Cântarea Cântărilor 4 – NTLR & NVI

Nouă Traducere În Limba Română

Cântarea Cântărilor 4:1-16

Iubitul

1Iată, ești atât de frumoasă, iubita mea!

Iată, ești atât de frumoasă,

cu ochii tăi de porumbiță,

în spatele voalului.

Părul tău este ca o turmă de capre

care coboară de pe muntele Ghiladului!

2Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse,

care ies din scăldătoare;

fiecare dintre ele are gemeni

și niciuna din ele nu este singură!

3Buzele tale sunt ca o panglică roșie

și gura ta este minunată!

Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,

în spatele voalului!

4Gâtul tău este ca turnul lui David,

zidit în straturi4 Sensul termenului ebraic este nesigur.!

O mie de scuturi atârnă pe el,

toate scuturi de viteji.

5Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,

ca gemenii unei gazele,

care pasc între crini!

6Când se răcorește ziua

și vor zbura umbrele,

voi merge la muntele de smirnă

și la dealul de tămâie!

7Ești desăvârșit de frumoasă, iubita mea,

și nu ai niciun cusur!

8Vino cu mine din Liban, mireasa mea,

vino cu mine din Liban!

Coboară din vârful Amana,

de pe culmea Senirului și de pe Hermon;

din hățișurile leilor

și din munții leoparzilor.

9Mi‑ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,

mi‑ai fermecat inima

cu o singură privire a ochilor tăi

și doar cu colierul de la gâtul tău.

10Cât de frumoase sunt dezmierdările tale, sora mea, mireaso!

Cât de plăcute sunt dezmierdările tale, mai plăcute decât vinul,

iar mirosul uleiurilor tale este mai plăcut decât toate mirodeniile.

11De pe buzele tale se prelinge miere, mireaso!

Miere și lapte se află sub limba ta,

iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.

12Ești o grădină închisă, sora mea, mireaso,

o fântână închisă, un izvor pecetluit!

13Plantele tale sunt o grădină cu rodii,

cu fructe alese,

cu hena și cu nard,

14cu nard și cu șofran,

cu trestie mirositoare și cu scorțișoară,

cu toate felurile de arbori de tămâie,

cu smirnă și aloe,

cu toate mirodeniile cele mai fine.

15Ești o fântână din grădini,

un puț de ape vii

care curg din Liban!

Sulamita

16Trezește‑te, vânt din nord,

și vino, vânt din sud!

Suflați peste grădina mea

ca să‑și reverse parfumurile!

Să intre iubitul meu în grădina lui

și să‑i mănânce fructele cele alese!

Nueva Versión Internacional

Cantares 4:1-16

El amado

1¡Cuán bella eres, amada mía!

¡Cuán bella eres!

Tus dos ojos, tras el velo, son como palomas.

Tus cabellos son como los rebaños de cabras

que descienden de los montes de Galaad.

2Tus dientes son como rebaños de ovejas recién trasquiladas,

que ascienden después de haber sido bañadas.

Cada una de ellas tiene gemelas,

ninguna de ellas está sola.

3Tus labios son cual cinta carmesí;

tu boca es hermosa.

Tus mejillas, tras el velo,

parecen dos mitades de granadas.

4Tu cuello se asemeja a la torre de David

construida con piedras labradas;

de ella penden mil escudos,

escudos de guerreros todos ellos.

5Tus pechos parecen dos cervatillos,

dos crías mellizas de gacela

que pastan entre azucenas.

6Antes de que el día despunte

y se desvanezcan las sombras,

subiré a la montaña de la mirra,

a la colina del incienso.

7Toda tú eres bella, amada mía;

no hay en ti defecto alguno.

8Desciende del Líbano conmigo, novia mía;

desciende del Líbano conmigo.

Baja de la cumbre del Amaná,

de la cima del Senir y del Hermón.

Baja de las guaridas de los leones,

de los montes donde habitan los leopardos.

9Cautivaste mi corazón, hermana y novia mía,

con una mirada de tus ojos;

con una vuelta de tu collar

cautivaste mi corazón.

10¡Cuán delicioso es tu amor,

hermana y novia mía!

¡Más agradable que el vino es tu amor,

y más que toda especia

la fragancia de tu perfume!

11Tus labios, novia mía, destilan miel;

leche y miel escondes bajo la lengua.

Cual perfume del Líbano

es el perfume de tus vestidos.

12Jardín cerrado eres tú,

hermana y novia mía.

Fuente cerrada y sellado manantial.

13Tus plantas son un huerto de granadas

con frutos exquisitos

flores de nardo y azahar;

14con toda clase de árbol de incienso,

nardo y azafrán;

con cálamo y canela,

mirra y áloe

y con las más finas especias.

15Eres fuente de los jardines,

manantial de aguas vivas,

arroyo que del Líbano desciende.

La amada

16¡Viento del norte, despierta!

¡Viento del sur, ven acá!

Soplen en mi jardín;

¡esparzan su fragancia!

Que venga mi amado a su jardín

y pruebe sus frutos exquisitos.