Reînnoirea legământului în câmpiile Moabului
1Acestea sunt cuvintele legământului pe care Domnul l‑a poruncit lui Moise să‑l încheie cu fiii lui Israel în țara Moabului, în afara legământului pe care l‑a încheiat cu ei la Horeb.
2Moise i‑a chemat pe toți cei din Israel și le‑a zis: „Ați văzut tot ce a făcut Domnul înaintea ochilor voștri, în țara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui și întregii lui țări: 3marile încercări pe care ochii tăi le‑au văzut, semnele și minunile acelea mari. 4Dar Domnul nu v‑a dat minte să înțelegeți, nici ochi să vedeți și nici urechi să auziți, până în ziua aceasta. 5Timp de patruzeci de ani cât v‑am condus prin pustie, hainele de pe voi nu s‑au învechit și sandalele din picioarele voastre nu s‑au tocit. 6Pâine n‑ați mâncat, și n‑ați băut nici vin, nici băutură tare, ca să cunoașteți că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
7Când ați ajuns în locul acesta, Sihon, regele Heșbonului, și Og, regele Bașanului, ne‑au ieșit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i‑am învins. 8Le‑am luat țara și am dat‑o ca moștenire rubeniților, gadiților și unei jumătăți din seminția lui Manase.
9Să păziți cuvintele acestui legământ și să le împliniți ca să prosperați în tot ceea ce veți face. 10Astăzi stați în prezența Domnului, Dumnezeul vostru, voi toți – căpeteniile semințiilor voastre și bătrânii voștri, dregătorii voștri împreună cu toți bărbații lui Israel, 11copiii și soțiile voastre și străinul care este în mijlocul taberei tale, de la cel ce‑ți taie lemne, până la cel ce‑ți scoate apă – 12ca să intri în legământ cu Domnul, Dumnezeul tău, legământ încheiat prin jurământ și pe care îl face cu tine astăzi, 13și ca să te facă astăzi poporul Lui, așa cum ți‑a promis și așa cum a jurat părinților tăi, Avraam, Isaac și Iacov. 14Nu numai cu voi închei legământul acesta și jurământul acesta, 15ci atât cu cei care stau astăzi aici cu noi, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, cât și cu cei care nu sunt aici cu noi astăzi.
16Căci voi știți cum am locuit în țara Egiptului și cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe unde am fost. 17Ați văzut spurcăciunile lor și idolii lor din lemn și din piatră, din argint și din aur. 18Să nu existe printre voi niciun bărbat, nicio femeie, niciun clan și nicio seminție a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându‑se să slujească dumnezeilor acestor neamuri. Să nu existe printre voi nicio rădăcină care produce otravă sau pelin, 19cineva care, după ce aude cuvintele acestui jurământ, se binecuvântează pe el însuși, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă aș urma încăpățânarea inimii mele.» Aceasta va aduce dezastru peste ceea ce este fertil și peste ceea ce este uscat.19 Sensul expresiei este nesigur. Sau mele, adăugând beția la sete! 20Domnul nu va dori să‑l ierte. Mânia și gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el și Domnul îi va șterge numele de sub ceruri. 21Domnul îl va separa de toate semințiile lui Israel, spre nenorocirea lui, potrivit cu toate blestemele legământului scris în această Carte a Legii.
22Generația următoare, copiii voștri care se vor ridica după voi și străinul care va veni dintr‑o țară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în țara aceasta și urgiile cu care Domnul v‑a îndurerat. 23În toată țara va fi sulf, sare și cenușă. Nimic nu se va semăna, nimic nu va încolți și nicio plantă nu va crește. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei și Țeboimului, pe care Domnul le‑a distrus în mânia și urgia Lui.
24Toate neamurile vor întreba:
– De ce a făcut Domnul astfel țării acesteia? De ce S‑a aprins cu o mânie atât de mare?
25Și li se va răspunde:
– Fiindcă au părăsit legământul Domnului, Dumnezeul părinților lor, pe care l‑a încheiat cu ei când i‑a scos din țara Egiptului. 26Ei s‑au dus și au slujit altor dumnezei și s‑au închinat înaintea lor, dumnezei pe care nu‑i cunoșteau și pe care nu li‑i dăduse El. 27De aceea Domnul S‑a aprins de mânie împotriva acestei țări, astfel că a adus peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. 28Domnul i‑a smuls din țara lor cu mânie, cu furie și cu mare înverșunare și i‑a aruncat într‑o altă țară, cum se vede astăzi.
29Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre și ale urmașilor noștri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.
Överlåt er till Gud: Moses tredje tal
(29:1—30:20)
Mose bekräftar förbundet med Herren
1Detta är villkoren i det förbund som Herren befallde Mose att ingå med israeliterna i Moab, utöver det förbund han ingick med dem vid Horeb29:1 Se not till 1:1.. 2Mose sammankallade hela Israel och sa till dem:
Ni har med era egna ögon sett vad Herren gjorde med farao, alla hans tjänare och hela hans folk i Egypten. 3Med egna ögon bevittnade du de stora prövningarna, tecknen och undren. 4Men ända till denna dag har Herren inte gett er sinne att förstå, ögon att se och öron att höra. 5”I fyrtio år har jag29:5 Här talar Herren direkt till folket. lett er genom öknen utan att era kläder och sandaler slitits ut. 6Ni åt inget bröd och drack inget vin eller andra jästa drycker, detta för att ni skulle förstå att jag är Herren, er Gud.”
7När ni kom hit, drog kung Sichon från Heshbon och kung Og från Bashan ut för att strida mot oss, men vi besegrade dem. 8Vi tog deras land och gav det som egendom åt Rubens och Gads stammar och åt halva Manasses stam.
9Om ni noga följer villkoren i detta förbund, ska ni få framgång i allt vad ni gör.
10Ni står allesammans idag inför Herren, er Gud, ledare, äldste, förmän och alla andra israelitiska män 11tillsammans med barn och hustrur och de främlingar som bor hos dig, de som hugger din ved och bär ditt vatten. 12Du ska nu ingå ett förbund med Herren, din Gud, ett förbund som han med ed upprättar med dig här idag. 13Han vill idag bekräfta att du är hans folk och att han är din Gud, alldeles så som han sagt dig och med ed lovat dina förfäder Abraham, Isak och Jakob. 14Detta förbund med dess ed gäller dock inte bara er. 15Jag ingår detta förbund både med er som står här inför Herren, vår Gud, idag och med dem som ännu inte finns här.
16Ni vet själva hur vi levde i Egypten och hur vi vandrade bland folkslagen på vägen hit. 17Ni såg deras avskyvärda bilder och avgudar av trä, sten, silver och guld. 18Se till att inte någon enda av er, man eller kvinna, familj eller stam, vänder sig bort från Herren, vår Gud, och tillber dessa folks gudar. Låt ingen rot finnas bland er som ger giftig frukt och malört. 19En sådan person välsignar sig i sitt hårda hjärta efter att ha hört förbannelseorden och tänker: ”Jag ska nog lyckas bra, även om jag går min egen väg.” Då ska både hela landet, både vått och torrt, förgås.29:19 Grundtextens innebörd här är osäker. 20Herren vägrar att förlåta honom. Hans svartsjuka vrede mot den mannen kommer att brinna. All den förbannelse som finns nedskriven i denna bok kommer att vila tungt på honom och Herren ska utplåna hans namn från jorden. 21Herren ska avskilja honom från alla stammar i Israel och låta honom drabbas av förbundets alla förbannelser som finns nedskrivna i denna lagbok.
22Kommande generationer, era efterkommande och även främlingar som färdas hit från ett fjärran land, ska se detta lands förödelse och de plågor Herren har sänt över det, 23svavel och salt, ett förbränt ödeland där ingen kan odla något, ett land som inte bär några skördar och som saknar växtlighet, precis som Sodom och Gomorra, Adma och Sevojim, som Herren förgjorde i sin vrede och sitt raseri.
24Alla folk ska då fråga: ”Varför har Herren gjort så med detta land? Varför visade han denna glödande vrede?” 25Och de ska få till svar: ”Därför att de bröt det förbund som Herren deras förfäders Gud ingick med dem när han ledde dem ut ur Egypten. 26De började tillbe andra gudar som de inte kände och som han inte tilldelat dem. 27Det är därför som Herren upptänts av en sådan vrede mot detta land och låtit all den förbannelse som finns nedskriven i denna bok drabba det. 28I stor vrede och våldsamt raseri ryckte han upp dem ur deras eget land och förde dem till ett annat land där de bor än idag.”
29Det fördolda tillhör Herren, vår Gud, men det som han har uppenbarat tillhör oss och våra barn för all framtid och vi ska lyda allt som står i denna lag.
