Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii
1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:
5din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii;
din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;
din seminția lui Gad – douăsprezece mii;
6din seminția lui Așer – douăsprezece mii;
din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;
din seminția lui Manase – douăsprezece mii;
7din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;
din seminția lui Levi – douăsprezece mii;
din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;
8din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;
din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;
din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.
Marea mulțime în robe albe
9După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.
10Ei strigau cu glas tare, zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care stă pe tron,
și a Mielului!“
11Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12zicând:
„Amin! Lauda și slava,
înțelepciunea și mulțumirea,
cinstea, puterea și tăria
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“
13Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:
– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?
14I‑am răspuns:
– Domnule, tu știi!
El mi‑a zis:
– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;
ei și‑au spălat robele
și le‑au albit în sângele Mielului.
15De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și I se închină zi și noapte în Templul Lui;
iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16Nu le va mai fi nici foame, nici sete
și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,
iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
Ang 144,000 ka Tawo nga Ginmarkahan
1Pagkatapos sadto, may nakita ako nga apat ka anghel nga nagatindog sa apat ka pamusod sang kalibutan. Ginapunggan nila ang apat ka hangin sa kalibutan agod wala sing hangin nga maghuyop sa duta ukon sa dagat ukon sa bisan ano nga kahoy. 2Kag nakita ko man ang isa pa ka anghel nga naghalin sa sidlangan. May dala siya nga inugmarka sang buhi nga Dios. Nagsinggit siya sing mabaskog sa apat ka anghel nga ginhatagan sang Dios sing gahom sa paghalit sang duta kag sang dagat. 3Siling niya, “Indi ninyo anay paghaliti ang duta, ukon ang dagat ukon ang mga kahoy samtang wala pa naton mamarkahan ang mga agtang sang mga alagad sang aton Dios.” 4Suno sa ginsugid sa akon, 144,000 ang ginmarkahan sang marka sang Dios. Halin sila sa tanan nga tribo sang Israel.
512,000 halin sa tribo ni Juda;
12,000 halin sa tribo ni Reuben;
12,000 halin sa tribo ni Gad;
612,000 halin sa tribo ni Asher;
12,000 halin sa tribo ni Naftali;
12,000 halin sa tribo ni Manase;
712,000 halin sa tribo ni Simeon;
12,000 halin sa tribo ni Levi;
12,000 halin sa tribo ni Isacar;
812,000 halin sa tribo ni Zebulun;
12,000 halin sa tribo ni Jose;
12,000 halin sa tribo ni Benjamin.
Ang Madamo nga Tawo sa Atubangan sang Trono sang Dios
9Pagkatapos sadto, nakita ko ang mga tawo nga indi maisip tungod sa ila kadamuon. Ini nga mga tawo halin sa tanan nga nasyon, tribo, lahi kag lingguahe. Nagatindog sila didto sa atubangan sang trono kag sang Karnero. Ang ila bayo puro puti kag malaba, kag may ginauyatan sila nga mga dahon sang palma. 10Nagasinggit sila sing mabaskog, “Dalayawon ang Dios nga nagapungko sa trono, kag dalayawon man ang Karnero kay ginluwas nila kami sa silot!” 11Kag nagtindog ang tanan nga anghel sa palibot sang trono kag sang mga manugdumala, kag sang apat ka buhi nga mga tinuga. Nagluhod dayon ang mga anghel sa atubangan sang trono kag nagsimba sa Dios. 12Nagsiling sila, “Matuod gid nga ang aton Dios dapat nga dayawon, padunggan, pasalamatan kag tahuron. Nahibaluan niya ang tanan, kag ang tanan nga gahom kag kabaskog ara sa iya. Dayawon siya sa wala sing katapusan! Amen!”
13Pagkatapos nagpamangkot sa akon ang isa sa mga manugdumala. Siling niya, “Nahibaluan mo bala kon sin-o ang mga tawo nga ina nga nagabayo sing puti, kag kon diin sila naghalin?” 14Nagsabat ako, “Sir, wala ako kahibalo. Sugiri man ako!” Nagsiling siya sa akon, “Amo ina ang mga tawo nga nakaagi sa puwerte nga pag-antos. Ang ila mga bayo ginlabhan nila kag ginpaputi sa dugo sang Karnero. 15Amo ina nga dira sila nagatindog sa atubangan sang trono sang Dios, kag adlaw-gab-i ang ila pag-alagad sa iya sa iya templo. Kag ang Dios mismo nga nagapungko sa trono amo ang nagaasikaso sa ila. 16Indi na gid sila paggutumon ukon pag-uhawon. Kag indi na sila mainitan ukon mapaso sa init sang adlaw. 17Kay ang Karnero nga dira sa trono amo na ang magabantay sa ila. Dal-on niya sila sa mga tuburan nga nagahatag sang kabuhi, kag pahiran sang Dios ang tanan nga luha sa ila mga mata.”
