Cele șapte vase ale mâniei lui Dumnezeu
1Am auzit un glas puternic zicându‑le din Templu celor șapte îngeri: „Duceți‑vă și vărsați pe pământ cele șapte vase ale furiei lui Dumnezeu!“
2Primul s‑a dus și și‑a vărsat vasul pe pământ. Și peste oamenii care aveau semnul fiarei și se închinaseră chipului ei a venit o rană urâtă și dureroasă.
3Al doilea și‑a vărsat vasul în mare și ea s‑a făcut ca sângele unui mort. Și orice suflare de viață care era în mare a pierit.
4Al treilea și‑a vărsat vasul în râuri și în izvoarele apelor. Și ele s‑au transformat în sânge.
5L‑am auzit pe îngerul apelor zicând:
„Tu ești drept, Cel Care este și Care era, Cel Sfânt,
pentru că ai judecat aceste lucruri.
6Fiindcă ei au vărsat sângele sfinților și al profeților,
le‑ai dat și Tu să bea sânge!
Sunt vrednici de aceasta!“
7Și am auzit altarul zicând:
„Da, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
judecățile Tale sunt adevărate și drepte!“
8Al patrulea și‑a vărsat vasul peste soare. Și soarelui i s‑a dat să‑i pârjolească pe oameni cu foc. 9Oamenii au fost pârjoliți de căldura lui cea mare și au blasfemiat Numele lui Dumnezeu, Cel Care are autoritate peste aceste urgii. Și nu s‑au pocăit și nu I‑au dat slavă.
10Al cincilea și‑a vărsat vasul peste tronul fiarei. Și împărăția ei a fost acoperită de întuneric. Oamenii și‑au mușcat limbile de durere 11și L‑au blasfemiat pe Dumnezeul cerului din cauza durerilor și a bubelor lor. Și nu s‑au pocăit de faptele lor.
12Al șaselea și‑a vărsat vasul peste Râul cel Mare, Eufratul. Și apa lui a secat, ca să fie pregătit drumul regilor de la răsărit.
13Am văzut trei duhuri necurate, ca niște broaște, ieșind din gura dragonului, din gura fiarei și din gura profetului fals. 14Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne și se duc la regii întregii lumi ca să‑i adune pentru războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, a Atotputernicului.
15„Iată, Eu vin ca un hoț. Fericit este cel ce veghează și își păzește hainele ca să nu umble gol, și oamenii să nu‑i vadă rușinea.“
16I‑au adunat în locul numit în ebraică „Armaghedon“16 Gr.: Armagedon, un nume ebraic transliterat de Ioan în greacă, a cărui semnificație reală nu este cunoscută. În unele mss ale NT apare sub diferite forme, ca de ex., Harmagedon; Armagedo; Magedon etc. Pentru că numele nu apare nicăieri în VT, opiniile exegeților diferă cu privire la care cuvânt/cuvinte sau silabe au fost transliterate de Ioan din ebraică. Unii consideră că Harmagedon sau Har‑Magedon înseamnă muntele (de lângă) Meghido sau cetatea Meghido. În VT Meghido a fost scena a numeroase bătălii decisive (vezi Jud. 5:19-20; 2 Regi 9:27; 2 Cron. 35:20-24), devenind un simbol al bătăliei decisive în care forțele răului vor fi învinse. Alții sunt de părere că numele înseamnă muntele adunării sau muntele întâlnirii, făcând aluzie la muntele pe care a fost așezat Templul lui Solomon, la nord de Ierusalimul antic, munte menționat în Is. 14:13 ca fiind locația unde Lucifer a vrut să‑I ia locul lui Dumnezeu..
17Al șaptelea și‑a vărsat vasul în văzduh. Și din Templu, de la tron, a ieșit un glas puternic, zicând: „S‑a terminat!“ 18Au avut loc fulgere, sunete18 Sau: voci. și tunete și a fost un mare cutremur, așa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n‑a mai fost un cutremur așa de mare. 19Cetatea cea mare s‑a rupt în trei părți, iar cetățile neamurilor s‑au prăbușit. Și marele Babilon a fost amintit înaintea lui Dumnezeu pentru a i se da paharul de vin al furiei mâniei Lui. 20Orice insulă a fugit, iar munții n‑au mai fost găsiți. 21Din cer a căzut peste oameni o grindină mare, cu boabe care cântăreau aproape un talant21 Aproximativ 30 kg.. Din cauza urgiei cu grindină, oamenii L‑au blasfemiat pe Dumnezeu, pentru că fusese o urgie foarte grea.
1J’entendis une voix forte venant du Temple dire aux sept anges : Allez et versez sur la terre les sept coupes de la colère divine !
2Le premier s’en alla et versa sa coupe sur la terre. Un ulcère malin et douloureux frappa les hommes qui portaient la marque de la bête et qui adoraient son image.
3Le deuxième ange versa sa coupe dans la mer ; celle-ci devint comme le sang d’un mort, et tous les êtres vivants de la mer périrent !
4Le troisième ange versa sa coupe sur les fleuves et les sources : les eaux se changèrent en sang. 5Alors j’entendis l’ange qui a autorité sur les eaux dire :
Tu es juste, toi qui es et qui étais, toi le Saint, d’avoir ainsi fait justice. 6Parce qu’ils ont versé le sang des membres du peuple saint et des prophètes, tu leur as aussi donné à boire du sang. Ils reçoivent ce qu’ils méritent.
7Et j’entendis l’autel qui disait :
Oui, Seigneur, Dieu tout-puissant, tes arrêts sont conformes à la vérité et à la justice !
8Le quatrième ange versa sa coupe sur le soleil. Il lui fut donné de brûler les hommes par son feu. 9Les hommes furent atteints de terribles brûlures, et ils insultèrent Dieu qui a autorité sur ces fléaux, mais ils refusèrent de changer et de lui rendre hommage.
10Le cinquième ange versa sa coupe sur le trône de la bête. Alors de profondes ténèbres couvrirent tout son royaume, et les hommes se mordaient la langue de douleur. 11Sous le coup de leurs souffrances et de leurs ulcères, ils insultèrent le Dieu du ciel, et ils ne renoncèrent pas à leurs mauvaises actions.
12Alors le sixième ange versa sa coupe dans le grand fleuve, l’Euphrate. Ses eaux tarirent, pour que soit préparée la voie aux rois venant de l’orient.
13Je vis alors sortir de la gueule du dragon, de celle de la bête et de la bouche du faux prophète, trois esprits impurs ressemblant à des grenouilles.
14Ce sont des esprits démoniaques qui accomplissent des signes prodigieux ; ils s’en vont trouver les rois du monde entier pour les rassembler pour le combat du grand jour du Dieu tout-puissant.
15Voici : je viens comme un voleur ! Heureux celui qui se tient éveillé et qui garde ses vêtements, afin de ne pas aller nu, en laissant apparaître sa honte aux yeux de tous !
16Les esprits démoniaques rassemblèrent les rois dans le lieu appelé en hébreu Harmaguédon16.16 C’est-à-dire montagne de Meguiddo, ville située dans une plaine au pied du mont Carmel, où de sanglantes batailles eurent lieu autrefois (Jg 5.19 ; 2 R 23.29 ; et voir Za 12.11)..
17Le septième ange enfin versa sa coupe dans les airs. Une voix forte, venant du trône, sortit du Temple.
– C’en est fait, dit-elle.
18Alors, il y eut des éclairs, des voix et des coups de tonnerre, et un violent tremblement de terre ; on n’en avait jamais vu d’aussi terrible depuis que l’homme est sur la terre. 19La grande ville se disloqua en trois parties et les villes de tous les pays s’écroulèrent. Alors Dieu se souvint de la grande Babylone pour lui donner à boire la coupe pleine du vin de son ardente colère. 20Toutes les îles s’enfuirent et les montagnes disparurent. 21Des grêlons énormes, pesant près d’un demi-quintal, s’abattirent du ciel sur les hommes ; et ceux-ci insultèrent Dieu à cause du fléau de la grêle, car il était absolument terrible.
