Corul
1Spune‑ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
unde a plecat iubitul tău?
Pe unde s‑a întors iubitul tău,
ca să‑l căutam și noi împreună cu tine?
Sulamita
2Iubitul meu a coborât în grădina lui,
la straturile de mirodenii,
ca să‑și păstorească turma în grădini
și să culeagă crini.
3Eu sunt a iubitului meu, și iubitul meu este al meu!
El își paște turma printre crini.
Iubitul
4Ești frumoasă, draga mea, ca Tirța,
încântătoare ca Ierusalimul,
grozavă, asemenea unei oștiri cu steaguri!
5Întoarce‑ți ochii de la mine
fiindcă mă tulbură!
Părul tău este ca o turmă de capre
care coboară zbenguindu‑se din Ghilad!
6Dinții tăi sunt ca o turmă de oi
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
și niciuna din ele nu este singură!
7Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,
în spatele voalului!
8Deși am șaizeci de prințese,
optzeci de țiitoare
și fecioare fără număr,
9doar una este porumbița mea, desăvârșita mea,
singura fiică a mamei sale,
cea mai pură odraslă a celei ce a născut‑o.
Fecioarele o privesc și o binecuvântează,
prințesele și țiitoarele o laudă.
Corul
10Cine este aceasta care se ivește asemenea zorilor,
frumoasă precum luna, pură precum soarele,
grozavă asemenea unei oștiri cu steaguri?
Sulamita
11Am coborât la grădina cu nuci
ca să văd verdeața proaspătă din vale,
ca să văd dacă a înmugurit vița
și dacă a înflorit rodiul.
12Fără să‑mi dau seama, sufletul meu m‑a purtat
în carele poporului prințului.12 Sensul versului este nesigur. Sau: în carele poporului meu deosebit; sau în carele lui Aminadab.
Corul
13Întoarce‑te, întoarce‑te, Sulamita,
întoarce‑te, întoarce‑te, ca să te putem privi!
Iubitul
De ce vă uitați la Sulamita
ca la dansul a două tabere?13 Sensul versului este nesigur. Sau: ca la mărșăluirea taberelor; sau ca la dansul lui Mahanayim.
Jerusalems unge piger:
1„Du smukkeste blandt kvinder, sig os,
hvor din elskede er gået hen,
så vi kan hjælpe dig med at finde ham!”
Den unge pige:
2„Min elskede er gået ned i sin have til bedene med krydderurter.
Der græsser han sin flok og plukker liljer.
3Min elskede er min, og jeg er hans.
Han græsser sin flok mellem liljerne.”
Femte sang: De nygiftes glæde over hinanden
Den unge mand:
4„Min elskede, du er yndig som kongebyen Tirtza,
bedårende som Jerusalem,
ærefrygtindgydende som en række bannere.6,4 Eller „som en marcherende hær.”
5Se ikke så direkte på mig,
for dine øjnes skønhed overvælder mig.
Dit hår bølger nedad som en flok sorte geder
på en bakkeskråning i Gilead.
6Dine tænder er hvide som en nyvasket fåreflok;
hver har sin tvilling, ingen står alene.
7Dine kinder bag sløret er røde
som to halve granatæbler.
8Om jeg så havde tres dronninger og firs medhustruer
foruden utallige tjenestepiger,
9ville du overgå dem alle i skønhed, min due—
du er fuldkommen!
Du er din mors eneste datter,
du er hendes yndling,
og hun har kun godt at sige om dig.
Byens piger priser din skønhed, når de ser dig,
dronninger og medhustruer lovpriser din charme og ynde.
10‚Hvem er skøn som morgenrøden,’ spørger de,
‚smuk som månen, strålende som solen,
og ærefrygtindgydende som en række bannere?’6,10 Eller „en hær under banner”.
11Jeg gik ned gennem nøddehegnet for at finde blomster i dalen,
for at se, om der var nye skud på vinrankerne
og blomsterknopper på granatæbletræerne.
12Jeg var ude af mig selv af kærlighed.
Giv mig dér din dejlige ‚myrra’, du fyrstedatter.”6,12 Teksten er uklar. Jf. 7,11-13.
