Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii
1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:
5din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii;
din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;
din seminția lui Gad – douăsprezece mii;
6din seminția lui Așer – douăsprezece mii;
din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;
din seminția lui Manase – douăsprezece mii;
7din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;
din seminția lui Levi – douăsprezece mii;
din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;
8din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;
din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;
din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.
Marea mulțime în robe albe
9După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.
10Ei strigau cu glas tare, zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care stă pe tron,
și a Mielului!“
11Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12zicând:
„Amin! Lauda și slava,
înțelepciunea și mulțumirea,
cinstea, puterea și tăria
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“
13Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:
– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?
14I‑am răspuns:
– Domnule, tu știi!
El mi‑a zis:
– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;
ei și‑au spălat robele
și le‑au albit în sângele Mielului.
15De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și I se închină zi și noapte în Templul Lui;
iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16Nu le va mai fi nici foame, nici sete
și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,
iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
De 144.000 voor Gods troon
1Daarna zag ik vier engelen op de vier hoeken van de aarde staan. Zij hielden de vier winden vast, zodat er nergens een zuchtje wind was. De zee was zo glad als een spiegel en er ritselde geen blad aan de bomen. 2Uit het oosten zag ik een andere engel opkomen, die het zegel van de levende God bij zich had. Hij riep naar de vier engelen die van God macht hadden gekregen om de aarde en de zee schade toe te brengen: 3‘Wacht! Breng nog geen schade toe aan de aarde, de zee en de bomen, want wij moeten eerst het zegel van onze God op het voorhoofd van zijn dienaren drukken.’ 4En ik hoorde hoeveel mensen het zegel kregen: honderdvierenveertigduizend uit het volk van Israël: 5twaalfduizend uit elk van de twaalf stammen, dus uit Juda, Ruben en Gad, 6uit Aser, Naftali en Manasse, 7uit Simeon, Levi en Issaschar, 8uit Zebulon, Jozef en Benjamin.
9Daarna zag ik een ontelbare menigte mensen. Zij kwamen uit alle rassen, volken, stammen en taalgroepen. Zij stonden voor de troon en voor het Lam, met witte kleren aan en palmtakken in de hand. 10Zij riepen luid: ‘Onze redding komt van onze God, die op de troon zit en van het Lam!’ 11Alle engelen stonden om de troon, de ouderlingen en de vier levende wezens. Zij lieten zich voor de troon op de knieën vallen, met hun hoofd voorover en aanbaden God. 12‘Amen,’ zeiden zij. ‘Alle lof, heerlijkheid, wijsheid en dank, alle eer, macht en kracht is voor onze God, voor altijd en eeuwig. Amen.’
13Een van de ouderlingen vroeg mij: ‘Wie zijn die mensen in witte kleren? En waar komen zij vandaan?’ 14Ik antwoordde: ‘Ik weet het niet, maar ú wel. Wilt u het mij zeggen?’ En hij zei tegen mij: ‘Dat zijn de mensen die de grote verdrukking hebben doorstaan. Zij hebben hun kleren wit gewassen in het bloed van het Lam. 15Daarom staan zij voor de troon van God en dienen zij Hem dag en nacht in zijn tempel. Hij die op de troon zit, zal bij hen wonen. 16Zij zullen geen honger of dorst meer hebben en ook niet meer door de brandende zon en de verzengende hitte gehinderd worden, 17want het Lam, dat voor de troon staat, zal hun herder zijn en hen naar de waterbronnen van het leven brengen. En God zal alle tranen van hun ogen afwissen.’
