Visul lui Nebucadnețar
1În al doilea an al domniei sale1 Anul 603 î.Cr., Nebucadnețar a avut niște vise care i‑au tulburat atât de tare duhul, încât nu a mai avut somn. 2Împăratul a poruncit să fie chemați magicienii2 De asemenea, vezi Gen. 41:8, 24; Ex. 8:18-19; 9:11., descântătorii, vrăjitorii2 Descântătorii și vrăjitorii erau funcții religioase preocupate cu „manipularea“ demonilor prin incantații și farmece, cu scopul protejării oamenilor. și caldeii2, 4-5, 10 Persoane despre care se credea că stăpânesc științele ezoterice și mantica (cunoașterea voii zeilor și prezicerea viitorului, pornind în special de la observarea astrelor)., ca să‑i spună împăratului visele. Ei au venit și s‑au înfățișat înaintea împăratului.
3Împăratul le‑a zis:
– Am avut un vis și duhul mi‑e tulburat, căci aș vrea să aflu ce înseamnă visul!
4Caldeii i‑au răspuns împăratului în limba aramaică4 Textul începând cu 2:4 până la cap. 7 este în aramaică, limbă vorbită în întregul Imperiu Babilonian., astfel:
– Să trăiești veșnic, împărate! Spune‑le slujitorilor tăi visul, iar noi îți vom da interpretarea!
5Împăratul le‑a zis caldeilor:
– Iată hotărârea fermă pe care am luat‑o: dacă nu‑mi veți face cunoscut visul și interpretarea lui, veți fi făcuți bucăți, iar casele voastre vor fi prefăcute în mormane de gunoi. 6Dacă însă îmi veți spune visul și interpretarea lui, veți primi din partea mea daruri, răsplătiri și mari onoruri. Așadar, spuneți‑mi visul și interpretarea lui!
7Ei au răspuns a doua oară:
– Să spună împăratul slujitorilor săi visul și noi îi vom desluși interpretarea.
8Atunci împăratul le‑a zis:
– Acum știu sigur că vreți să câștigați timp, pentru că vedeți hotărârea fermă pe care am luat‑o. 9Dacă nu‑mi veți face cunoscut visul, nu rămâne decât un singur verdict pentru voi!9 Sau: același verdict pentru toți! Văd că v‑ați înțeles să‑mi ziceți minciuni și lucruri false, sperând că situația se va schimba. Așadar, spuneți‑mi visul ca să știu astfel că sunteți în stare să‑mi dați și interpretarea lui!
10Caldeii i‑au răspuns împăratului, zicând:
– Nu există niciun om pe pământ care să poată spune ceea ce dorește împăratul. De aceea niciun împărat, oricât de mare și de autoritar ar fi fost el, nu a cerut așa ceva vreunui magician, vreunui descântător sau vreunui astrolog. 11Lucrul pe care‑l cere împăratul este prea greu și nimeni nu i‑l poate face cunoscut împăratului, în afară de dumnezei, a căror locuință nu este printre muritori!
12Când a auzit aceasta, împăratul s‑a mâniat și, înfuriindu‑se foarte tare, a poruncit să fie omorâți toți înțelepții Babilonului. 13Decretul ieșise, înțelepții erau pe cale de a fi omorâți, iar gărzile îi căutau și pe Daniel și pe prietenii lui ca să‑i omoare.
14Atunci Daniel, cu prudență și discreție, s‑a apropiat de Ariok, căpetenia gărzilor împăratului, care ieșise să‑i omoare pe înțelepții Babilonului. 15El l‑a întrebat pe Ariok, comandantul împăratului: „De ce este atât de aspru decretul dat de împărat?“ Ariok i‑a spus lui Daniel cum stau lucrurile. 16Daniel s‑a dus la împărat și l‑a rugat să‑i dea timp, pentru a‑i putea spune interpretarea visului.
17Apoi Daniel s‑a dus în casa lui și i‑a înștiințat pe prietenii săi, Hanania, Mișael și Azaria, cu privire la lucrul acesta, 18pentru ca ei să ceară milă din partea Dumnezeului cerurilor cu privire la acest mister18 Termen cheie în Daniel (vezi 2:19, 27-30, 47; 4:9); echivalentul grecesc este folosit în Noul Testament cu referire la planurile lui Dumnezeu descoperite numai aleșilor săi (vezi Mc. 4:11; Rom. 11:25; 1 Cor. 15:51 și altele)., astfel încât Daniel și prietenii lui, împreună cu restul înțelepților Babilonului, să nu piară. 19Noaptea, misterul i‑a fost descoperit lui Daniel într‑o viziune. Atunci Daniel L‑a binecuvântat pe Dumnezeul cerurilor. 20Daniel a zis:
„Binecuvântat să fie Numele lui Dumnezeu din veșnicie în veșnicie,
căci a Lui este înțelepciunea și puterea.
21El schimbă vremurile și împrejurările,
El răstoarnă și ridică împărați,
El dă înțelepciune înțelepților
și cunoștință – celor pricepuți.
22El descoperă lucrurile adânci și ascunse;
El știe ce se află în întuneric
și cu El locuiește lumina.
23Ție, Dumnezeul părinților mei, Îți aduc mulțumire și laudă,
căci mi‑ai dat înțelepciune și putere
și mi‑ai făcut cunoscut lucrul pe care noi Ți l‑am cerut,
descoperindu‑ne ceea ce împăratul ne cere!“
Interpretarea visului împăratului
24După aceste lucruri, Daniel s‑a dus la Ariok, cel numit de împărat să‑i omoare pe înțelepții Babilonului; s‑a dus la el și i‑a zis astfel: „Nu‑i omorî pe înțelepții Babilonului! Du‑mă înaintea împăratului și‑i voi spune interpretarea!“
25Ariok s‑a grăbit să‑l aducă pe Daniel înaintea împăratului și i‑a vorbit astfel:
– Am găsit un om printre exilații lui Iuda care poate face cunoscută împăratului interpretarea!
26Împăratul i‑a zis lui Daniel, al cărui nume era Beltșațar:
– Poți tu să‑mi faci cunoscut ce am văzut în vis și să‑mi dai și interpretarea lui?
27Daniel a răspuns împăratului:
– Ceea ce împăratul cere este un mister pe care niciun înțelept, niciun descântător, niciun magician și niciun ghicitor nu‑l poate dezvălui împăratului. 28Dar este un Dumnezeu în ceruri Care dezvăluie misterele și El i‑a făcut cunoscut împăratului Nebucadnețar ce se va întâmpla în zilele de pe urmă. Iată visul și viziunile pe care le‑ai avut în mintea ta în timp ce erai în patul tău.
29Ție, împărate, pe când erai în patul tău, ți‑au venit gânduri cu privire la ce se va întâmpla în viitor și Cel Ce descoperă misterele ți‑a făcut cunoscut ce va fi. 30Cât despre mine, misterul acesta mi‑a fost descoperit, nu pentru că aș avea mai multă înțelepciune decât toți cei vii, ci pentru ca împăratului să i se dezvăluie interpretarea visului și să înțeleagă gândurile inimii sale.
31Tu, împărate, te uitai și iată că ai văzut o statuie mare. Statuia aceasta era foarte mare și de o strălucire nemaiîntâlnită. Stătea în picioare înaintea ta și înfățișarea ei era înspăimântătoare. 32Capul acestei statui era din aur curat, pieptul și brațele îi erau din argint, iar pântecul și coapsele îi erau din bronz. 33Gambele ei erau din fier, iar picioarele – o parte din fier, o parte din lut. 34În timp ce te uitai, a fost desprinsă o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, care a lovit statuia peste picioarele ei de fier și de lut și le‑a sfărâmat. 35Atunci fierul, lutul, bronzul, argintul și aurul au fost sfărâmate împreună și au ajuns precum pleava din arie vara, la vânturat. Le‑a luat vântul și nicio urmă nu s‑a mai găsit din ele. Dar piatra care a lovit statuia s‑a făcut un munte mare, care a umplut tot pământul.
36Acesta este visul; acum voi spune și interpretarea lui înaintea împăratului. 37Tu, împărate, ești împăratul împăraților, căci Dumnezeul cerurilor ți‑a dat o împărăție, putere, tărie și glorie. 38El ți‑a dat în mâini pe oameni, oriunde locuiesc ei, ți‑a dat fiarele câmpului și păsările cerului și te‑a făcut stăpân peste toate. Tu ești deci capul de aur!
39După tine se va ridica pe pământ o împărăție mai neînsemnată decât a ta39 Imperiul Medo-Persan. și apoi o a treia împărăție, a bronzului, care va avea stăpânire peste tot pământul39 Imperiul Grec, instaurat de Alexandru Macedon. [336–323 î.Cr.]. 40Va fi și o a patra împărăție, tare ca fierul (fierul sfărâmă și spulberă totul). Și, după cum fierul sfărâmă și spulberă totul, tot astfel și această împărăție le va sfărâma și le va zdrobi pe celelalte.40 Este vorba despre Imperiul Roman. 41De asemenea, așa cum ai văzut că picioarele și degetele erau o parte din lut de olar și o altă parte din fier, tot așa va fi împărțită și împărăția. Va rămâne însă în ea ceva din tăria fierului, întocmai cum ai văzut fierul amestecat cu lutul. 42Și așa cum degetele picioarelor erau o parte din fier și o altă parte din lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte fragilă. 43După cum ai văzut fierul amestecat cu lutul, tot așa și ei își vor amesteca neamul cu ceilalți oameni, însă nu vor rămâne uniți, așa cum nici fierul nu se poate uni cu lutul.
44În zilele acelor împărați însă, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție care în veci nu va fi distrusă și care nu va fi lăsată altui popor. Ea va sfărâma toate aceste împărății și le va pune capăt, însă ea va rămâne pe vecie. 45Aceasta înseamnă piatra care ai văzut că a fost desprinsă din munte fără ajutorul vreunei mâini și care a sfărâmat fierul, bronzul, lutul, argintul și aurul.
Dumnezeul cel Mare a făcut deci cunoscut împăratului ce va fi în viitor. Visul este adevărat, iar interpretarea lui este demnă de încredere.
46Atunci împăratul Nebucadnețar s‑a aruncat cu fața la pământ și i‑a adus omagii lui Daniel. El a poruncit să i se ofere un dar de mâncare și miresme.
47Împăratul i‑a zis lui Daniel:
– Cu adevărat Dumnezeul vostru este Dumnezeul dumnezeilor, Domnul împăraților și Cel Ce descoperă misterele, căci ai putut să descoperi misterul acesta!
48Apoi împăratul l‑a înălțat pe Daniel, i‑a dat daruri multe și bogate, l‑a pus conducător peste toată provincia Babilonului și l‑a făcut înalt demnitar, dându‑i autoritate peste toți înțelepții Babilonului. 49Daniel l‑a rugat pe împărat să‑i numească pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego în slujba de administratori ai provinciei Babilonului. Daniel însă a rămas la curtea49 Lit.: poarta împăratului.
Nebukadnezar hat einen beunruhigenden Traum
1In seinem 2. Regierungsjahr hatte König Nebukadnezar einen Traum, der ihm solche Sorgen machte, dass er nicht mehr schlafen konnte. 2Da ließ er seine Berater rufen, alle Wahrsager, Geisterbeschwörer, Zauberer und Sterndeuter, damit sie ihm seinen Traum erklärten. Als sie sich vor dem König versammelt hatten, 3begann er: »Ich habe etwas geträumt, das mir sehr zu schaffen macht. Nun möchte ich wissen, was es damit auf sich hat.«
4Da antworteten die Sterndeuter auf Aramäisch2,4 Ab hier bis Kapitel 7,28 ist der biblische Text auf Aramäisch, der damaligen Weltsprache, überliefert.: »Lang lebe der König! Erzähl uns, deinen ergebenen Dienern, den Traum, dann wollen wir ihn deuten!«
5Aber der König entgegnete: »Nein, erzählt ihr mir, was ich geträumt habe, und erklärt es mir! Wenn ihr das nicht könnt, lasse ich euch in Stücke hauen und eure Häuser in Schutt und Asche legen. Niemand bringt mich davon ab. 6Doch wenn ihr mir den Traum schildert und ihn deuten könnt, beschenke ich euch reich und lasse euch große Ehre zuteilwerden. Beschreibt ihn mir also und erklärt ihn!«
7Die Männer baten noch einmal: »Der König möge ihn uns beschreiben; dann werden wir bestimmt sagen können, welche Botschaft er enthält.«
8Da warf der König ihnen vor: »Ihr wollt euch doch nur herausreden und Zeit gewinnen, weil ihr wisst, dass ich meine Drohung wahr mache. 9Wenn ihr mir nicht sagt, was ich geträumt habe, lasse ich euer Todesurteil vollstrecken. Ich durchschaue eure Pläne: Ihr wollt mir eine Traumdeutung vorsetzen, die nichts als Lug und Trug ist. So meint ihr, mich hinhalten zu können, bis mein Zorn sich gelegt hat2,9 Wörtlich: bis die Zeit sich ändert.. Doch ich bleibe dabei: Erzählt mir den Traum, denn so erkenne ich, dass ihr mir auch die Wahrheit sagt, wenn ihr ihn erklärt.«
10Die Sterndeuter antworteten: »Kein Mensch auf der ganzen Welt kann diesen Wunsch erfüllen. Noch nie hat ein König, und sei er noch so mächtig, so etwas von einem Wahrsager, Geisterbeschwörer oder Sterndeuter verlangt. 11Was du uns da zumutest, ist für Menschen nicht möglich. Nur die Götter können dir, o König, deinen Traum offenbaren! Doch sie wohnen nicht bei uns sterblichen Menschen.«
12Da verlor Nebukadnezar die Beherrschung. Voller Zorn ordnete er an, sämtliche königlichen Berater hinzurichten. 13Überall gab man den Befehl bekannt: »Alle Gelehrten sollen getötet werden!« Auch nach Daniel und seinen Freunden wurde gesucht.
14Als Daniel davon erfuhr, wandte er sich an Arjoch, den Oberbefehlshaber der königlichen Leibwache, der schon die Hinrichtungen vorbereitete. Er überlegte jedes Wort genau und fragte höflich: 15»Warum hat Nebukadnezar einen solch harten Befehl erteilt?« Arjoch erzählte ihm, wie es dazu gekommen war. 16Sofort ging Daniel zum König und bat ihn: »Gib mir etwas Zeit, dann werde ich dir deinen Traum deuten.« 17Zu Hause erzählte er alles seinen Freunden Hananja, Mischaël und Asarja. 18»Bittet den Gott des Himmels um Gnade«, sagte er zu ihnen, »fleht zu ihm, dass er mir anvertraut, was sich hinter diesem Geheimnis verbirgt! Sonst werden wir zusammen mit den anderen Beratern des Königs umgebracht!«
19In der Nacht hatte Daniel eine Vision und erfuhr, was der Traum bedeutete. Da pries er den Gott des Himmels:
20»Gelobt sei der Name Gottes, jetzt und in alle Ewigkeit!
Gott allein gehören Macht und Weisheit.
21Er ist der Herr der Zeit und bestimmt,
was wann geschieht;
er setzt Könige ab und überlässt anderen ihren Thron.
Den Weisen schenkt er ihre Weisheit
und den Verständigen ihren Verstand!
22Er enthüllt die unergründlichsten Geheimnisse und weiß,
was im Dunkeln verborgen ist,
denn er selbst ist vom Licht umgeben.
23Ja, ich lobe und preise dich, du Gott meiner Vorfahren!
Denn du hast mir Weisheit und Kraft geschenkt.
Du hast unsere Gebete erhört und mir den Traum des Königs enthüllt!«
24Nun ging Daniel zu Arjoch, der vom König beauftragt worden war, die babylonischen Gelehrten hinzurichten. Daniel bat ihn: »Lass die königlichen Berater nicht umbringen! Führ mich zu Nebukadnezar, denn ich kann ihm sagen, was er geträumt hat und was es bedeutet.«
25Arjoch brachte Daniel auf dem schnellsten Weg zum König und berichtete: »Ich habe unter den Verbannten aus Juda einen Mann gefunden, der dem König seinen Traum erklären will!« 26Nebukadnezar wandte sich an Daniel, der Beltschazar genannt wurde: »Kannst du mir denn wirklich sagen, was ich im Traum gesehen habe und was es bedeutet?«
27»Mein König«, erwiderte Daniel, »hinter dein Geheimnis kann keiner deiner Berater kommen, weder Geisterbeschwörer noch Wahrsager noch Magier. 28Aber es gibt einen Gott im Himmel, der das Verborgene ans Licht bringt. Dieser Gott hat dich, König Nebukadnezar, sehen lassen, was am Ende der Zeit geschehen wird. Und jetzt sage ich dir, welche Vision du im Traum hattest: 29Als du auf deinem Bett lagst, warst du in Gedanken versunken. Dich beschäftigte, was in der Zeit nach deiner Herrschaft kommen würde. Und der Gott, der Geheimnisse enthüllt, hat dich in die Zukunft schauen lassen. 30Wenn ich dir nun den Traum erzählen kann, dann nicht, weil ich klüger wäre als alle anderen Menschen. Nein, Gott hat es mir offenbart, damit du, mein König, eine Antwort auf das bekommst, was dich so beunruhigt.
31In deiner Vision sahst du eine riesige Statue vor dir. Von ihr ging ein greller Glanz aus, und ihre ganze Erscheinung jagte dir Angst ein. 32Der Kopf war aus reinem Gold, die Brust und die Arme waren aus Silber, Bauch und Hüften aus Bronze, 33die Beine aus Eisen und die Füße teils aus Eisen, teils aus Ton. 34Während du noch schautest, löste sich plötzlich ohne menschliches Zutun ein Stein von einem Berg. Er traf die Füße aus Eisen und Ton und zermalmte sie. 35Die ganze Statue brach in sich zusammen; Ton, Eisen, Bronze, Silber und Gold zerfielen zu Staub, den der Wind wegblies wie die Spreu von einem Dreschplatz. Nichts war mehr davon zu sehen! Der Stein aber, der die Statue zertrümmert hatte, wuchs zu einem riesigen Berg und breitete sich über die ganze Erde aus.
36Das war der Traum. Nun werde ich dir, mein König, erklären, was er bedeutet: 37Du bist der mächtigste König, größer als alle anderen. Dir hat der Gott des Himmels die Herrschaft anvertraut und dir Macht, Stärke und Ruhm geschenkt. 38Alle Menschen, ja sogar die wilden Tiere und die Vögel hat er in deine Hand gegeben. Er hat dich dazu bestimmt, über sie alle zu regieren. Du bist der Kopf aus Gold. 39Das Reich, das nach dir kommt, wird schwächer sein als deines. Das dritte, das bronzene, wird die ganze Welt beherrschen. 40Das vierte ist hart wie Eisen. Es zerschlägt alle anderen Reiche, so wie hartes, schweres Eisen alles zermalmt. 41-42Doch du hast gesehen, dass die Füße und Zehen der Statue teils aus Eisen, teils aus Ton waren. Dies bedeutet: Das Reich ist zum Teil stark wie Eisen, zum Teil brüchig wie Ton. 43Die Herrscher wollen ihre Familien durch Heiraten miteinander verbinden, doch ihr Bündnis hält nicht, genauso wenig wie sich Eisen und Ton mischen lassen.
44Noch während diese Könige an der Macht sind, wird der Gott des Himmels ein Reich aufbauen, das niemals zugrunde geht. Keinem anderen Volk wird er jemals die Herrschaft übertragen. Ja, es bringt alle anderen Reiche zum Verschwinden und wird selbst für immer fortbestehen. 45Das, mein König, war der Stein, der ohne menschliches Zutun vom Berg losbrach und die Statue aus Ton, Eisen, Bronze, Silber und Gold zertrümmerte. Ein mächtiger Gott hat dich in die Zukunft sehen lassen. Der Traum ist wahr, und die Deutung trifft ganz sicher zu!«
46Da warf König Nebukadnezar sich ehrerbietig vor Daniel nieder. Er befahl, man solle ihm Opfer darbringen und Weihrauch für ihn verbrennen. 47Zu Daniel sagte er: »Es gibt keinen Zweifel: Euer Gott ist der größte aller Götter und der Herr über alle Könige! Er bringt Verborgenes ans Licht, sonst hättest du dieses Geheimnis nie aufdecken können.« 48Nebukadnezar gab Daniel eine hohe Stellung am Hof und beschenkte ihn großzügig. Er setzte ihn als Statthalter über die ganze Provinz Babylon ein und ernannte ihn zu seinem obersten Berater. 49Auf Daniels Wunsch betraute er Schadrach, Meschach und Abed-Nego mit der Verwaltung der Provinz Babylon. Daniel selbst blieb am Hof des Königs.
