Tronul din ceruri
1După acestea, m‑am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l‑am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ 2Imediat am fost în Duhul și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5Din tron ieșeau fulgere, sunete5 Sau: voci. și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc – care sunt cele șapte duhuri5 Vezi nota de la 1:4. ale lui Dumnezeu – 6și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate. 7Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic,
Cel Care era, Care este și Care vine!“
9Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, cinste și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11„Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești slava, cinstea și puterea,
pentru că Tu le‑ai creat pe toate
și prin voia Ta ele erau și au fost create!“
Tron w niebie
1Po tym wszystkim zobaczyłem otwarte drzwi do nieba. A głos, który usłyszałem na początku, brzmiący jak dźwięk trąby, przemówił:
—Wejdź tutaj, chcę ci bowiem pokazać, co ma się wydarzyć w przyszłości.
2-3Wtedy nagle ogarnął mnie Duch—znalazłem się w niebie i zobaczyłem tron oraz Tego, który na nim zasiada. Jego blask był podobny do jaspisu i rubinu, a Jego tron otaczała tęcza, mieniąca się jak szmaragd. 4Wokół Jego tronu stały dwadzieścia cztery inne trony, na których siedziało dwudziestu czterech starszych. Byli oni ubrani w białe szaty, a na głowach mieli złote wieńce. 5Z głównego tronu wydobywały się błyskawice i grzmoty oraz dobiegały głosy. Przed nim zaś płonęło siedem ognistych pochodni, przedstawiających siedem Bożych Duchów, 6i rozpościerało się morze, które wyglądało jak kryształ.
Na środku tronu i wokół niego znajdowały się cztery istoty, które miały mnóstwo oczu—zarówno z przodu, jak i z tyłu. 7Pierwsza była podobna do lwa, druga—do byka, trzecia miała ludzką twarz, a czwarta przypominała lecącego orła. 8Istoty te miały po sześć skrzydeł i mnóstwo oczu—na całym ciele. Bez wytchnienia, dniem i nocą, wołały one:
„Święty, święty, święty jest Pan,
Wszechmocny Bóg.
On był, jest i nadchodzi!”.
9Podczas gdy istoty te otaczały chwałą, czcią oraz wdzięcznością Tego, który zasiada na tronie i żyje na wieki, 10dwudziestu czterech starszych padało przed Nim na twarz i oddawało Mu pokłon. Składali oni swoje wieńce przed tronem Tego, który żyje na wieki, i mówili:
11„Panie nasz, Boże,
Tobie należy się chwała, cześć i moc.
Ty bowiem stworzyłeś wszechświat
i wszystko zaistniało z Twojej woli”.
