Reglementări privind anul iertării
1La sfârșitul fiecăror șapte ani1 Cf. Ex. 21:2; 23:11; Lev. 25:4; Deut. 15:9; 31:10 iertarea datoriilor trebuia acordată în decursul anului al șaptelea, și nu la sfârșitul perioadei de șapte ani, așa cum ar putea lăsa textul să se înțeleagă. să acorzi iertarea datoriilor. 2Și iertarea datoriilor se va face astfel: orice proprietar care l‑a împrumutat pe semenul său va trebui să anuleze împrumutul dat. Să nu‑l oblige pe semenul sau pe fratele său să‑i plătească, pentru că Domnul a instituit acest timp de iertare a datoriilor. 3Îl vei putea obliga pe străin să plătească, dar datoria fratelui3 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. tău va trebui s‑o anulezi. 4Nu va trebui să existe între voi niciun nevoiaș, deoarece în țara pe care Domnul, Dumnezeul tău, ți‑o dă în stăpânire ca s‑o moștenești, El te va binecuvânta foarte mult, 5bineînțeles, numai dacă vei asculta cu atenție de glasul Domnului, Dumnezeul tău, păzind și împlinind toate poruncile acestea, pe care eu ți le dau astăzi. 6Căci Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta după cum ți‑a promis și vei putea împrumuta multor neamuri, dar tu nu vei lua cu împrumut. Vei stăpâni peste multe neamuri, dar nimeni nu va stăpâni peste tine.
7Dacă va exista printre voi vreun nevoiaș, dintre frații voștri, într‑una din cetățile voastre, în țara pe care v‑o dă Domnul, Dumnezeul vostru, să nu vă împietriți inimile și să nu vă închideți mâna față de fratele vostru nevoiaș. 8Ci să‑ți deschizi mâna ca să‑l împrumuți cu tot ceea ce are nevoie. 9Ai grijă ca nu cumva să fie vreo ticăloșie în inima ta și să spui: «Of, se apropie anul al șaptelea, anul iertării datoriilor!» și ca nu cumva să privești cu ochi rău pe fratele tău nevoiaș și să nu‑l împrumuți. Atunci el va striga către Domnul și vei fi vinovat de păcat. 10Să‑i dai cu dărnicie, nu cu părere de rău în inimă, căci pentru aceasta te va binecuvânta Domnul, Dumnezeul tău, în toate lucrările tale și în orice realizare a mâinilor tale. 11Întotdeauna vor exista oameni nevoiași în țară. De aceea îți poruncesc: «Să fii darnic față de fratele tău sărac și față de cel nevoiaș din țara ta.»
Eliberarea robilor
(Ex. 21:2-6)
12Dacă fratele tău, evreu sau evreică, ți se va vinde, să te slujească timp de șase ani, iar în al șaptelea an să‑l lași să plece liber de la tine. 13Când îl vei lăsa să plece liber de la tine, să nu‑l trimiți cu mâinile goale. 14Să‑i dai produse din turma ta, din aria ta și din teascul tău, cu care Domnul, Dumnezeul tău, te‑a binecuvântat. 15Adu‑ți aminte că și tu ai fost rob în țara Egiptului, iar Domnul, Dumnezeul tău, te‑a răscumpărat. De aceea îți dau astăzi porunca aceasta.
16Dar dacă el îți va zice: «Nu doresc să plec de la tine», pentru că te iubește pe tine și familia ta și pentru că o duce bine la tine, 17atunci să iei o andrea și să‑i străpungi urechea la ușă. Astfel el va rămâne robul tău pentru totdeauna. Tot așa să faci și cu roaba ta. 18Să nu‑ți pară rău când o vei lăsa să plece liberă de la tine, deoarece ți‑a slujit șase ani, ceea ce face de două ori mai mult decât plata unui lucrător angajat. Iar Domnul, Dumnezeul tău, te va binecuvânta în orice lucrare pe care o vei face.
Reglementări privind întâii născuți dintre animale
19Să închini19 Lit.: să sfințești. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). Domnului, Dumnezeul tău, fiecare întâi născut care este mascul din cireada și din turma ta. Să nu lucrezi cu întâii născuți ai vitelor tale și să nu tunzi întâii născuți ai oilor tale. 20Să‑i mănânci în fiecare an, tu și familia ta, înaintea Domnului, Dumnezeul tău, în locul pe care El îl va alege. 21Dacă au vreun cusur, dacă sunt șchiopi sau orbi sau au alte cusururi trupești, să nu‑i jertfești Domnului, Dumnezeul tău. 22Să‑i mănânci în cetățile tale. Amândoi, atât cel necurat, cât și cel curat, vor putea să‑i mănânce așa cum se mănâncă o gazelă sau un cerb. 23Să nu mănânci însă cu sânge, ci să‑l verși pe pământ, așa cum faci cu apa.
Lån och skulder
1Vart sjunde år ska alla skulder efterskänkas. 2Det ska gå till så här: Varje långivare ska avskriva de lån han har gett till andra. Han får inte kräva igen ett lån av sin broder eller landsman efter att man utlyst den allmänna skuldavskrivningen, Herrens friår. 3Du kan kräva återbetalning av en främling, men din broders skuld ska du efterskänka.
4Hos dig ska ingen behöva vara fattig, för Herren, din Gud, vill välsigna dig rikligen i det land som han ger dig till egendom, 5om du bara lyssnar till Herren, din Gud, och noga följer hela den lag som jag idag ger dig. 6Herren, din Gud, kommer att välsigna dig som han har lovat. Du ska låna ut pengar till många folk, men själv kommer du aldrig att vara i behov av lån. Du ska härska över många folk, men ingen ska härska över dig.
7Men om det skulle finnas någon hos dig som är fattig, en landsman, i någon av städerna i det land som Herren, din Gud, vill ge dig, får du inte vara hård och vägra att hjälpa honom. 8Öppna din hand för honom och låt honom få låna vad han behöver. 9Se till att du inte låter en ond tanke växa fram inom dig bara för att det sjunde året, avskrivningsåret, närmar sig, så att du ser med ont öga på din fattige broder och vägrar att låna ut pengar. Annars kommer den fattige att ropa ut sin nöd inför Herren och du får en synd att svara för. 10Ge honom det han behöver utan att klaga, för då kommer Herren att välsigna ditt arbete och allt vad du gör. 11Det kommer alltid att finnas fattiga i landet och därför ger jag dig detta bud: Ge med öppen hand till din broder, till den fattige och den som är i nöd i ditt land.
Slavar
(2 Mos 21:2-6)
12Om någon av ditt folk, en hebreisk man eller kvinna, har sålt sig till dig som slav, ska han tjäna dig i sex år och sedan måste du frige honom eller henne det sjunde året 13och du får inte skicka i väg slaven tomhänt. 14Ge honom en ordentlig avskedsgåva från din hjord och av det som kommer från din tröskplats och din vinpress. Dela med dig åt honom av den välsignelse du själv har fått från Herren, din Gud. 15Kom ihåg att du själv var slav i Egypten och att Herren, din Gud, befriade dig. Det är därför jag ger dig denna befallning.
16Men om slaven inte vill lämna dig utan säger att han älskar dig och din familj och trivs bra i ditt hus, 17då ska du sticka en syl genom hans öra in i dörren. Då blir han din slav för alltid. På samma sätt ska du göra med en slavinna. 18Beklaga dig aldrig om du måste frige en slav! Du har under dessa sex år sparat in hela den summa15:18 Kan också översättas: den dubbla summan. det skulle ha kostat dig att ha en anställd på det arbete han utfört åt dig. Herren, din Gud, ska välsigna dig i allt vad du gör.
Förstfödda djur
19Allt förstfött av hankön från din boskap och dina hjordar ska du avskilja åt Herren, din Gud. Använd inte det förstfödda bland din nötboskap till arbete ute på åkrarna och klipp inte av ullen på det förstfödda bland dina får och getter. 20Istället ska du och din familj varje år äta dessa djur inför Herren, din Gud, på den plats han väljer ut. 21Men om det förstfödda djuret inte är felfritt, utan är lamt eller blint eller har något annat fel, ska du inte offra det åt Herren, din Gud. 22Då ska du istället använda det som mat hemma till din familj. Alla rena och orena kan äta det precis som man äter gasell eller hjort. 23Men dess blod får du inte äta utan häll ut det på marken som vatten.
