Nouă Traducere În Limba Română

Deuteronom 29

Reînnoirea legământului în câmpiile Moabului

1Acestea sunt cuvintele legământului pe care Domnul l-a poruncit lui Moise să-l încheie cu israeliţii la Moab, în afara legământului pe care l-a încheiat cu ei la Horeb.

Moise i-a chemat pe toţi israeliţii şi le-a spus: „Aţi văzut tot ceea ce a făcut Domnul înaintea ochilor voştri, în ţara Egiptului, lui Faraon, tuturor slujitorilor lui şi întregii lui ţări. Cu ochii voştri aţi văzut aceste încercări, semne şi minuni. Dar Domnul nu v-a dat minte să înţelegeţi, ochi să vedeţi şi urechi să ascultaţi, până în ziua de astăzi. Timp de patruzeci de ani cât v-am condus prin pustie, hainele nu s-au învechit pe voi şi nici încălţămintea nu s-a tocit în picioarele voastre. Nu v-aţi hrănit cu pâine şi n-aţi băut nici vin, nici băutură tare. În acest timp aţi cunoscut că Domnul este Dumnezeul vostru.

Când am ajuns în locul acesta, Sihon, regele Heşbonului, şi Og, regele Başanului, ne-au ieşit înainte ca să se lupte cu noi, dar noi i-am învins. Le-am luat ţara şi am dat-o ca moştenire rubeniţilor, gadiţilor şi unei jumătăţi din seminţia lui Manase.

Să păziţi cuvintele acestui legământ şi să le împliniţi ca să prosperaţi în tot ceea ce veţi face. 10 Astăzi staţi în prezenţa Domnului, Dumnezeul vostru, voi toţi – căpeteniile seminţiilor voastre şi bătrânii voştri, dregătorii voştri împreună cu toţi bărbaţii lui Israel, 11 copiii şi soţiile voastre şi străinul care este în mijlocul taberei voastre, de la cel ce vă taie lemne, până la cel ce vă scoate apă – 12 ca să intraţi în legământ cu Domnul, Dumnezeul vostru, legământ încheiat prin jurământ şi făcut cu voi astăzi 13 şi ca să vă facă astăzi, poporul Lui, după cum v-a promis şi a jurat strămoşilor voştri, Avraam, Isaac şi Iacov. 14 Nu numai cu voi închei legământul acesta, încheiat prin jurământ, 15 ci îl fac atât cu cei care stau astăzi aici, înaintea Domnului, Dumnezeul nostru, cât şi cu cei care nu sunt astăzi aici.

16 Voi ştiţi cum aţi locuit în ţara Egiptului şi cum aţi trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-aţi traversat. 17 Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, idoli din lemn şi din piatră, din argint şi din aur. 18 Să nu existe printre voi nici un bărbat sau femeie, nici un clan şi nici o seminţie a căror inimă să se întoarcă astăzi de la Domnul, Dumnezeul nostru, ducându-se să slujească zeilor acestor neamuri. Să nu existe printre voi nici o rădăcină care produce otravă sau amărăciune.

19 Dacă cineva care aude cuvintele acestui jurământ, invocă o binecuvântare asupra lui însuşi, zicând în inima lui: «Voi avea pace, chiar dacă mi-aş urma pornirile minţii mele!», fapta aceasta va aduce dezastru, atât peste pământul fertil, cât şi peste cel uscat,[a] 20 iar pe acela Domnul nu va mai dori să-l ierte. Mânia şi gelozia Domnului se va aprinde împotriva lui. Toate blestemele scrise în Cartea aceasta vor veni peste el şi Domnul îi va şterge numele de sub cer. 21 El îl va despărţi de toate seminţiile lui Israel ca să-l nenorocească potrivit cu tot ce este scris în această Carte a Legii.

22 Generaţiile următoare, copiii care vor veni după voi şi străinul care va veni dintr-o ţară îndepărtată, vor vedea nenorocirile care au fost în ţara aceasta şi urgiile cu care Domnul v-a îndurerat. 23 Peste tot va fi pucioasă şi sare; toată ţara va fi arsă; nimic nu se va semăna, nimic nu va încolţi şi nici o plantă nu va creşte. Va fi la fel ca la distrugerea Sodomei, Gomorei, Admei şi Ţeboimului, pe care Domnul le-a distrus în mânia şi urgia Lui. Toate neamurile vor întreba:

24 – De ce a făcut Domnul astfel ţării acesteia? De ce s-a aprins cu o mânie atât de mare?

Şi li se va răspunde:

25 – Fiindcă au părăsit legământul Domnului, Dumnezeul strămoşilor lor, pe care l-a încheiat cu ei când i-a scos din ţara Egiptului. 26 Ei s-au depărtat, au slujit şi s-au închinat altor dumnezei, zei pe care nu-i cunoşteau şi pe care nu li-i dăduse El. 27 De aceea Domnul s-a aprins de mânie împotriva acestei ţări, astfel că a adus peste ei toate blestemele scrise în Cartea aceasta. 28 Domnul i-a smuls din ţara lor cu mânie, cu furie şi cu mare înverşunare şi i-a aruncat într-o altă ţară, cum se vede astăzi.

29 Lucrurile ascunse sunt ale Domnului, Dumnezeul nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale urmaşilor noştri pentru totdeauna, ca să împlinim toate cuvintele acestei Legi.

Notas al pie

  1. Deuteronom 29:19 Sensul expresiei în ebraică este nesigur; sau: mele, adăugând beţia la sete!»

King James Version

Deuteronomy 29

1These are the words of the covenant, which the Lord commanded Moses to make with the children of Israel in the land of Moab, beside the covenant which he made with them in Horeb.

And Moses called unto all Israel, and said unto them, Ye have seen all that the Lord did before your eyes in the land of Egypt unto Pharaoh, and unto all his servants, and unto all his land;

The great temptations which thine eyes have seen, the signs, and those great miracles:

Yet the Lord hath not given you an heart to perceive, and eyes to see, and ears to hear, unto this day.

And I have led you forty years in the wilderness: your clothes are not waxen old upon you, and thy shoe is not waxen old upon thy foot.

Ye have not eaten bread, neither have ye drunk wine or strong drink: that ye might know that I am the Lord your God.

And when ye came unto this place, Sihon the king of Heshbon, and Og the king of Bashan, came out against us unto battle, and we smote them:

And we took their land, and gave it for an inheritance unto the Reubenites, and to the Gadites, and to the half tribe of Manasseh.

Keep therefore the words of this covenant, and do them, that ye may prosper in all that ye do.

10 Ye stand this day all of you before the Lord your God; your captains of your tribes, your elders, and your officers, with all the men of Israel,

11 Your little ones, your wives, and thy stranger that is in thy camp, from the hewer of thy wood unto the drawer of thy water:

12 That thou shouldest enter into covenant with the Lord thy God, and into his oath, which the Lord thy God maketh with thee this day:

13 That he may establish thee to day for a people unto himself, and that he may be unto thee a God, as he hath said unto thee, and as he hath sworn unto thy fathers, to Abraham, to Isaac, and to Jacob.

14 Neither with you only do I make this covenant and this oath;

15 But with him that standeth here with us this day before the Lord our God, and also with him that is not here with us this day:

16 (For ye know how we have dwelt in the land of Egypt; and how we came through the nations which ye passed by;

17 And ye have seen their abominations, and their idols, wood and stone, silver and gold, which were among them:)

18 Lest there should be among you man, or woman, or family, or tribe, whose heart turneth away this day from the Lord our God, to go and serve the gods of these nations; lest there should be among you a root that beareth gall and wormwood;

19 And it come to pass, when he heareth the words of this curse, that he bless himself in his heart, saying, I shall have peace, though I walk in the imagination of mine heart, to add drunkenness to thirst:

20 The Lord will not spare him, but then the anger of the Lord and his jealousy shall smoke against that man, and all the curses that are written in this book shall lie upon him, and the Lord shall blot out his name from under heaven.

21 And the Lord shall separate him unto evil out of all the tribes of Israel, according to all the curses of the covenant that are written in this book of the law:

22 So that the generation to come of your children that shall rise up after you, and the stranger that shall come from a far land, shall say, when they see the plagues of that land, and the sicknesses which the Lord hath laid upon it;

23 And that the whole land thereof is brimstone, and salt, and burning, that it is not sown, nor beareth, nor any grass groweth therein, like the overthrow of Sodom, and Gomorrah, Admah, and Zeboim, which the Lord overthrew in his anger, and in his wrath:

24 Even all nations shall say, Wherefore hath the Lord done thus unto this land? what meaneth the heat of this great anger?

25 Then men shall say, Because they have forsaken the covenant of the Lord God of their fathers, which he made with them when he brought them forth out of the land of Egypt:

26 For they went and served other gods, and worshipped them, gods whom they knew not, and whom he had not given unto them:

27 And the anger of the Lord was kindled against this land, to bring upon it all the curses that are written in this book:

28 And the Lord rooted them out of their land in anger, and in wrath, and in great indignation, and cast them into another land, as it is this day.

29 The secret things belong unto the Lord our God: but those things which are revealed belong unto us and to our children for ever, that we may do all the words of this law.