Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 7

Pecetluirea celor o sută patruzeci şi patru de mii

1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colţuri ale pământului, ţinând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca nici un vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui şi care avea sigiliul Dumnezeului celui Viu. El a strigat cu glas puternic spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului şi mării, zicând: „Nu faceţi rău nici pământului, nici mării, nici copacilor până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: fuseseră pecetluiţi o sută patruzeci şi patru de mii din toate seminţiile fiilor lui Israel:

din seminţia lui Iuda au fost pecetluiţi douăsprezece mii;

din seminţia lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminţia lui Gad – douăsprezece mii;

din seminţia lui Aşer – douăsprezece mii;

din seminţia lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminţia lui Manase – douăsprezece mii;

din seminţia lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminţia lui Levi – douăsprezece mii;

din seminţia lui Isahar – douăsprezece mii;

din seminţia lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminţia lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminţia lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiţi.

Marea mulţime în robe albe

După toate acestea, m-am uitat şi iată că era o mare mulţime, pe care nimeni n-o putea număra, din toate neamurile, seminţiile, popoarele şi limbile. Stăteau înaintea tronului şi înaintea Mielului, erau îmbrăcaţi în robe albe şi aveau ramuri de palmier în mâini. 10 Ei strigau cu glas tare:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
    Care şade pe tron,
        şi a Mielului!“

11 Toţi îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor şi al celor patru fiinţe vii. Ei au căzut cu feţele la pământ înaintea tronului şi I s-au închinat lui Dumnezeu, 12 spunând:

„Amin! Lauda şi slava,
înţelepciunea şi mulţumirea,
onoarea, puterea şi tăria
    să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“

13 Unul dintre bătrâni m-a întrebat:

– Cine sunt aceştia îmbrăcaţi în robe albe şi de unde au venit?

14 I-am răspuns:

– Domnule, tu ştii!

El mi-a zis:

– Aceştia sunt cei care vin din necazul cel mare;
    ei şi-au spălat hainele
        şi le-au albit în sângele Mielului.
15 De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
    şi I se închină zi şi noapte, în Templul Lui;
        iar Cel Ce şade pe tron Îşi va întinde cortul peste ei.
16 Nu le va mai fi nici foame, nici sete
şi nu va mai cădea peste ei arşiţa soarelui,
        nici vreo altă căldură arzătoare,
17 pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
    şi îi va conduce la izvoarele apelor vieţii,
        iar Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.

La Bibbia della Gioia

Apocalisse 7

I veri servi di Dio

1Poi vidi quattro angeli, in piedi ai quattro angoli del mondo, che trattenevano i quattro venti dalla terra, perché non tirasse vento né sulla terra, né sulle piante, né sul mare. E vidi un altro angelo che veniva da Est e portava il grande sigillo del Dio vivente. Egli gridò con voce possente agli altri quattro angeli, che avevano ricevuto il potere di devastare la terra e il mare: «Aspettate! Non fate ancora niente! Non danneggiate né la terra, né il mare, né le piante, finché non avremo messo il sigillo di Dio in fronte ai suoi servitori!»

4-8 Quanti furono segnati con questo marchio? Udii un numero: centoquarantaquattromila, di tutte le tribù di Israele. Eccone lʼelenco:

della tribù di Giuda: dodicimila;

della tribù di Ruben: dodicimila;

della tribù di Gad: dodicimila;

della tribù di Aser: dodicimila;

della tribù di Neftali: dodicimila;

della tribù di Manasse: dodicimila;

della tribù di Simeone: dodicimila;

della tribù di Levi: dodicimila;

della tribù di Issacar: dodicimila;

della tribù di Zabulon: dodicimila;

della tribù di Giuseppe: dodicimila;

della tribù di Beniamino: dodicimila.

Dopo di ciò ecco apparire una folla immensa, che nessuno avrebbe mai potuto contare: erano persone di ogni nazione, razza, popolo e lingua, che stavano di fronte al trono e allʼAgnello. Erano vestite di bianco e tenevano in mano dei rami di palma. 10 Essi gridavano ad alta voce: «La salvezza appartiene al nostro Dio, che siede sul trono, e allʼAgnello!»

11 E tutti gli angeli, che stavano in piedi intorno al trono, gli anziani e le quattro creature viventi, si prostrarono davanti al trono con la faccia a terra e adorarono Dio, dicendo: 12 «Amen! Lode, gloria, sapienza, riconoscenza, onore, potenza e forza al nostro Dio per i secoli eterni! Amen».

13 Allora uno dei ventiquattro anziani mi chiese: «Sai chi sono quelli là vestiti di bianco? E da dove vengono?»

14 «No, Signore», risposi, «tu lo sai meglio di me!» Allora egli mi spiegò: «Sono quelli che vengono dalla grande tribolazione. Portano vesti candide, perché le hanno lavate nel sangue dellʼAgnello. 15 Per questo sono qui davanti al trono di Dio e lo servono giorno e notte nel suo tempio. E Dio che siede sul trono li terrà sempre sotto la sua protezione. 16 Non avranno più fame, né sete, e saranno protetti dal sole cocente e dallʼarsura. 17 Perché lʼAgnello, che sta davanti al trono, sarà il loro pastore e li condurrà alle sorgenti dellʼacqua che dà la vita. E Dio asciugherà dai loro occhi tutte le lacrime».