1Ce frumoase îți sunt picioarele în sandalele tale,
fiică de prinț!
Liniile coapselor tale sunt ca un colier,
sunt ca lucrarea mâinilor unui artist.
2Buricul tău este o cupă rotundă
din care nu lipsește vinul amestecat.
Pântecul tău este un snop de grâu
încins cu crini.
3Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei gazele.
4Gâtul tău este ca un turn de fildeș.
Ochii tăi sunt iazurile Heșbonului
văzute prin poarta Bat‑Rabim.
Nasul tău este ca turnul Libanului
privind spre Damasc.
5Capul tău este înălțat asemenea muntelui Carmel.
Părul capului tău este ca purpura;
regele este înlănțuit de cosițele tale.
6Cât de frumoasă ești și cât de plăcută
ești în dezmierdări, iubito!6 Sau: cu dezmierdările tale, iubire!
7Statura ta este asemenea palmierului,
iar sânii tăi sunt ca niște ciorchini.
8Îmi zic: „Mă voi urca în palmier
și‑i voi apuca ramurile!“
Sânii tăi să fie asemenea ciorchinilor de struguri,
iar mirosul respirației tale asemenea merelor!
Sulamita
9Cerul gurii tale este ca un vin bun,
care merge drept spre iubitul meu,
alunecând ușor pe buzele celor adormiți.
10Eu sunt a iubitului meu,
iar dorința lui este înspre mine.
11Vino, iubitul meu, să ieșim pe câmpie,
să înnoptăm în sate!
12Ne vom scula dis‑de‑dimineață și vom merge la vii
pentru a vedea dacă a înmugurit vița,
dacă i s‑a deschis floarea și dacă a înflorit rodiul.
Acolo îți voi dărui dezmierdările mele!
13Mandragorele își răspândesc parfumul
și deasupra porților noastre sunt tot felul de bunătăți,
atât cele noi, cât și cele vechi,
pe care le‑am păstrat pentru tine, iubitul meu!
1¡Ah, princesa mía,
cuán bellos son tus pies en las sandalias!
Las curvas de tus caderas son como alhajas
labradas por hábil artesano.
2Tu ombligo es una copa redonda,
rebosante de buen vino.
Tu vientre es un monte de trigo
rodeado de azucenas.
3Tus pechos parecen dos cervatillos,
dos crías mellizas de gacela.
4Tu cuello parece torre de marfil.
Tus ojos son como los manantiales de Hesbón,
junto a la entrada de Bat Rabín.
Tu nariz se asemeja a la torre del Líbano,
que mira hacia Damasco.
5Tu cabeza se eleva como la cumbre del Carmelo.
Hilos de color púrpura son tus cabellos;
con tus rizos has cautivado al rey.
6Cuán bella eres, amor mío,
¡cuán encantadora en tus delicias!
7Tu altura se asemeja a la palmera
y tus pechos, a sus racimos.
8Me dije: «Me subiré a la palmera;
de sus racimos me adueñaré».
¡Sean tus pechos como racimos de uvas,
tu aliento cual fragancia de manzanas
9y como el buen vino tu boca!
La amada
¡Corra el vino hacia mi amado
y le resbale por labios y dientes!7:9 labios y dientes (LXX y Aquila; véanse Siríaca y Vulgata); labios de quienes se duermen (TM).
10Yo soy de mi amado
y él me desea con pasión.
11Ven, amado mío;
vayamos a los campos,
pasemos la noche en las aldeas.
12Vayamos temprano a los viñedos
para ver si han retoñado las vides,
si han abierto las flores,
si ya florecen los granados.
¡Allí te brindaré mis caricias!
13Las mandrágoras esparcen su fragancia
y a nuestras puertas hay toda clase de exquisitos frutos,
lo mismo nuevos que añejos,
que he guardado para ti, amor mío.
