Rugăciunea lui Daniel
1În primul an al lui Darius, fiul lui Ahașveroș, din neamul1 Lit.: sămânța. mezilor, care fusese făcut împărat peste împărăția caldeenilor, 2în primul an al domniei lui, eu, Daniel, am înțeles din cărți numărul de ani care trebuiau să se împlinească, după Cuvântul Domnului spus profetului Ieremia, cu privire la ruinele Ierusalimului: șaptezeci de ani.2 Vezi Ier. 25:11-12. 3Mi‑am îndreptat fața către Stăpânul Dumnezeu, ca să‑L caut cu rugăciune, cu cereri și cu post în sac și cenușă.
4M‑am rugat Domnului, Dumnezeul meu, și I‑am mărturisit, zicând:
«Stăpâne, Dumnezeule mare și de temut, Cel Ce ții legământul și îndurarea4 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. față de cei ce Te iubesc și păzesc poruncile Tale, 5am păcătuit, am greșit, am fost răi și ne‑am răzvrătit, ne‑am îndepărtat de poruncile și orânduirile Tale. 6N‑am ascultat de robii Tăi, profeții, care vorbeau în Numele Tău regilor noștri, prinților și părinților noștri și întregului popor din țară.
7A Ta, Stăpâne, este dreptatea, și a noastră este rușinea feței, a oamenilor lui Iuda, a locuitorilor Ierusalimului și a întregului Israel, de aproape sau de departe, din orice țară unde i‑ai izgonit din cauza necredincioșiei lor de care s‑au făcut vinovați față de Tine. 8Doamne, nouă se cuvine să ni se umple fața de rușine, da, nouă, regilor noștri, căpeteniilor noastre și părinților noștri, căci am păcătuit față de Tine!
9La Stăpânul, Dumnezeul nostru, este însă mila și iertarea, cu toate că9 Sau: căci. împotriva Lui ne‑am răzvrătit! 10N‑am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru, ca să urmăm legile Lui pe care ni le‑a dat prin robii Săi, profeții. 11Tot Israelul a încălcat Legea Ta și astfel s‑a îndepărtat, refuzând să asculte de glasul Tău. De aceea s‑au revărsat peste noi blestemul și jurământul care au fost scrise în Legea lui Moise, robul lui Dumnezeu, căci împotriva lui Dumnezeu am păcătuit. 12El Și‑a împlinit astfel cuvântul pe care‑l rostise împotriva noastră și împotriva conducătorilor noștri care ne judecau, aducând peste noi o așa mare nenorocire, încât ceea ce i s‑a întâmplat Ierusalimului nu s‑a mai întâmplat nicăieri sub ceruri. 13După cum este scris în Legea lui Moise, așa a venit peste noi toată nenorocirea aceasta, iar noi nu ne‑am rugat Domnului, Dumnezeul nostru, ca să ne întoarcem de la nelegiuirile noastre și să luăm aminte la adevărul Tău. 14De aceea, Domnul a avut grijă să aducă nenorocirea aceasta peste noi, căci Domnul, Dumnezeul nostru, este drept în toate lucrările pe care le‑a făcut, dar noi n‑am ascultat de glasul Lui.
15Acum, Stăpâne, Dumnezeul nostru, Tu, Care l‑ai scos pe poporul Tău din țara Egiptului cu mână puternică și Care Ți‑ai făcut un Nume, așa cum este și astăzi, noi am păcătuit și am fost răi. 16Stăpâne, potrivit cu toate lucrările Tale înfăptuite cu dreptate, îndepărtează‑Ți, Te rog, mânia și furia de la cetatea Ta, Ierusalimul, de la muntele Tău cel sfânt, căci, din cauza păcatelor și nelegiuirilor părinților noștri, a ajuns Ierusalimul și poporul Tău de disprețul tuturor celor ce ne înconjoară!
17Acum dar, Dumnezeul nostru, ascultă rugăciunea robului Tău și cererile lui și, de dragul Tău, Stăpâne, fă să strălucească fața Ta peste Sfântul Tău Lăcaș devastat! 18Pleacă‑Ți urechea, Dumnezeule, și ascultă! Deschide‑Ți ochii și privește la ruinele noastre și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu datorită faptelor noastre drepte aducem cererile noastre înaintea Ta, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19Ascultă, Stăpâne! Iartă, Stăpâne! Ia aminte, Stăpâne! Lucrează și nu întârzia, de dragul Tău, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!»
Cei șaptezeci de ori câte șapte ani
20În timp ce vorbeam, mă rugam și mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu, Israel, și în timp ce îmi aduceam cererile înaintea Domnului Dumnezeul meu, cu privire la muntele cel sfânt al Dumnezeului meu, 21deci, în timp ce eu încă vorbeam în rugăciune, omul Gabriel, pe care‑l văzusem în viziunea dinainte, a venit repede în zbor și s‑a apropiat de mine chiar în clipa când se aducea darul de mâncare de seară. 22El m‑a făcut să înțeleg, spunându‑mi astfel: «Daniel, am venit acum să‑ți dau înțelepciune și pricepere. 23Când ai început să implori milă, a ieșit un cuvânt, iar eu am venit să te înștiințez, căci ești de mare preț. Ia aminte deci la cuvânt și caută să înțelegi viziunea!
24Șaptezeci de săptămâni de ani au fost stabilite pentru poporul tău și pentru cetatea ta sfântă, pentru a pune capăt fărădelegii, pentru a sfârși cu păcatul, pentru a ispăși nelegiuirea, pentru a aduce dreptatea veșnică, pentru a fi pecetluită viziunea și profeția și pentru a unge Sfântul Sfinților24 Termenul ebraic se poate referi fie la Locul Preasfânt din Templu (vezi Eze. 45:3) sau la anumite obiecte din Templu, cum ar fi altarul (vezi Ex. 29:37; 30:29), fie la o persoană (vezi 1 Cron. 23:13)..
25Să știi și să înțelegi aceasta: de la darea poruncii de restaurare și rezidire a Ierusalimului25 457 î.Cr. până la Unsul25 Ebr.: Mașiah (Mesia); sau un uns., Conducătorul, va fi o perioadă de șapte ori câte șapte ani și apoi încă o perioadă de șaizeci și două de ori câte șapte ani. Piața și șanțul îi vor fi refăcute, însă în vremuri de strâmtorare. 26După perioada de șaizeci și două de ori câte șapte ani, Unsul va fi nimicit și nu va avea nimic. Poporul unui conducător care va veni va distruge cetatea și Sfântul Lăcaș. Sfârșitul lui va fi ca printr‑un potop, iar războiul va ține până la sfârșit. Pustiirile sunt hotărâte. 27El va încheia un legământ ferm cu mulți pentru o perioadă de șapte ani, dar la jumătatea celor șapte ani va pune capăt jertfei și darului de mâncare. Și pe aripa urâciunilor27 Termen folosit de obicei cu referire la idoli și idolatrie (vezi Deut. 29:17; Eze. 11:18; 20:7-8). va fi cel ce pustiește, până va fi revărsat asupra celui pustiit27 Sau: asupra celui ce pustiește sfârșitul hotărât.»“
Daniel Prays to the Lord
1It was the first year that Darius was king of Babylon. He was from Media and was the son of Xerxes. 2In that year I learned from the Scriptures that Jerusalem would remain destroyed for 70 years. That was what the Lord had told Jeremiah the prophet. 3So I prayed to the Lord God. I begged him. I made many appeals to him. I didn’t eat anything. I put on the rough clothing people wear when they’re sad. And I sat down in ashes.
4I prayed to the Lord my God. I admitted that we had sinned. I said,
“Lord, you are a great and wonderful God. You keep the covenant you made with all those who love you and obey your commandments. You show them your love. 5We have sinned and done what is wrong. We have been evil. We have refused to obey you. We have turned away from your commands and laws. 6We haven’t listened to your servants the prophets. They spoke in your name to our kings, our princes and our people of long ago. They also brought your message to all our people in the land.
7“Lord, you always do what is right. But we are covered with shame today. We are the people of Judah and Jerusalem. All of us are Israelites, no matter where we live. We are now living in many countries. You scattered us among the nations because we weren’t faithful to you. 8Lord, we are covered with shame. So are our kings and princes, and our people of long ago. We have sinned against you. 9You are the Lord our God. You show us your tender love. You forgive us. But we have turned against you. 10You are the Lord our God. But we haven’t obeyed you. We haven’t kept the laws you gave us through your servants the prophets. 11All the people of Israel have broken your law and turned away from it. They have refused to obey you.
“Curses and warnings are written down in the Law of Moses. He was your servant. Those curses have been poured out on us. That’s because we have sinned against you. 12The warnings you gave us and our rulers have come true. You have brought great trouble on us. Nothing like what has been done to Jerusalem has ever happened anywhere else on earth. 13The curses that are written in the Law of Moses have fallen on us. We have received nothing but trouble. You are the Lord our God. But we haven’t asked for your favor. We haven’t turned away from our sins. We’ve refused to pay attention to the laws you gave us. 14Lord, you didn’t hold back from bringing this trouble on us. You always do what is right. But we haven’t obeyed you.
15“Lord our God, you used your mighty hand to bring your people out of Egypt. You made a name for yourself. It is still great to this day. But we have sinned. We’ve done what is wrong. 16Lord, you saved your people before. So turn your great anger away from Jerusalem again. After all, it is your city. It’s your holy mountain. You have made those who live around us think little of Jerusalem and your people. That’s because we have sinned. Our people before us did evil things too.
17“Our God, hear my prayers. Pay attention to the appeals I make to you. Lord, have mercy on your temple that has been destroyed. Do it for your own honor. 18Our God, please listen to us. The city that belongs to you has been destroyed. Open your eyes and see it. We aren’t asking you to answer our prayers because we are godly. Instead, we’re asking you to do it because you love us so much. 19Lord, please listen! Lord, please forgive us! Lord, hear our prayers! Take action for your own honor. Our God, please don’t wait. Your city and your people belong to you.”
Gabriel Tells Daniel About Seventy “Weeks”
20I was speaking and praying. I was admitting that I and my people Israel had sinned. I was making my appeal to the Lord my God. My appeal was about his holy mountain of Zion. 21While I was still praying, Gabriel came to me. I had seen him in my earlier vision. He flew over to me very quickly. It was about the time when the evening sacrifice is offered. 22He helped me understand. He said, “Daniel, I have come now to help you know and understand these things. 23You are highly respected. So as soon as you began to pray, the Lord gave you a message. I have come to tell you what it is. Here is how you must understand the vision.
24“The Lord has appointed 70 ‘weeks’ for your people and your holy city. During that time, acts against God’s law will be stopped. Sin will come to an end. And the evil things people do will be paid for. Then everyone will always do what is right. Everything that has been made known in visions and prophecies will come true. And the Most Holy Room in the temple will be anointed.
25“Here is what I want you to know and understand. There will be seven ‘weeks.’ Then there will be 62 ‘weeks.’ The seven ‘weeks’ will begin when an order is given to rebuild Jerusalem and make it like new again. At the end of the 62 ‘weeks,’ the Anointed King will come. Jerusalem will have streets and a water system when it is rebuilt. But that will be done in times of trouble. 26After the 62 ‘weeks,’ the Anointed King will be put to death. His followers will desert him. And everything he has will be taken away from him. The army of the ruler who will come will destroy the city and the temple. The end will come like a flood. War will continue until the end. The Lord has ordered that many places be destroyed. 27A covenant will be put into effect with many people for one ‘week.’ In the middle of the ‘week’ sacrifices and offerings will come to an end. And at the temple a hated thing that destroys will be set up. It will remain until that ruler who will come is destroyed. Then he will experience what the Lord has ordered.”
