Tablele noi ale Legii
(Ex. 34:1-9)
1În vremea aceea Domnul mi‑a zis: «Taie două table de piatră asemenea celor dintâi și urcă‑te la Mine pe munte. Să faci și un Chivot de lemn. 2Eu voi scrie pe table cuvintele care erau pe cele dintâi, pe care le‑ai spart. Apoi să le pui în Chivot.»
3Am făcut un Chivot din lemn de salcâm, am tăiat două table de piatră asemenea celor dintâi și am urcat pe munte, având cele două table în mână. 4Domnul a scris pe table ceea ce a fost scris pe primele, Cele Zece Porunci, pe care vi le spusese Domnul pe munte, din mijlocul focului, în ziua adunării. Și Domnul mi le‑a dat mie. 5Apoi m‑am întors, coborând de pe munte, și am așezat tablele în Chivotul pe care l‑am făcut, după porunca Domnului, și acolo au și rămas.
6(Fiii lui Israel au plecat din Beerot-Bene-Iaakan6 Sau: de la izvoarele iaakaniților; sau: de la izvoarele din Bene-Iaakan. la Mosera. Acolo a murit și a fost înmormântat Aaron, iar în locul lui a slujit ca preot Elazar, fiul său. 7De acolo au pornit spre Gudgoda, iar de la Gudgoda spre Iotbata, o țară cu râuri de apă. 8În vremea aceea, Domnul a separat seminția lui Levi, ca să ducă Chivotul Legământului Domnului, să stea înaintea Domnului ca să slujească și să binecuvânteze în Numele Lui. Aceste lucruri le‑au făcut până în ziua aceasta. 9De aceea Levi nu are niciun teritoriu și nicio moștenire împreună cu frații săi. Domnul este moștenirea lui, după cum Domnul, Dumnezeul tău, le‑a vorbit.)
10Am rămas pe munte timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți, ca și mai înainte, iar Domnul m‑a ascultat și de data aceasta. Domnul n‑a mai dorit să vă distrugă. 11După aceea, Domnul mi‑a zis: «Ridică‑te și pornește în călătorie în fruntea poporului, ca să intre și să ia în stăpânire țara pe care am promis‑o părinților lor că le‑o voi da.»
Esența Legii
12Acum, Israel, ce altceva cere Domnul Dumnezeul tău de la tine decât să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, să umbli în toate căile Lui, să‑L iubești și să‑L slujești pe Domnul, Dumnezeul tău, din toată inima ta și din tot sufletul tău 13și să păzești poruncile Domnului și hotărârile Lui, pe care eu ți le dau astăzi spre binele tău?
14Iată, ale Domnului, Dumnezeul tău, sunt cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el. 15Totuși, Domnul S‑a atașat doar de părinții tăi, iubindu‑i, și v‑a ales pe voi, sămânța lor după ei, dintre toate popoarele, așa cum se vede în ziua aceasta. 16De aceea, să vă circumcideți inima16 Lit.: să vă circumcideți prepuțul inimii voastre. și să nu vă mai înțepeniți ceafa. 17Căci Domnul, Dumnezeul vostru, este Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor17 Sintagmele Dumnezeul dumnezeilor și Stăpânul stăpânilor sunt superlative ebraice care exprimă ideea că Dumnezeu este mai presus de oricine și de orice., Dumnezeul cel mare, puternic și de temut, Care nu ține parte nimănui și nu primește mită, 18Care face dreptate orfanului și văduvei și iubește pe străin, dându‑i hrană și îmbrăcăminte. 19Să‑l iubiți pe străin, pentru că și voi ați fost străini în țara Egiptului. 20Să te temi de Domnul, Dumnezeul tău, și să‑I slujești. De El să te atașezi și în Numele Lui să juri. 21El este slava ta. El este Dumnezeul tău Care a făcut pentru tine aceste lucruri mari și de temut, pe care ochii tăi le‑au văzut. 22Părinții tăi au coborât în Egipt în număr de șaptezeci de suflete, dar acum Domnul, Dumnezeul tău, a făcut din tine o mulțime cât stelele cerurilor.
Novas tábuas da Lei
(Êx 34.1-9)
1Nessa altura, o Senhor disse-me para talhar duas novas placas de pedra semelhantes às primeiras e para fazer uma arca de madeira, e para voltar depois para junto dele na montanha, 2porque haveria de tornar a escrever nessas placas os mesmos mandamentos que estavam nas outras que eu quebrara. E depois teria de colocá-las na arca.
3Fiz então a arca com madeira de acácia e talhei as duas placas de pedra como as primeiras, levando-as até ao cimo da montanha junto de Deus. 4Ele escreveu nelas os dez mandamentos e tornou a dar-mas. Nelas estavam inscritas as mesmas leis que vos tinha dado do meio do fogo que rodeava a montanha, enquanto olhavam cá de baixo. 5Desci pois, coloquei-as na arca que fizera, e onde estão até hoje, tal como o Senhor ordenara.
6O povo de Israel deslocou-se, depois disto, de Berote-Bene-Jaacá até Mosera, onde Aarão morreu e foi enterrado. O seu filho Eleazar sucedeu-lhe no exercício das funções de sacerdote. 7Depois foram até Gudgoda e daí a Jotbatá, terra percorrida por vários cursos de água. 8Foi lá que o Senhor mandou separar a tribo de Levi e consagrá-la ao transporte da arca da aliança do Senhor, e a manter-se perante o Senhor, fazendo o serviço de Deus e louvando o seu nome, como acontece atualmente. 9É por isso que a tribo de Levi não tem nenhum quinhão na terra prometida, como têm as tribos dos seus irmãos; porque como o Senhor, vosso Deus, lhes tinha dito, ele próprio é o quinhão que lhes compete.
10Tal como disse antes, eu tinha permanecido no monte perante o Senhor durante quarenta dias e quarenta noites, da segunda vez, como acontecera da primeira, e o Senhor ouviu de novo o meu clamor e não vos destruiu. 11Contudo, disse-me: “Levanta-te e leva o povo para a terra que prometi aos seus antepassados. É tempo de tomar posse dela.”
Temer e obedecer ao Senhor
12-13Agora, Israel, que é que o Senhor, vosso Deus, requer da vossa parte senão que temam ao Senhor, vosso Deus, e que obedeçam, para vosso próprio bem, aos mandamentos que hoje vos dou, e que o amem e que o adorem com todo o vosso coração e com toda a vossa alma?
14Eis que tanto a Terra e tudo o que nela existe, como os altos céus pertencem ao Senhor, vosso Deus. 15Apesar disso o Senhor teve alegria nos vossos antepassados e amou-os de tal maneira que vos escolheu de entre todos os povos, como é agora evidente. 16Por isso, circuncidem os vossos corações pecadores10.16 A ideia aqui presente é de que este sinal da aliança fique gravado nos corações, lembrando que embora a circuncisão fosse sinal da aliança, teria também de acontecer no coração. e abandonem o vosso endurecimento. 17Pois o Senhor, o vosso Deus, é Deus de deuses e Senhor de senhores. É o grande e poderoso Deus, o Deus tremendo de perfeita imparcialidade que nunca se deixaria ganhar com presentes. 18É ele quem faz justiça aos órfãos e às viúvas. O seu amor dirige-se também aos estrangeiros e dá-lhes pão e com que se vestir. 19Por isso, também devem amar os que são estranhos a Israel, pois foi o que vocês foram no Egito. 20Devem temer o Senhor, vosso Deus, adorá-lo, apegar-se a ele e servi-lo, e só em seu nome fazer qualquer voto na vossa vida. 21É ele a única razão dos vossos louvores. É ele o vosso Deus, aquele que realizou os poderosos milagres que viram. 22Quando os vossos antepassados desceram para o Egito eram apenas 70 pessoas, mas agora o Senhor, vosso Deus, tornou-vos tão numerosos como as estrelas do céu!
