Pribegia prin pustie
1Apoi ne‑am întors și am plecat în pustie, pe drumul către Marea Roșie1 Vezi nota de la 1:40., după porunca Domnului. Am înconjurat muntele Seir multe zile.
2Domnul mi‑a vorbit, zicând: 3«Ajunge cât ați înconjurat muntele acesta! Întoarceți‑vă spre nord! 4Poruncește poporului, zicând: ‘Acum veți traversa teritoriul fraților voștri, urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir. Ei se vor teme de voi, dar voi să vă păziți bine. 5Nu porniți la luptă împotriva lor, căci nu vă voi da nimic din țara lor, nici măcar un loc unde să calce talpa piciorului. Muntele Seir i l‑am dat ca moștenire lui Esau. 6Să cumpărați hrană de la ei cu argint, ca să aveți ce mânca, și să cumpărați apă de la ei cu argint, ca să aveți ce bea. 7Căci Domnul, Dumnezeul vostru, a binecuvântat toată lucrarea mâinilor voastre. El cunoaște călătoria voastră prin pustia aceasta mare. În timpul acestor patruzeci de ani Domnul, Dumnezeul vostru, a fost cu voi și n‑ați dus lipsă de nimic’.»
8Și astfel am trecut pe lângă frații noștri, urmașii lui Esau, care locuiau în Seir, departe de drumul spre Araba, departe de Elat și de Ețion-Gheber; apoi ne‑am întors și am luat‑o pe drumul care traversează pustia Moabului.
9Domnul mi‑a zis: «Să nu asediezi Moabul și să nu pornești lupta împotriva lui, căci nu‑ți voi da nicio moștenire în țara lui, fiindcă am dat Arul ca moștenire fiilor lui Lot.» 10(În trecut aici locuiau emiții, un popor puternic, numeros și de statură înaltă asemenea anachiților10-11, 21 Vezi nota de la 1:28.. 11Ei erau considerați refaiți, ca și anachiții, dar moabiții îi numeau emiți. 12În Seir au locuit în trecut și horiții, însă urmașii lui Esau i‑au alungat, i‑au nimicit și au locuit în locul lor, la fel cum a făcut Israel în țara pe care Domnul i‑a dat‑o ca moștenire.)
13«Acum ridicați‑vă și traversați uedul13 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Zered!» Și noi am traversat uedul Zered.
14Perioada de când am plecat din Kadeș-Barnea și până când am traversat uedul Zered a fost de treizeci și opt de ani, timp în care toată generația de războinici a pierit din mijlocul taberei, așa cum jurase Domnul. 15Într-adevăr mâna Domnului a fost împotriva lor ca să‑i nimicească din mijlocul taberei, până ce au pierit.
16După ce au pierit toți războinicii din mijlocul poporului, 17Domnul mi‑a vorbit, zicând: 18«Astăzi vei trece hotarul Moabului pe la Ar. 19Când te vei apropia de fiii lui Amon, să nu‑i asediezi și să nu pornești lupta împotriva lor, căci nu‑ți voi da nicio moștenire în țara fiilor lui Amon, fiindcă am dat‑o ca moștenire fiilor lui Lot.» 20(Și această țară era considerată ca fiind a refaiților, deoarece refaiții au locuit în ea mai înainte. Amoniții îi numeau zamzumimi. 21Ei erau un popor puternic, numeros și de statură înaltă asemenea anachiților. Domnul i‑a nimicit dinaintea amoniților, care i‑au alungat și au locuit în locul lor. 22La fel a făcut și pentru fiii lui Esau, care locuiau în Seir, când i‑a nimicit pe horiți dinaintea lor. Ei i‑au alungat și au locuit în acel loc până în ziua aceasta. 23Tot așa s‑a întâmplat și cu aviții care locuiau în satele dimprejurul Gazei. Caftoriții, ieșiți din Caftor23 Insula Creta., i‑au nimicit și au locuit în locul lor.)
Înfrângerea lui Sihon, regele Heșbonului
(Num. 21:21-30)
24«Ridicați‑vă, plecați și traversați uedul Arnon. Iată, l‑am dat în mâinile tale pe Sihon amoritul, regele Heșbonului, împreună cu țara lui. Pornește! Ia în stăpânire! Provoacă‑l la luptă. 25Din ziua aceasta voi începe să trimit groaza și frica de tine înaintea popoarelor de sub cerul întreg, care, când vor auzi de faima ta, se vor înfiora și vor tremura din cauza ta.»
26Din pustia Chedemot, am trimis mesageri cu vorbe de pace lui Sihon, regele Heșbonului, zicând: 27«Lasă‑mă să trec prin țara ta! Voi merge numai pe drum și nu mă voi abate nici la dreapta, nici la stânga. 28Să‑mi vinzi pe preț de argint hrană, ca să am ce mânca și apă, ca să am ce bea. Lasă‑mă doar s‑o traversez mergând pe jos – 29așa cum m‑au lăsat urmașii lui Esau, care locuiesc în Seir și moabiții care locuiesc în Ar – până când voi traversa Iordanul în țara pe care ne‑o dă Domnul, Dumnezeul nostru.» 30Dar Sihon, regele Heșbonului, nu ne‑a lăsat să trecem, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, i‑a făcut duhul neînduplecat30 Lit.: înțepeni; vezi nota de la Ex. 4:21. și i‑a împietrit30 Lit.: înăspri; vezi nota de la Ex. 4:1. inima ca să‑l dea în mâinile tale, după cum vezi astăzi.
31Domnul mi‑a zis: «Iată că am început să ți‑l dau pe Sihon împreună cu țara lui. Începe să‑i iei în stăpânire teritoriul ca să‑l moștenești.» 32Când Sihon împreună cu toți oamenii săi a ieșit la luptă împotriva noastră la Iahaț, 33Domnul, Dumnezeul nostru, ni l‑a dat în mâini și l‑am lovit atât pe el, cât și pe fiii lui și întregul lui popor. 34Le‑am cucerit atunci toate cetățile și am dat spre nimicire34 Ebr.: haram/herem, termen care se referă la un lucru, un animal sau o persoană care erau închinate irevocabil Domnului, fie cu scopul nimicirii, precum în cazul acesta, fie ca dar, precum în alte cazuri. Ceea ce era herem îi aparținea de acum Domnului, fiind interzis uzului profan. tot ce era în ele – bărbați, femei și copii. N‑am lăsat niciun supraviețuitor. 35Numai animalele și bunurile din cetăți le‑am luat ca pradă pentru noi. 36De la Aroer, care este pe malul uedului Arnon și de la cetatea care se află în defileu, până la Ghilad n‑a existat nicio cetate prea puternică pentru noi. Domnul, Dumnezeul nostru, ni le‑a dat pe toate. 37Însă de țara fiilor lui Amon, de malurile uedului Iabok și de cetățile de pe munte nu v‑ați apropiat, așa cum a poruncit Domnul, Dumnezeul nostru.
2
北へ
1そのあと私たちは、主の告げられたとおり荒野を通って、紅海の方に戻りました。それから、長らくセイル山のあたりをさまよったあげく、 2ようやく主のおことばを頂いたのです。 3『ここにはもう、とどまらなくてよい。北へ行きなさい。 4これからエドム人の国を通る、とみなに知らせなさい。エドム人は、ヤコブの兄でセイルに住みついたエサウの子孫に当たり、あなたたちとは同族だが、ひどく神経をとがらせているから、くれぐれも注意が必要だ。 5間違っても戦いをしかけてはいけない。セイルの山地はみな、わたしが永遠の領地として彼らに与えたからだ。ほんの一部でもあなたがたに与えるつもりはない。 6食糧や水が必要なときは、金を払って買いなさい。 7この四十年間、わたしが守り、祝福していたからこそ、あなたがたは果てしもない荒野をさまよいながらも、不自由なく過ごせたのだ。』
8そこで私たちは、同族のエドム人が住むセイルをあとにし、南のエラテ、エツヨン・ゲベルに至るアラバ街道を横切って北へ向かい、モアブの荒野へと旅を続けました。 9すると主は、『モアブも攻撃してはいけない。そこはロトの子孫のものだ。あなたがたに与えるつもりはない』と警告されたのです。 10――モアブには以前、アナクの巨人と同じように背の高いエミム人が大ぜい住んでいました。 11エミム人もアナク人と同じようにレファイム人だと考えられていたのですが、モアブ人は彼らをエミム人と呼んだのです。 12それより以前、セイル地方にはホリ人が住んでいましたが、追い出され、エサウの子孫のエドム人が代わって住みつきました。ちょうど、イスラエル人がカナン人を追い出し、その地に住みついたようにです。―― 13『さあ、ゼレデ川を渡りなさい』と主に命じられ、私たちは従いました。 14-15こうしてみると、カデシュに着いてからゼレデ川を渡るまで、実に三十八年もかかったことになります。それというのも三十八年前、すでに成人し、戦いに出られるようになっていた者が死に絶えるまでそうはならないと、主が誓われたからです。そのおことばどおり彼らは全員、罪の報いを受けました。
16-17そして、待ちに待った主のおことばがありました。 18『今日、モアブの領土、アルを通って、 19アモン人の国へ入りなさい。ただし、そこはロトの子孫のもので、そこをあなたがたに与えるつもりはないから、戦いをしかけてはいけない。』 20――その地にも以前、アモン人がザムズミム人と呼んだレファイム人が住んでいました。 21アナク人のように背が高く強大な民でしたが、アモン人に侵略されたのです。主が彼らを滅ぼされたので、アモン人が替わって住みつきました。 22同じように主は、今セイル山に住むエサウの子孫のために、先に住んでいたホリ人を滅ぼされました。 23ガザにまで及ぶ地方の村々に散在していたアビム人をカフトル人が侵略し、滅ぼした時も同じです。――
ヘシュボンの王シホンとの戦い
24続けて、主はお語りになりました。『アルノン川を渡り、ヘシュボンの王、エモリ人シホンの国を攻め取りなさい。 25今日から、天下のあらゆる民はあなたがたを恐れ、あなたがたが来ると聞いただけで震え上がるだろう。わたしが彼らを怖がらせるからだ。』
26そこでまず、ケデモテの荒野からヘシュボンの王シホンに使者を送り、和平を申し入れました。 27『あなたの国を通らせてください。わき道にそれたり畑に入ったりはせず、ただ街道をまっすぐ進みます。 28途中で食糧を盗んだりもしません。食糧や水を分けてもらったら、代金をきちんとお払いします。ただ通らせていただくだけです。 29セイルのエドム人や、アルを首都としているモアブ人は、彼らの国を通らせてくれました。私たちはヨルダン川を渡り、私たちの神、主が下さると言われた国へ行く途中なのです。』
30ところが、ヘシュボンの王シホンはこれを断りました。今日見るとおり、王をあなたがたの手で滅ぼそうと、主が強情を張らせたのです。 31そのあと、主は私に、『さあ、シホン王の国を与えよう。遠慮なく占領するがいい。そこは永遠にイスラエルのものだ』と約束なさいました。
32シホン王は宣戦を布告し、ヤハツに軍隊を集めました。 33-34しかし主の助けで、私たちは彼を負かしました。町という町はすべて占領し、男も女も赤ん坊さえも打ち滅ぼし、 35-36家畜以外、生き残ったものはありませんでした。家畜は分捕り物とし、ほかにも戦利品を奪い取って引き揚げました。アルノン渓谷のアロエルやその他の町々をはじめ、ギルアデまでの全地を占領したのです。主が下さった町々ですから、向かうところ敵なしでした。 37ただし、アモン人の国、ヤボク川、山地の町々など、主のお許しがない所には近づきませんでした。
