Apocalipsa 18 – Nouă Traducere În Limba Română NTLR

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 18:1-24

Căderea Babilonului

1După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer și care avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de slava lui.

2El a strigat cu glas tare, zicând:

„A căzut, a căzut marele Babilon,

a devenit o locuință a demonilor,

un adăpost pentru orice duh necurat,

un adăpost pentru orice pasăre necurată,

un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,

3pentru că din vinul furiei curviei ei au băut toate neamurile,

regii pământului au curvit cu ea,

iar negustorii pământului s‑au îmbogățit din puterea senzualității3 Sau: luxului. ei!“

4Am auzit un alt glas din cer, zicând:

„Ieși afară din ea, poporul Meu,

ca să nu fii părtaș păcatelor ei

și să nu primești din urgiile ei,

5pentru că păcatele ei s‑au îngrămădit până la cer,

iar Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei!

6Răsplătiți‑i după cum i‑a răsplătit și ea pe alții

și plătiți‑i înapoi dublu pentru faptele ei;

în paharul în care a amestecat ea,

amestecați‑i o porție dublă!

7Dați‑i tot atâta chin și jale,

pe cât s‑a slăvit ea pe sine și a trăit în senzualitate7 Este un verb derivat din același radical al termenului din v. 3, care trimite spre o viață determinată de dorințele puternice, nestăpânite, care, la rândul lor, generează dezmăț și lux.!

Pentru că zice în inima ei:

«Șed ca o regină,

nu sunt văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!»

8De aceea, urgiile vor veni asupra ei într‑o singură zi

– moarte, jale și foamete –

și va fi arsă în foc,

pentru că Domnul Dumnezeu,

Care o judecă, este puternic.

9Împărații pământului, care au curvit cu ea și au trăit în senzualitate9 Vezi notele de la v. 3, 7., o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

Babilonul, cetatea cea puternică!

Într‑un ceas a venit condamnarea ta!»

11Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și țesătură cărămizie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeș, tot felul de lucruri din lemn prețios; bronz, fier și marmură; 13scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri13 Cu referire, probabil, la sclavi (vezi, de asemenea, Gen. 12:5 și nota aferentă). și suflete ale oamenilor.

14Rodul după care tânjea sufletul tău

s‑a dus de la tine;

toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare

sunt pierdute pentru tine

și niciodată nu vor mai fi găsite.

15Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu‑se 16și zicând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

îmbrăcată în in fin,

în țesătură purpurie și cărămizie,

împodobită cu aur,

pietre prețioase și perle!

17O bogăție atât de mare a fost distrusă într‑un singur ceas!»

Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe 18și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?» 19Și își aruncau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu‑se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

din prosperitatea căreia

s‑au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare!

Într‑un ceas a fost pustiită!»

20«Bucură‑te de ea, cerule!

Bucurați‑vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților,

pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei,

în favoarea voastră!»“

21Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat‑o în mare, zicând:

„Cu o asemenea izbitură

va fi aruncat Babilonul, marea cetate,

încât niciodată nu va mai fi găsit!

22Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor,

al cântăreților la fluier și al trompetiștilor

nu se va mai auzi niciodată în tine!

Niciun meseriaș de nicio meserie,

nu se va mai găsi vreodată în tine;

sunetul morii

nu se va mai auzi niciodată în tine;

23lumina candelei

nu va mai străluci niciodată în tine;

glasul mirelui și al miresei

nu se vor mai auzi niciodată în tine –

pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,

pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate neamurile.

24În ea s‑a găsit sângele profeților, al sfinților

și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ!“