Revelația cu privire la vecinii lui Israel
1În anul al treilea1 536 î.Cr. al lui Cirus, împăratul Persiei, i‑a fost descoperit un cuvânt lui Daniel, cel care fusese numit Beltșațar. Cuvântul este adevărat și este cu privire la un mare război. El a priceput cuvântul, înțelegerea acestuia venindu‑i printr‑o viziune.
2„În acele zile eu, Daniel, eram în jale de trei săptămâni. 3Nu am mâncat bucate alese, nu mi‑a intrat în gură nici carne, nici vin, și nu m‑am uns deloc, până nu s‑au împlinit cele trei săptămâni.
4În ziua a douăzeci și patra a lunii întâi, mă aflam pe malul râului cel mare, care este Tigrul. 5Mi‑am ridicat ochii, m‑am uitat și iată că acolo era un bărbat îmbrăcat în in. Coapsele lui erau încinse cu aur de Ufaz. 6Trupul lui era asemenea crisolitului, fața lui – ca strălucirea fulgerului, ochii lui – ca torțele de foc, brațele și picioarele lui – ca luciul bronzului lustruit, iar glasul său – ca vuietul mulțimii.
7Numai eu, Daniel, am văzut vedenia. Bărbații care erau cu mine nu au văzut‑o, însă au fost cuprinși de o frică atât de mare, încât au luat‑o la fugă pentru a se ascunde. 8Astfel am fost lăsat singur, privind această mare vedenie. Puterea m‑a părăsit, culoarea feței mi s‑a schimbat ca la un mort și am rămas fără vlagă. 9Am auzit apoi sunetul cuvintelor sale, iar când am auzit sunetul cuvintelor sale, am căzut leșinat9 Vezi nota de la 8:18. cu fața la pământ.
10Atunci o mână m‑a atins și m‑a așezat pe genunchii și pe mâinile mele tremurânde.
11El mi‑a zis:
– Daniel, om de mare preț, ia aminte la cuvintele pe care ți le voi spune! Stai în picioare, căci acum am fost trimis la tine!
Când mi‑a vorbit astfel, m‑am ridicat tremurând.
12Apoi mi‑a zis:
– Nu te teme, Daniel, căci cuvintele tale au fost ascultate chiar din prima zi în care te‑ai hotărât în inima ta să înțelegi și să te smerești înaintea Dumnezeului tău. Cuvintele tale au fost auzite și tocmai datorită lor am venit eu acum. 13Dar căpetenia împărăției Persiei13 Vezi și v. 20. mi s‑a împotrivit timp de douăzeci și una de zile, dar iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, a venit să mă ajute, căci fusesem lăsat acolo, cu împărații Persiei. 14Acum am venit să te învăț cu privire la ceea ce se va întâmpla cu poporul tău în zilele de pe urmă, căci viziunea se referă tot la acele zile.
15În timp ce îmi spunea cuvintele acestea, mi‑am plecat fruntea la pământ și am rămas mut. 16Dar iată că cineva care era la înfățișare ca un fiu al omului mi‑a atins buzele.
Atunci mi‑am deschis gura, am vorbit și i‑am zis celui ce stătea înaintea mea:
– Stăpâne, la vederea acestei vedenii, m‑am umplut de groază și am rămas fără vlagă. 17Cum ar putea robul stăpânului meu să vorbească cu stăpânul meu? Căci puterea m‑a părăsit și abia mai am suflare.
18Atunci cel care avea înfățișarea ca a unui om m‑a atins din nou și m‑a întărit.
19El mi‑a zis:
– Nu te teme, om de mare preț! Pace ție! Fii tare! Fii puternic!
În timp ce vorbea cu mine, am simțit cum mă întăresc și i‑am zis:
– Vorbește, stăpâne, căci m‑ai întărit!
20El m‑a întrebat:
– Știi de ce am venit la tine? Acum mă voi întoarce să lupt împotriva căpeteniei Persiei, iar, când voi pleca, iată că va veni căpetenia Iavanului20 Grecia.. 21Dar înainte îți voi spune ce este scris în Cartea Adevărului21 Vezi 12:1.. Nimeni nu mă ajută împotriva lor decât Mihail, căpetenia voastră.
