Daniel 6 – NTLR & NSP

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 6:1-28

Daniel în groapa cu lei

1Lui Darius1 Vezi nota de la 5:31. i s‑a părut potrivit să pună responsabili peste împărăție o sută douăzeci de satrapi, care să fie răspândiți în toată împărăția. 2El a numit peste ei trei căpetenii, una dintre ele fiind Daniel. Satrapii aceștia le dădeau socoteală, pentru ca împăratul să nu sufere vreo pagubă. 3Daniel însă era mai distins decât aceste căpetenii și decât toți satrapii, deoarece în el era un duh deosebit. Împăratul se gândea să‑l pună responsabil peste toată împărăția. 4Atunci căpeteniile și satrapii au căutat să găsească vreo acuzație împotriva lui Daniel în privința treburilor împărăției, dar n‑au putut să găsească nicio acuzație și nimic corupt, deoarece era om de încredere și nu se găsea în el vreo neglijență sau ceva corupt. 5Prin urmare, oamenii aceia au zis: „Nu vom găsi împotriva acestui Daniel nicio acuzație, numai dacă nu cumva am găsi împotriva lui ceva în legătură cu Legea Dumnezeului său!“

6Atunci căpeteniile și satrapii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au vorbit astfel: „Să trăiești veșnic, împărate Darius! 7Toate căpeteniile împărăției, demnitarii, satrapii, sfetnicii și guvernatorii au căzut de acord să se stabilească un decret împărătesc, întărit printr‑o interdicție, ca oricine va căuta în rugăciune, în următoarele treizeci de zile, vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei. 8Acum, împărate, stabilește interdicția și scrie documentul, pentru ca să fie de neschimbat, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.“

9După aceasta, împăratul Darius a așezat în scris documentul și interdicția.

10Dar Daniel, când a aflat că s‑a scris documentul, s‑a dus în casa lui, a cărei cameră de sus avea ferestrele deschise înspre Ierusalim. De trei ori pe zi, se punea pe genunchi, se ruga și Îl lăuda pe Dumnezeul său, așa cum făcuse și mai înainte. 11Atunci oamenii aceia au venit grămadă și l‑au găsit pe Daniel căutându‑L și implorându‑L pe Dumnezeul său.

12Apoi s‑au înfățișat înaintea împăratului și i‑au vorbit cu privire la interdicția împărătească:

– Oare nu ai așezat în scris o interdicție potrivit căreia, în următoarele treizeci de zile, oricine caută în rugăciune vreun alt zeu sau vreun alt om în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?

Împăratul a răspuns și a zis:

– Lucrul acesta este sigur, asemenea unei legi de‑a mezilor și a perșilor, care nu mai poate fi anulată.

13Ei au răspuns apoi împăratului:

– Daniel, unul dintre exilații lui Iuda, nu ține seama de tine, împărate, și nici de interdicția pe care ai scris‑o, ci de trei ori pe zi Îl caută pe Dumnezeul lui în rugăciune.

14Atunci împăratul, când a auzit lucrul acesta, s‑a mâhnit foarte tare. El și‑a pus în gând să‑l scape pe Daniel și, până la apusul soarelui, s‑a frământat cum să‑l salveze.

15Apoi oamenii aceia au venit grămadă la împărat și i‑au zis:

– Să știi, împărate, că, potrivit legii mezilor și a perșilor, orice interdicție și orice decret stabilit de împărat nu se poate schimba!

16Atunci împăratul a poruncit să‑l aducă pe Daniel și să‑l arunce în groapa cu lei. Împăratul i‑a zis lui Daniel: „Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, te va scăpa!“

17A fost adusă o piatră care a fost pusă pe gura gropii, iar împăratul a sigilat‑o cu pecetea inelului său și cu pecetea inelului nobililor săi, ca să nu se schimbe nimic cu privire la Daniel. 18Apoi împăratul s‑a dus în palatul său și a petrecut noaptea fără să mănânce18 Sau: a petrecut noaptea postind. și fără să i se aducă vreo concubină18 Sensul termenului aramaic este nesigur; sau dansatoare. Sau: fără să mănânce și fără să se delecteze.; n‑a avut somn deloc. 19La revărsatul zorilor, împăratul s‑a sculat și s‑a dus în grabă la groapa cu lei. 20Când s‑a apropiat de groapă, l‑a strigat pe Daniel cu durere în glas.

Împăratul i‑a zis lui Daniel:

– Daniel, rob al Dumnezeului cel Viu, a putut Dumnezeul tău, Căruia Îi slujești mereu, să te scape de lei?

21Atunci Daniel i‑a vorbit împăratului:

– Să trăiești veșnic, împărate! 22Dumnezeul meu l‑a trimis pe îngerul Său și a închis gura leilor, iar aceștia nu m‑au rănit, pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui. Și nici înaintea ta, împărate, nu am făcut nimic rău!

23Atunci împăratul s‑a bucurat mult pentru el și a poruncit să‑l scoată pe Daniel din groapă. Daniel a fost scos din groapă și nu s‑a găsit nicio rană pe el, pentru că s‑a încrezut în Dumnezeul său.

24Împăratul a poruncit să fie aduși oamenii care‑l acuzaseră pe24 Lit.: care mâncaseră părțile lui, o exprimare care arată ironia situației: cei ce, în mod figurat, „mâncaseră părțile lui Daniel“, ajung să fie ei înșiși mâncați de lei. Daniel și aceștia au fost aruncați în groapa cu lei, atât ei, cât și fiii și soțiile lor. Nici nu au ajuns bine pe fundul gropii, că leii i‑au și apucat cu putere și le‑au sfărâmat toate oasele.

25După aceea, împăratul Darius a scris tuturor popoarelor, neamurilor și oamenilor de orice limbă care locuiau în toată țara: „Pacea să vă fie înmulțită!

26Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, în toată împărăția de sub stăpânirea mea, oamenii să tremure și să se teamă de Dumnezeul lui Daniel.

Căci El este Dumnezeul cel Viu

și El dăinuie pe vecie!

Împărăția Lui nu va fi nimicită,

iar stăpânirea Lui va fi până la sfârșit.

27El scapă și salvează.

El face semne și minuni

în ceruri și pe pământ,

căci l‑a scăpat pe Daniel

din ghearele leilor.“

28Astfel, Daniel a prosperat în timpul domniei lui Darius și a domniei lui Cirus Persanul28 Sau: lui Darius, adică a lui Cirus Persanul; vezi nota de la 5:31..

New Serbian Translation

Књига пророка Данила 6:1-28

Завера против Данила

1Дарију се свидело да постави над царством стотину двадесет сатрапа, да буду по целом царству, 2а над њима три начелника, међу којима је био и Данило. Њима су сатрапи полагали рачун да цар не би био на губитку. 3Тај Данило је својим изузетним духом надмашивао начелнике и сатрапе, па је цар мислио да га постави над целим царством. 4Тада су начелници и сатрапи гледали да нађу неку замерку Даниловој управи над царством, али нису могли да му нађу ни замерку ни грешку, јер је био поуздан. Тако нису могли да пронађу на њему ни немара ни грешке.

5Тада су ти људи рекли: „Нећемо наћи на Данилу никакву замерку, осим ако не нађемо нешто против њега у вези са законом његовог Бога.“ 6Тако су се ти начелници и сатрапи сјатили пред царем и рекли му: „О, царе Дарије, жив био довека! 7Договорили су се сви начелници царства, управитељи, сатрапи, саветници и намесници, да цар изда наредбу и забрану: свако ко упути молбу неком богу или човеку у року од тридесет дана осим теби, царе, нека буде бачен у лављу јаму. 8Сада, царе, издај забрану и потпиши је, пошто се тако, по неопозивом закону Међана и Персијанаца, не може променити.“ 9Тако је цар Дарије потписао писмо са забраном.

10Кад је Данило чуо да је наредба била написана, отишао је својој кући, где су прозори његове горње собе били отворени према Јерусалиму. Ту се он три пута дневно спуштао на колена, молећи и хвалећи Бога, као што је увек радио. 11Тада су ти људи банули и затекли Данила како се моли и призива свог Бога. 12Затим су приступили цару и споменули му царску забрану: „О, царе, зар ниси потписао забрану према којој ће свако ко упути молбу неком богу или човеку у року од тридесет дана, осим теби, бити бачен у лављу јаму?“

Цар одговори: „Заповест остаје на снази према закону Међана и Персијанаца, те се не може опозвати.“

13Они одговоре цару: „Данило, један од изгнаника из Јуде, не мари за тебе, о, царе, ни за твоју забрану коју си потписао; он се три пута дневно моли своме Богу.“ 14Кад је цар то чуо, веома се узнемирио. Био је решен да спасе Данила, па је све до заласка сунца свим силама настојао да га избави.

15Али они људи навалише на цара, говорећи: „Знај, царе, да се према закону Међана и Персијанаца, ниједна забрана или наредба коју цар изда, не може променити.“

16Тада је цар наредио да доведу Данила и да га баце у лављу јаму. Цар рече Данилу: „Нека те избави Бог твој коме непрестано служиш.“

17Затим су донели камен и ставили га на отвор јаме, а цар га је запечатио својим печатним прстеном и печатним прстеном својих великаша, да се ништа за Данила не би могло променити. 18Цар се вратио у свој двор. Ноћ је провео без јела, и није дао да му доведу суложнице. Сан му није долазио на очи.

19У сам освит зоре, цар устане и ужурбано оде до лавље јаме. 20Кад је пришао јами, позвао је Данила жалосним гласом. Цар рече Данилу: „Данило, слуго Бога живога, да ли је Бог, коме непрестано служиш, могао да те избави од лавова?“

21Данило одговори: „О, царе, жив био довека! 22Мој Бог је послао свог анђела, који је затворио чељусти лавовима, те ми нису наудили, зато што сам се нашао невиним пред њим. Ни теби, царе, нисам ништа скривио.“

23Цар се због тога веома обрадовао, па је наредио да извуку Данила из јаме. Кад су извукли Данила из јаме, није се на њему нашла ниједна рана, јер се поуздао у Бога.

24Тада је цар наредио да доведу оне људе што су злонамерно оптужили Данила, и баце их у лављу јаму, заједно са њиховим женама и њиховом децом. И још нису ни дошли на дно јаме, кад су их лавови зграбили и смрскали им све кости.

25Затим је цар Дарије написао писмо свим народима, племенима и језицима, који живе по свој земљи:

„Нека вам се умножи благостање!

26Издајем наредбу: нека се сви људи по свим областима мога царства боје и дрхћу пред Даниловим Богом.

Он је живи Бог,

који остаје довека!

Његово се царство неће распасти,

и његова се власт неће окончати!

27Он избавља и ослобађа,

чини знакове и чуда

на небу и на земљи;

он је избавио Данила

из лављих канџи.“

28Данило је напредовао током владавине Дарија и владавине Кира Персијанца.