Altarul de pe muntele Ebal
1Moise și bătrânii lui Israel au poruncit poporului, zicând: „Să păziți toate poruncile pe care vi le dau astăzi. 2În ziua în care veți traversa Iordanul în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău, să înalți niște pietre mari și să le tencuiești. 3Să scrii pe ele toate cuvintele acestei Legi, după ce vei traversa ca să intri în țara pe care ți‑o dă Domnul, Dumnezeul tău, țară în care curge lapte și miere, așa cum ți‑a spus Domnul, Dumnezeul părinților tăi. 4Când veți traversa Iordanul, să înălțați pe muntele Ebal aceste pietre despre care vă poruncesc astăzi, și să le tencuiești. 5Să zidești acolo un altar Domnului, Dumnezeul tău, un altar din pietre, peste care să nu treacă fierul.5 Sau: pietre care să nu fie cioplite. 6Să zidești un altar Domnului, Dumnezeul tău, din pietre întregi și să aduci pe el arderi‑de‑tot pentru Domnul, Dumnezeul tău. 7Să aduci jertfe de pace7 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., să mănânci acolo și să te bucuri în prezența Domnului, Dumnezeul tău. 8Să scrii toate cuvintele acestei Legi pe pietrele acestea, gravându‑le clar și bine!“
Cele 12 blesteme rostite pe muntele Ebal
9Moise împreună cu preoții leviți au vorbit întregului Israel, zicând: „Fă liniște, Israel, și ascultă! În ziua aceasta, tu ai devenit poporul Domnului, Dumnezeul tău. 10Să asculți de glasul Domnului, Dumnezeul tău, și să împlinești poruncile și hotărârile Lui, pe care ți le dau astăzi!“
11În aceeași zi, Moise a poruncit poporului, zicând: 12„Când veți traversa Iordanul, cei ce vor sta pe muntele Garizim ca să binecuvânteze poporul să fie aceștia: Simeon, Levi, Iuda, Isahar, Iosif și Beniamin. 13Iar cei ce vor sta pe muntele Ebal ca să rostească blestemul să fie aceștia: Ruben, Gad, Așer, Zabulon, Dan și Neftali. 14Leviții să rostească și să spună cu glas tare tuturor oamenilor din Israel:
15«Blestemat este omul care‑și face un chip cioplit sau un idol turnat și‑l așază într‑un loc ascuns! Căci o astfel de lucrare a mâinilor acelui meșteșugar este o urâciune înaintea Domnului.»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
16«Blestemat este cel ce‑și necinstește tatăl și mama!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
17«Blestemat este cel ce mută hotarul semenului său!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
18«Blestemat este cel care‑l face pe orb să rătăcească pe drum!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
19«Blestemat este cel ce se atinge de dreptul străinului, al orfanului și al văduvei!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
20«Blestemat este cel ce se culcă cu soția tatălui său, pentru că descoperă învelitoarea tatălui său!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
21«Blestemat este cel ce se culcă cu un animal!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
22«Blestemat este cel ce se culcă cu sora lui, fiica tatălui său sau a mamei sale!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
23«Blestemat este cel ce se culcă cu soacra lui!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
24«Blestemat este cel ce îl ucide pe semenul lui în ascuns!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
25«Blestemat este cel ce ia o mită ca să ucidă o persoană nevinovată!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
26«Blestemat este cel ce nu susține cuvintele acestei Legi, ca să le împlinească!»
Și tot poporul să răspundă: «Amin!»
Gott erneuert den Bund mit seinem Volk
(Kapitel 27–30)
Das ganze Gesetz auf Gedenksteinen
1Gemeinsam mit den Sippenoberhäuptern forderte Mose die Israeliten auf: »Haltet euch genau an alle Gebote, die ich euch heute gebe! 2Wenn ihr den Jordan überquert und in das Land zieht, das der Herr, euer Gott, euch gibt, dann richtet dort große Gedenksteine auf. Streicht sie mit weißer Kalkfarbe an 3und schreibt das ganze Gesetz Wort für Wort darauf. Wenn ihr das tut, werdet ihr das Land in Besitz nehmen, in dem es selbst Milch und Honig im Überfluss gibt. So hat es der Herr, der Gott eurer Vorfahren, versprochen. 4Nachdem ihr den Jordan überquert habt, sollt ihr die Gedenksteine weiß anstreichen und auf dem Berg Ebal aufrichten.
5Baut dort auch einen Altar für den Herrn, euren Gott! Verwendet dazu nur unbehauene Steine, 6die nicht mit dem Meißel bearbeitet worden sind. Bringt auf dem Altar Brandopfer dar! 7Schlachtet Tiere für das Friedensopfer, esst sie und feiert in der Gegenwart des Herrn ein fröhliches Fest! 8Der Altar soll bei den Steintafeln stehen, auf die ihr alle Gebote sorgfältig mit deutlicher Schrift geschrieben habt.«
9Das ganze Volk war versammelt, als Mose und die Priester vom Stamm Levi sagten: »Seid still und hört zu, ihr Israeliten! Von heute an seid ihr das Volk des Herrn. Ihr gehört nun allein eurem Gott. 10Darum gehorcht ihm! Lebt nach seinen Geboten und Ordnungen, die ihr heute hört.«
Segen und Fluch
11Am selben Tag befahl Mose den Israeliten: 12»Wenn ihr den Jordan überquert habt, sollen sich sechs eurer Stämme auf dem Berg Garizim versammeln: Simeon, Levi, Juda, Issachar, Josef und Benjamin. Sie sollen dort die Segensworte ausrufen. 13Die Stämme Ruben, Gad, Asser, Sebulon, Dan und Naftali versammeln sich auf dem Berg Ebal und rufen von dort die Fluchworte.
14Dann sollen die Leviten mit lauter Stimme allen Israeliten zurufen:
15›Verflucht ist, wer aus Holz oder Metall eine Götzenstatue anfertigt und sie heimlich aufstellt. Denn sie ist ein Werk von Menschenhand, das der Herr verabscheut.‹
Und das ganze Volk soll antworten: ›So soll es sein!‹
16Nun rufen die Leviten: ›Verflucht ist, wer seinen Vater oder seine Mutter verachtet!‹
Und das Volk antwortet: ›So soll es sein!‹
17In dieser Weise sollen die Leviten und das Volk weiter im Wechsel sprechen:
›Verflucht ist, wer seinem Nachbarn Land wegnimmt!‹
›So soll es sein!‹
18›Verflucht ist, wer einen Blinden in die Irre führt!‹
›So soll es sein!‹
19›Verflucht ist, wer Ausländern, Waisen oder Witwen vor Gericht ihr Recht verweigert!‹
›So soll es sein!‹
20›Verflucht ist, wer mit der Frau seines Vaters schläft und ihn damit entehrt!‹
›So soll es sein!‹
21›Verflucht ist, wer mit einem Tier verkehrt!‹
›So soll es sein!‹
22›Verflucht ist, wer mit seiner Schwester oder Halbschwester schläft!‹
›So soll es sein!‹
23›Verflucht ist, wer mit seiner Schwiegermutter schläft!‹
›So soll es sein!‹
24›Verflucht ist, wer heimlich jemanden ermordet!‹
›So soll es sein!‹
25›Verflucht ist, wer für Geld einen Unschuldigen umbringt!‹
›So soll es sein!‹
26›Verflucht ist, wer sich nicht an dieses ganze Gesetz hält und danach lebt!‹
›So soll es sein!‹«
