Tronul din ceruri
1După acestea, m‑am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Primul glas, ca sunetul de trâmbiță, pe care l‑am auzit vorbind cu mine, a zis: „Urcă‑te aici și‑ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“ 2Imediat am fost în Duhul și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva. 3Cel Ce ședea pe el era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, a cărui înfățișare era asemenea smaraldului. 4De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur. 5Din tron ieșeau fulgere, sunete5 Sau: voci. și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte torțe de foc – care sunt cele șapte duhuri5 Vezi nota de la 1:4. ale lui Dumnezeu – 6și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
În mijlocul tronului și de jur împrejurul tronului erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate. 7Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară. 8Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare:
„Sfânt, sfânt, sfânt
este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic,
Cel Care era, Care este și Care vine!“
9Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, cinste și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor, 10cei douăzeci și patru de bătrâni se aruncau la pământ înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își așterneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11„Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru,
să primești slava, cinstea și puterea,
pentru că Tu le‑ai creat pe toate
și prin voia Ta ele erau și au fost create!“
