Aleluia!
1După toate acestea, am auzit în cer ceva ca un glas puternic al unei mari mulțimi, zicând:
„Aleluia!1 Cuvânt împrumutat din ebraică. Acesta înseamnă: Lăudați‑L pe Domnul! [peste tot în capitol].
Mântuirea, slava și puterea sunt ale Dumnezeului nostru,
2pentru că judecățile Lui sunt adevărate și drepte:
El a judecat‑o pe marea prostituată
care a pervertit lumea prin curvia ei!
A răzbunat sângele robilor Săi, vărsat de mâna ei!“
3Au spus a doua oară:
„Aleluia!
Fumul ei se va ridica în vecii vecilor!“
4Cei douăzeci și patru de bătrâni și cele patru ființe vii s‑au aruncat la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, Care stă pe tron, zicând:
„Amin! Aleluia!“
5Și de la tron a ieșit un glas, zicând:
„Lăudați‑L pe Dumnezeul nostru,
toți robii Lui
și cei ce vă temeți de El,
mici și mari!“
6Și am auzit ceva ca un glas al unei mari mulțimi, ca un vuiet de ape multe și ca un sunet de tunete puternice, zicând:
„Aleluia!
Pentru că Domnul Dumnezeul nostru,
Cel Atotputernic, împărățește!
7Să ne bucurăm, să ne veselim
și să‑I dăm slavă,
pentru că nunta Mielului a sosit,
iar mireasa Lui s‑a pregătit7 Metafora căsătoriei, ca imagine a relației dintre Dumnezeu și poporul Său, este întâlnită atât în VT, cât și în NT (vezi Is. 54:5-7; Os. 2:19; Mt. 22:2-14; Ef. 5:31-32)..
8I s‑a dat să se îmbrace
în in fin, strălucitor și curat.“
Căci inul fin reprezintă faptele drepte ale sfinților.
9Apoi mi‑a zis: „Scrie! Fericiți sunt cei chemați la Cina nunții Mielului!“ Mi‑a mai zis: „Acestea sunt cuvintele adevărate ale lui Dumnezeu.“ 10M‑am aruncat la picioarele lui, ca să mă închin lui, dar el mi‑a zis: „Vezi să nu faci așa ceva! Eu sunt rob împreună cu tine și cu frații tăi, care țin mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină‑te! Căci mărturia lui Isus este duhul profeției10 Sau: Duhul profeției; vezi In. 15:26, unde Duhul lui Dumnezeu este Cel Care mărturisește despre Isus. De asemenea, tot Duhul lui Dumnezeu este Cel Care îi inspiră pe profeți (vezi Zah. 7:12; F.A. 1:2; 4:25; Ef. 3:5)..“
Călărețul și calul cel alb
11Apoi am văzut cerul deschis și iată că era un cal alb. Cel Ce îl călărea era numit „Cel Credincios și Adevărat“. El judecă și Se războiește cu dreptate. 12Ochii Lui erau ca flacăra focului, iar pe cap avea multe diademe. Avea un nume scris, pe care nimeni nu‑l cunoaște în afară de El. 13Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în13 Unele mss conțin: stropită cu. sânge, iar numele Lui este „Cuvântul lui Dumnezeu“. 14Armatele care erau în cer Îl urmau pe cai albi, fiind îmbrăcate în in fin, de un alb curat. 15Din gura Lui iese o sabie ascuțită cu care să lovească neamurile. „El le va conduce cu un sceptru de fier.“15 Vezi Ps. 2:9. El calcă în picioare teascul de vin al furiei mâniei lui Dumnezeu, al Atotputernicului. 16Pe haina și pe coapsa Lui avea scris un nume:
împăratul împăraților și domnul domnilor.
17Am văzut un înger care stătea în picioare în soare și care a strigat cu glas tare către toate păsările ce zboară în înaltul cerului: „Veniți! Adunați‑vă pentru ospățul cel mare al lui Dumnezeu, 18ca să mâncați carnea regilor, carnea comandanților, carnea celor puternici, carnea cailor și a călăreților și carnea tuturor – atât a celor liberi, cât și a sclavilor, atât a celor mici, cât și a celor mari!“
19Și am văzut fiara, regii pământului și armatele lor adunate ca să poarte război cu Cel Ce călărea pe cal și cu armata Lui. 20Fiara a fost prinsă și împreună cu ea a fost prins și profetul fals, care făcuse semne înaintea ei, semne prin care i‑a dus în rătăcire pe cei ce au primit semnul fiarei și pe cei ce s‑au închinat chipului ei. Cei doi au fost aruncați de vii în lacul de foc care arde cu sulf. 21Iar ceilalți au fost omorâți de sabia care ieșea din gura Celui Ce călărea pe cal; și toate păsările s‑au săturat din carnea lor.
¡Aleluya!
1Después de esto oí en el cielo un tremendo bullicio, como el de una inmensa multitud que exclamaba:
«¡Aleluya!
La salvación, la gloria y el poder son de nuestro Dios,
2pues sus juicios son verdaderos y justos:
ha condenado a la gran prostituta
que con sus adulterios corrompía la tierra;
ha vindicado la sangre de los siervos de Dios derramada por ella».
3Y volvieron a exclamar:
«¡Aleluya!
El humo de ella sube por los siglos de los siglos».
4Entonces los veinticuatro ancianos y los cuatro seres vivientes se postraron y adoraron a Dios, que estaba sentado en el trono, y dijeron:
«¡Amén, Aleluya!».
5Y del trono salió una voz que decía:
«¡Alaben ustedes a nuestro Dios,
todos sus siervos, grandes y pequeños,
quienes con reverente temor le sirven!».
6Después oí voces como el rumor de una inmensa multitud, como el ruido de muchas aguas y como el retumbar de potentes truenos, que exclamaban:
«¡Aleluya!
Ya ha comenzado a reinar el Señor,
nuestro Dios Todopoderoso.
7¡Alegrémonos y regocijémonos
y démosle gloria!
Ya ha llegado el día de las bodas del Cordero.
Su novia se ha preparado
8y se le ha concedido vestirse
de tela de lino fino, limpio y resplandeciente».
(El lino fino representa las acciones justas de los creyentes).
9El ángel me dijo: «Escribe: “¡Dichosos los que han sido convidados a la cena de las bodas del Cordero!”». Y añadió: «Estas son las palabras verdaderas de Dios».
10Me postré a sus pies para adorarlo. Pero él me dijo: «¡No, cuidado! Soy un siervo como tú y como tus hermanos que se mantienen fieles al testimonio de Jesús. ¡Adora solo a Dios! El testimonio de Jesús es el espíritu que inspira la profecía».
El jinete del caballo blanco
11Luego vi el cielo abierto y apareció un caballo blanco. Su jinete se llama Fiel y Verdadero. Con justicia dicta sentencia y hace la guerra. 12Sus ojos resplandecen como llamas de fuego y muchas diademas ciñen su cabeza. Lleva escrito un nombre que nadie conoce sino solo él. 13Está vestido de un manto teñido en sangre y su nombre es «el Verbo de Dios». 14Lo siguen los ejércitos del cielo, montados en caballos blancos y vestidos de tela de lino fino, blanco y limpio. 15De su boca sale una espada afilada, con la que herirá a las naciones. «Las gobernará con cetro de hierro».19:15 Sal 2:9. Él mismo exprime uvas en el lagar para sacar el vino del furor del castigo que viene de Dios Todopoderoso. 16En su manto y sobre el muslo lleva escrito este nombre:
rey de reyes y señor de señores.
17Vi a un ángel que, parado sobre el sol, gritaba a todas las aves que vuelan en medio del cielo: «Vengan, reúnanse para la gran cena de Dios, 18para que coman carne de reyes, de jefes militares y de magnates; carne de caballos y de sus jinetes; carne de toda clase de gente, libres y esclavos, grandes y pequeños».
19Entonces vi a la bestia y a los reyes de la tierra con sus ejércitos, reunidos para hacer guerra contra el jinete de aquel caballo y contra su ejército. 20Pero la bestia fue capturada junto con el falso profeta. Este es el que hacía señales en presencia de ella, con las cuales engañaba a los que habían recibido la marca de la bestia y adoraban su imagen. Los dos fueron arrojados vivos al lago de fuego y azufre. 21Los demás fueron muertos por medio de la espada que salía de la boca del que montaba a caballo. Todas las aves se saciaron devorando la carne de ellos.
