Daniel în groapa cu lei
1Lui Darius1 Vezi nota de la 5:31. i s‑a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. 2El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să‑l pună responsabil peste toată împărăția. 4Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n‑au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt. 5Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“
6Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! 7Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr‑o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.“
9După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.
10Dar Daniel, când a aflat că s‑a scris documentul, s‑a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. 11Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l‑au găsit pe Daniel căutându‑L și implorându‑L pe Dumnezeul său.
12Apoi s‑au înfățișat înaintea împăratului și i‑au vorbit cu privire la interdicția împărătească:
– Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?
Împăratul a răspuns și a zis:
– Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.
13Ei au răspuns apoi împăratului:
– Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris‑o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune.
14Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s‑a mâhnit foarte tare. El și‑a pus în gând să‑l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s‑a frământat cum să‑l salveze.
15Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au zis:
– Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!
16Atunci împăratul a poruncit să‑l aducă pe Daniel și să‑l arunce în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“
17A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat‑o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18Apoi împăratul s‑a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce18 Sau: a petrecut noaptea postind. și fără să i se aducă vreo concubină18 Sensul termenului aramaic este nesigur; sau dansatoare. Sau: fără să mănânce și fără să se delecteze.; n‑a avut somn deloc. 19La revărsatul zorilor, împăratul s‑a sculat și s‑a dus în grabă la groapa cu lei. 20Când s‑a apropiat de groapă, l‑a strigat pe Daniel cu durere în glas.
Împăratul i‑a zis lui Daniel:
– Daniel, rob al Dumnezeului cel Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?
21Atunci Daniel i‑a vorbit împăratului:
– Să trăiești veșnic, împărate! 22Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m‑au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!
23Atunci împăratul s‑a bucurat mult pentru el și a poruncit să‑l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit nicio rană pe el, pentru că s‑a încrezut în Dumnezeul său.
24Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care‑l acuzaseră pe24 Lit.: care mâncaseră părțile lui, o exprimare care arată ironia situației: cei ce, în mod figurat, „mâncaseră părțile lui Daniel“, ajung să fie ei înșiși mâncați de lei. Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i‑au și apucat cu putere și le‑au sfărâmat toate oasele.
25După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!
26Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.
Căci El este Dumnezeul cel Viu
și El dăinuie pe vecie!
Împărăția Lui nu va fi nimicită,
iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.
27El scapă și salvează.
El face semne și minuni
în ceruri și pe pământ,
căci l‑a scăpat pe Daniel
din ghearele leilor.“
28Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul28 Sau: lui Darius, adică a lui Cirus Persanul; vezi nota de la 5:31..
Daniel na cova dos leões
1Dario decidiu dividir o reino em 120 províncias, cada uma sob um governador. 2Estes governadores eram responsáveis perante três presidentes, sendo Daniel um deles. Desta forma o rei podia administrar a nação com mais eficiência. 3Daniel deu provas de ser mais competente do que os outros presidentes e governadores, pois tinha grandes capacidades. O rei começou assim a fazer planos para alargar a sua área de ação, pondo-o como seu colaborador na administração de todo o império. 4Isto fez com que os outros presidentes e governadores se sentissem despeitados e começassem à procura da mais pequena falta na forma como Daniel conduzia os negócios do reino, a fim de apresentarem logo queixa ao rei contra ele. Mas o certo é que não conseguiam encontrar nele motivo nenhum para ser criticado.
5Daniel era uma pessoa fiel, honesta e não cometia erros. Por isso, concluíram: “A nossa única hipótese está na sua própria religião!” 6Decidiram então ir falar ao rei nestes termos: “Rei Dario, vive para sempre! 7Nós, presidentes, governadores, conselheiros e deputados concordámos unanimemente que devíamos pedir-te para fazeres uma lei, irrevogável sob circunstância alguma, pela qual, nos próximos trinta dias, alguém que pedir um favor a um deus ou a algum homem, que não seja a ti, ó majestade, deverá ser lançado na cova dos leões. 8Pedimos-te que assines essa lei, para que não possa ser revogada nem alterada. Será uma lei dos medos e dos persas que não pode ser modificada.”
9Então Dario assinou a lei.
10Daniel tomou conhecimento disso tudo. Foi para casa e ajoelhou-se para orar, como sempre fazia, no seu quarto, com as janelas abertas, na direção de Jerusalém. Daniel costumava orar três vezes ao dia e dava graças ao seu Deus.
11Aqueles homens foram à casa de Daniel e acharam-no orando, pedindo favores ao seu Deus. 12Correram de novo para junto do soberano e lembraram-lhe a lei que acabara de fazer. “Não assinaste tu um decreto segundo o qual era proibido fazer qualquer petição a um deus ou a algum homem, que não fosse a ti, e isto durante trinta dias? E que se alguém desobedecesse a esta lei seria lançado na cova dos leões?”
“Sim, é verdade, é uma lei dos medos e dos persas que se não pode revogar!”
13“Pois fica sabendo que esse Daniel, dos cativos judeus, não faz caso de ti nem das tuas leis! Pede favores ao seu Deus três vezes ao dia!”
14Ao ouvir isto, o rei ficou muito angustiado, por ter sido levado a assinar tal lei, e decidiu para consigo fazer tudo para salvar Daniel. Passou o resto do dia a pensar como haveria de livrá-lo.
15Ao anoitecer os homens voltaram de novo à presença do rei: “Majestade, não há nada que possas fazer! Assinaste a lei, não pode ser revogada!”
16O rei deu então ordem para prenderem Daniel e este foi levado para a cova dos leões. O rei ainda lhe disse: “Daniel! Que o teu Deus, a quem tu continuamente adoras, te livre!”
17Depois lançaram-no na cova. Trouxeram uma pedra que puseram sobre a entrada da cova e o rei selou-a com o seu próprio anel e com o da administração pública, para que ninguém pudesse tirar Daniel dali.
18O rei voltou para o palácio e foi deitar-se sem nada ter comido. Recusou o habitual serão de música e não conseguiu dormir a noite toda.
19Logo de manhã cedo foi a correr à cova dos leões. 20E chamou em tom angustiado: “Daniel, servo do Deus vivo, dar-se-á o caso que o teu Deus, a quem tu continuamente serves, te tenha podido salvar dos leões?”
21Então ouviu-se a voz de Daniel: “Ó rei, vive para sempre! 22O meu Deus enviou o seu anjo que fechou a boca dos leões e estes não puderam tocar-me. Porque estou inocente perante Deus e nunca cometi delito algum contra ti, ó rei!”
23O soberano não conteve a sua alegria e mandou logo que Daniel fosse dali tirado. Verificou-se que não sofrera a mais pequena beliscadura, porque creu no seu Deus.
24O rei mandou que fossem trazidos os acusadores de Daniel e lançou-os na cova dos leões, juntamente com as mulheres e os filhos. Os leões, mal as pessoas chegaram ao fundo da cova, já lhes estavam a esmagar os ossos.
25Posteriormente, o rei Dario dirigiu a seguinte mensagem a todos os povos do seu império:
Que haja muita paz entre todos!
26Nesta mesma data vou decretar uma lei segundo a qual toda a gente no meu reino deverá respeitar e temer profundamente o Deus de Daniel.
O seu Deus é vivo,
é um Deus que não muda
e cujo reino nunca será destruído;
o seu poder não tem fim.
27Ele livra o seu povo, preserva-o do mal.
Faz grandes milagres tanto na Terra como no céu.
Foi ele quem livrou Daniel do poder dos leões.
28Desta forma, Daniel prosperou durante o reinado de Dario e também durante o reinado de Ciro, o persa.
