1Am tânjit toată noaptea, în patul meu,
după iubitul sufletului meu;
am tânjit după el, dar nu l‑am găsit.
2Însă acum mă voi ridica și voi străbate cetatea,
voi merge pe străzile și în piețele ei;
îl voi căuta pe iubitul sufletului meu!
L‑am căutat, dar nu l‑am găsit.
3M‑au găsit străjerii
care dădeau ocol cetății.
„Nu l‑ați văzut pe iubitul sufletului meu?“
4Abia trecusem de ei,
și l‑am găsit pe iubitul sufletului meu!
L‑am prins și nu l‑am mai lăsat
până nu l‑am adus în casa mamei mele,
în odaia celei ce m‑a zămislit.
5Vă pun să jurați, fiice ale Ierusalimului,
pe gazelele sau pe cerboaicele câmpului:
dacă stârniți și dacă treziți iubirea
până nu‑i face ei plăcere…
6Ce se ivește din pustie,
ca niște coloane de fum,
parfumate cu smirnă și cu tămâie,
preparate din toate aromele negustorului?
7Iată, este lectica lui Solomon,
cu șaizeci de viteji în jurul ei,
dintre bărbații cei mai viteji ai lui Israel,
8toți înarmați cu săbii
și având experiență în luptă,
fiecare purtându‑și sabia la șold,
din cauza groazei din timpul nopții.
9Regele Solomon și‑a făcut un palanchin
din lemn de Liban.
10Stâlpii i‑a făcut din argint,
iar cadrul din aur.
Scaunul a fost făcut din purpură,
iar interiorul a fost împodobit cu piele10 Sau: dragoste; este posibilă o ambiguitate intenționată sau un joc de cuvinte între ahaba (piele) și ahaba (dragoste).
de către10 Sau: iar interiorul împodobit este un dar din dragoste / din partea; sau: împodobit cu piele / iubire. / Fiicele Ierusalimului. fiicele Ierusalimului.
11Ieșiți, fiice ale Sionului,
și priviți‑l pe regele Solomon purtând coroana,
coroana primită de la mama sa
în ziua căsătoriei lui,
în ziua bucuriei inimii lui!
Nächtliche Sehnsucht
Sie:
1Nachts auf meinem Bett
sehnte ich mich nach meinem Liebsten.
So gern wollte ich bei ihm sein,
doch er war nicht da!
2»Ich will aufstehn, die Stadt durchstreifen,
durch die Gassen und über die Plätze laufen.
Meinen Liebsten muss ich finden!«
Ich suchte nach ihm, doch vergebens.
3Bei ihrem Rundgang griff die Wache mich auf:
»Habt ihr meinen Liebsten gesehen?«, fragte ich sie.
4Kaum war ich an ihnen vorbei,
da fand ich ihn, dem mein Herz gehört.
Ich hielt ihn fest und ließ ihn nicht mehr los.
Ich führte ihn in das Haus meiner Mutter,
in jene Kammer, in der sie mich empfing.
5Ihr Mädchen von Jerusalem,
ich beschwöre euch bei der Liebe selbst:
Weckt sie nicht auf und facht die Leidenschaft nicht an,
bis die Zeit dafür kommt!3,5 Vgl. die Anmerkungen zu Kapitel 2,7.
Der Hochzeitszug
Die Zuschauer:
6Wer kommt dort herauf aus der Wüste,
umgeben von Rauchsäulen aus Weihrauch und Myrrhe
und allen Parfümen der Händler?
7Seht! Es ist die Sänfte Salomos,
von sechzig Männern ist sie umringt,
von Israels tapferen Soldaten.
8Sie alle sind im Kampf erprobt,
sie tragen das Schwert an der Seite
zum Schutz vor den Gefahren der Nacht.
9Eine Sänfte ließ König Salomo sich bauen
aus dem kostbaren Holz des Libanon.
10Die Pfosten sind mit Silber beschlagen
und die Lehnen mit Gold überzogen.
Der Stoff des Thronsitzes ist purpurrot,
liebevoll bestickt von Jerusalems Frauen.
11Kommt heraus, ihr Mädchen von Jerusalem!
Seht König Salomo mit seiner Krone!
Heute hat seine Mutter ihn damit geschmückt,
am Tag seiner Hochzeit, am Tag seines Glücks!
