul

23 În perioada aceea m-am rugat Domnului şi I-am zis: 24 «Stăpâne Doamne! Tu ai început să arăţi robului Tău măreţia şi puterea mâinii Tale, căci care este dumnezeul acela, în cer sau pe pământ, care să poată face lucrări ca ale Tale şi să aibă o putere asemănătoare cu a Ta? 25 Dă-mi voie, Te rog, să trec şi să văd ţara aceea bună care este dincolo de Iordan, munţii aceia frumoşi şi Libanul.»

26 Dar Domnul s-a mâniat pe mine din cauza voastră şi nu m-a ascultat. El mi-a răspuns: «Destul! Nu-Mi mai vorbi despre lucrul acesta. 27 Urcă-te pe vârful Pisga şi priveşte spre apus, spre nord, spre sud şi spre răsărit. Priveşte-o cu ochii tăi, pentru că nu vei trece Iordanul. 28 Instruieşte-l pe Iosua, încurajează-l şi întăreşte-l, fiindcă el va merge înaintea acestui popor şi el îl va ajuta să stăpânească ţara pe care tu o vei vedea.» 29 Şi astfel am rămas în valea care este aproape de Bet-Peor.

Notas al pie

  1. Deuteronom 3:6 Vezi nota de la 2:34
  2. Deuteronom 3:6 Vezi nota de la 2:34
  3. Deuteronom 3:8 Vezi nota de la 2:13; peste tot în capitol
  4. Deuteronom 3:11 Probabil un eufemism pentru sarcofag
  5. Deuteronom 3:11 Un cot măsura aproximativ 0,5 m; aproximativ 4,5 m lungime 2 m lăţime
  6. Deuteronom 3:14 Havot-Iair înseamnă Aşezările lui Iair
  7. Deuteronom 3:17 Vezi nota de la 1:1
  8. Deuteronom 3:17 Marea Galileii
  9. Deuteronom 3:17 Marea Moartă

Het Boek

Deuteronomium 3

Gods overwinning op koning Og

1‘Daarna trokken wij in de richting van het land Basan, waar Og koning was. Hij rukte op met zijn hele leger en raakte slaags met ons bij Edreï. Maar de Here zei mij dat wij niet bang voor hem hoefden te zijn. “Zijn hele volk en al zijn land geef Ik u,” zei de Here mij. “U moet met hem hetzelfde doen als met koning Sichon van de Amorieten bij Chesbon.” De Here hielp ons in de strijd tegen koning Og en zijn volk en wij doodden hen allen. Wij veroverden al zijn zestig steden, de hele streek van Argob in het koninkrijk van Og in Basan. Het waren zestig sterke steden met hoge muren en stevige poorten, plus nog veel onversterkte steden. Wij vernietigden alle steden volledig, net zoals bij koning Sichon van Chesbon. De hele bevolking werd gedood: mannen, vrouwen en kinderen. Alleen het vee en de buit hielden wij voor onszelf. Wij hadden toen het hele gebied van de twee Amoritische koningen ten oosten van de Jordaan in handen, een gebied dat zich uitstrekt van het dal van de Arnon tot aan de berg Hermon. De Sidoniërs noemden de berg Hermon Sirjon en de Amorieten Senir. 10 We hadden toen alle steden op de hoogvlakte veroverd en bezetten Gilead en Basan tot aan de steden Salcha en Edreï. 11 Koning Og van Basan was de laatste van de Refaïeten. Zijn bed, dat wordt bewaard in Rabba, een Ammonitische stad, was van ijzer en was ruim vier meter lang en bijna twee meter breed. 12 De stammen Gad en Ruben gaf ik dit veroverde gebied, dat begint bij Aroër aan de Arnon, en de helft van de berg Gilead, met de daarbij behorende steden. 13 De halve stam van Manasse kreeg de rest van Gilead en het voormalige koninkrijk van koning Og, de streek van Argob. (Basan wordt soms het Land van de Reuzen genoemd). 14 De familie van Jaïr, van de halve stam Manasse, kreeg de hele streek van Argob (Basan) tot aan het gebied van de Gesurieten en Maächatieten. Zij noemden hun gebied naar zichzelf, Havvoth-Jaïr (Dorpen van Jaïr). Zo heet het nu nog. 15 Gilead gaf ik aan de familie Machir. 16 De stammen Ruben en Gad ontvingen het gebied dat zich uitstrekte van de Jabbok in Gilead (die de grens met de Ammonieten vormde) tot het midden van het dal van de Arnon. 17 Zij kregen ook de Arabah (ook wel Vlakte genoemd) in het westen aan de Jordaan grenzend, van Kinneret tot de berg Pisga en de Zoutzee (ook wel de Zee der Vlakte genoemd). 18 Toen herinnerde ik de stammen Gad en Ruben en de halve stam Manasse eraan dat, ook al had de Here het hun nu al gegeven, zij zich pas in dit gebied konden vestigen als hun gewapende mannen met de andere stammen de Jordaan waren overgestoken naar het land dat de Here hun gaf. 19 “Maar uw vrouwen en kinderen,” zei ik tegen hen, “mogen hier blijven wonen in de steden die de Here u heeft gegeven. Zij kunnen dan voor het vele vee zorgen 20 totdat u terugkeert, nadat de Here ook de andere stammen heeft laten overwinnen. Wanneer zij het land dat de Here, uw God, hun aan de overkant van de Jordaan heeft gegeven, hebben veroverd, mag u teruggaan naar uw eigen land hier.” 21 Toen zei ik tegen Jozua: “U hebt gezien wat de Here, uw God, met die twee koningen heeft gedaan. Hetzelfde moet u doen met de koninkrijken aan de overzijde van de Jordaan. 22 Wees niet bang voor de volken die daar leven, want de Here, uw God, zal voor u vechten.”

23-25 In die tijd smeekte ik de Here: “Och Here God, laat mij alstublieft ook oversteken naar het beloofde land—het goede land aan de overkant van de Jordaan met zijn mooie gebergte—en de Libanon. Ik wil zo graag het eindresultaat zien van de grootheid en kracht die U ons hebt laten zien. Want welke God in de hemelen of op aarde kan doen wat U voor ons hebt gedaan?” 26 Maar de Here was vertoornd op mij wegens u en luisterde niet naar mij. “Praat er niet meer over,” beval Hij mij, 27 “maar klim naar de top van de berg Pisga vanwaar u elke richting kunt uitkijken, dan zult u het land in de verte zien liggen. Maar zelf mag u de Jordaan niet oversteken. 28 Bereid Jozua voor, zodat hij u kan opvolgen en bemoedig hem, want hij moet het volk naar de overkant leiden om het land te veroveren dat u vanaf de bergtop zult zien.” 29 Zo bleven wij in het dal tegenover Bet-Peor.’