Iubitul
1Iată, ești atât de frumoasă, iubita mea!
Iată, ești atât de frumoasă,
cu ochii tăi de porumbiță,
în spatele voalului.
Părul tău este ca o turmă de capre
care coboară de pe muntele Ghiladului!
2Dinții tăi sunt ca o turmă de oi tunse,
care ies din scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
și niciuna din ele nu este singură!
3Buzele tale sunt ca o panglică roșie
și gura ta este minunată!
Tâmplele tale sunt ca niște jumătăți de rodie,
în spatele voalului!
4Gâtul tău este ca turnul lui David,
zidit în straturi4 Sensul termenului ebraic este nesigur.!
O mie de scuturi atârnă pe el,
toate scuturi de viteji.
5Cei doi sâni ai tăi sunt ca doi pui de cerb,
ca gemenii unei gazele,
care pasc între crini!
6Când se răcorește ziua
și vor zbura umbrele,
voi merge la muntele de smirnă
și la dealul de tămâie!
7Ești desăvârșit de frumoasă, iubita mea,
și nu ai niciun cusur!
8Vino cu mine din Liban, mireasa mea,
vino cu mine din Liban!
Coboară din vârful Amana,
de pe culmea Senirului și de pe Hermon;
din hățișurile leilor
și din munții leoparzilor.
9Mi‑ai fermecat inima, sora mea, mireasa mea,
mi‑ai fermecat inima
cu o singură privire a ochilor tăi
și doar cu colierul de la gâtul tău.
10Cât de frumoase sunt dezmierdările tale, sora mea, mireaso!
Cât de plăcute sunt dezmierdările tale, mai plăcute decât vinul,
iar mirosul uleiurilor tale este mai plăcut decât toate mirodeniile.
11De pe buzele tale se prelinge miere, mireaso!
Miere și lapte se află sub limba ta,
iar mirosul hainelor tale este ca mirosul Libanului.
12Ești o grădină închisă, sora mea, mireaso,
o fântână închisă, un izvor pecetluit!
13Plantele tale sunt o grădină cu rodii,
cu fructe alese,
cu hena și cu nard,
14cu nard și cu șofran,
cu trestie mirositoare și cu scorțișoară,
cu toate felurile de arbori de tămâie,
cu smirnă și aloe,
cu toate mirodeniile cele mai fine.
15Ești o fântână din grădini,
un puț de ape vii
care curg din Liban!
Sulamita
16Trezește‑te, vânt din nord,
și vino, vânt din sud!
Suflați peste grădina mea
ca să‑și reverse parfumurile!
Să intre iubitul meu în grădina lui
și să‑i mănânce fructele cele alese!
1(الْمُحِبُّ): لَشَّدَ مَا أَنْتِ جَمِيلَةٌ يَا حَبِيبَتِي، لَشَّدَ مَا أَنْتِ جَمِيلَةٌ! عَيْنَاكِ مِنْ وَرَاءِ نَقَابِكِ كَحَمَامَتَيْنِ، وَشَعْرُكِ لِسَوَادِهِ كَقَطِيعِ مِعْزٍ مُنْحَدِرٍ مِنْ جَبَلِ جِلْعَادَ. 2أَسْنَانُكِ كَقَطِيعٍ مَجْزُوزٍ خَارِجٍ مِنَ الاغْتِسَالِ، كُلُّ وَاحِدَةٍ ذَاتُ تَوْأَمٍ، وَمَا فِيهَا عَقِيمٌ. 3شَفَتَاكِ كَخَيْطٍ مِنَ الْقِرْمِزِ، وَحَدِيثُ فَمِكِ عَذْبٌ، وَخَدَّاكِ كَفِلْقَتَيْ رُمَّانَةٍ خَلْفَ نَقَابِكِ. 4عُنُقُكِ مُمُاثِلٌ لِبُرْجِ دَاوُدَ الْمُشَيَّدِ لِيَكُونَ قَلْعَةً لِلسِّلاحِ، حَيْثُ عُلِّقَ فِيهِ أَلْفُ تُرْسٍ مِنْ تُرُوسِ الْمُحَارِبِينَ الصَّنَادِيدِ. 5نَهْدَاكِ كَتَوْأَمَيْ ظَبْيَةٍ، تَوْأَمَيْنِ يَرْعَيَانِ بَيْنَ السَّوْسَنِ. 6وَمَا يَكَادُ يَتَنَفَّسُ النَّهَارُ وَتَنْهَزِمُ الظِّلالُ حَتَّى أَنْطَلِقَ إِلَى جَبَلِ الْمُرِّ وَإِلَى تَلِّ اللُّبَانِ. 7كُلُّكِ جَمِيلَةٌ يَا حَبِيبَتِي وَلا عَيْبَ فِيكِ.
8تَعَالَيْ مَعِي مِنْ لُبْنَانَ يَا عَرُوسِي. تَعَالَيْ مَعِي مِنْ لُبْنَانَ! انْظُرِي مِنْ قِمَّةِ جَبَلِ أَمَانَةَ، مِنْ رَأْسِ سَنِيرَ وَحَرْمُونَ، فِي عَرِينِ الأُسُودِ، مِنْ جِبَالِ النُّمُورِ. 9قَدْ سَلَبْتِ قَلْبِي، يَا أُخْتِي يَا عَرُوسِي! قَدْ سَلَبْتِ قَلْبِي بِنَظْرَةِ عَيْنَيْكِ وَقِلادَةِ عُنُقِكِ. 10مَا أَعْذَبَ حُبَّكِ يَا أُخْتِي يَا عَرُوسِي! لَكَمْ حُبُّكِ أَلَذُّ مِنَ الْخَمْرِ، وَأَرِيجُ أَطْيَابِكِ أَزْكَى مِنْ كُلِّ الْعُطُورِ. 11شَفَتَاكِ تَقْطُرَانِ شَهْداً أَيَّتُهَا الْعَرُوسُ، وَتَحْتَ لِسَانِكِ عَسَلٌ وَلَبَنٌ، وَرَائِحَةُ ثِيَابِكِ كَشَذَى لُبْنَانَ. 12أَنْتِ جَنَّةٌ مُغْلَقَةٌ يَا أُخْتِي الْعَرُوسَ. أَنْتِ عَيْنٌ مُقْفَلَةٌ وَيَنْبُوعٌ مَخْتُومٌ! 13أَغْرَاسُكِ فِرْدَوْسُ رُمَّانٍ مَعَ خِيرَةِ الأَثْمَارِ وَالحِنَّاءِ وَالنَّارْدِينِ. 14نَارِدِينٍ وَزَعْفَرَانَ، قَصَبِ الذَّرِيرَةِ وَقِرْفَةٍ مَعَ كُلِّ أَصْنَافِ اللُّبَانِ وَالْمُرِّ وَالْعُودِ مَعَ أَفْخَرِ الْعُطُورِ. 15أَنْتِ يَنْبُوعُ جَنَّاتٍ وَبِئْرُ مِيَاهٍ حَيَّةٍ وَجَدَاوِلُ دَافِقَةٌ مِنْ لُبْنَانَ.
16(الْمَحْبُوبَةُ): اسْتَيْقِظِي يَا رِيحَ الشِّمَالِ، وَهُبِّي يَا رِيحَ الْجَنُوبِ، هُبِّي عَلَى جَنَّتِي فَيَنْتَشِرَ عَبِيرُهَا. لِيُقْبِلْ حَبِيبِي إِلَى جَنَّتِهِ وَيَتَذَوَّقْ أَطْيَبَ أَثْمَارِهَا.