Apocalipsa 14 – NTLR & TNCV

Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii

1M‑am uitat și iată că Mielul stătea pe muntele Sion, și împreună cu El erau o sută patruzeci și patru de mii, care aveau scrise pe frunțile lor Numele Lui și Numele Tatălui Său. 2Și am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape și ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l‑am auzit era ca al kitharozilor2 Termenul kitharodul este o denumire atribuită celui care cânta la kithara (vezi nota de la 5:8). Figura de stil folosită de autor aici este o figură a sonorității kitharozii care kitharodesc la kitharele lor, fiind un joc de cuvinte pe același radical. care cântă la kitharele lor. 3Ei cântau o cântare nouă înaintea tronului și înaintea celor patru ființe vii și a bătrânilor. Nimeni nu putea să învețe acea cântare, în afară de cei o sută patruzeci și patru de mii care fuseseră răscumpărați de pe pământ. 4Aceștia sunt cei care nu s‑au pângărit cu femei, căci sunt virgini. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Aceștia au fost răscumpărați dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu și pentru Miel. 5Și în gura lor nu s‑a găsit minciună; ei sunt fără cusur.

Mesajele celor trei îngeri

6Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veșnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminție, limbă și popor. 7El spunea cu glas tare: „Fiți temători de Dumnezeu și dați‑I slavă, pentru că a sosit ceasul judecății Lui! Închinați‑vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea și izvoarele de apă!“

8Un alt înger, al doilea, a urmat, zicând: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a dat să bea la toate neamurile din vinul8 Vinul simbolizează în VT judecata lui Dumnezeu (vezi Is. 51:17; Ier. 25:15; Eze. 23:32-33). Vezi și v. 10. furiei curviei ei8 Sau: vinul pasiunii curviei ei.!“

9Un alt înger, al treilea, le‑a urmat, zicând cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei și chipului ei și primește un semn pe frunte sau pe mână, 10va bea și el din vinul furiei lui Dumnezeu, turnat neamestecat10 Adică cu toată tăria lui, nediluat. în paharul mâniei Lui, și va fi chinuit în foc și sulf înaintea îngerilor sfinți și înaintea Mielului. 11Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Și nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei și chipului ei și cei ce primesc semnul numelui ei.“ 12Aici este răbdarea sfinților – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința în Isus.12 Sau: credința lui Isus.

13Am auzit un glas din cer, zicând: „Scrie: fericiți sunt cei morți, cei care, de acum încolo, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“

14Apoi m‑am uitat și iată că era un nor alb, iar pe nor ședea „cineva care era ca un fiu al omului“14 Vezi Dan. 7:13 și Apoc. 1:13, unde aceeași sintagmă se referă la Cristos. În acest verset însă, sintagma fiu al omului, chiar dacă are ecouri profetice, amintind de Dan. 7:13, funcționează ca un simplu idiom, făcând referire la cineva care se aseamănă la înfățișare cu un om. Acest personaj primește porunci de la un înger (v. 15). Conform textului din Mt. 13:39, cei care vor secera la sfârșitul veacului vor fi îngerii.. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuțită. 15Un alt înger a ieșit din Templu, strigându‑i cu glas tare celui ce ședea pe nor: „Trimite secera ta și seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16Cel ce ședea pe nor și‑a aruncat secera pe pământ și pământul a fost secerat.

17Un alt înger a ieșit din Templul care este în cer, având și el o seceră ascuțită. 18Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieșit de la altar și a strigat cu glas tare către cel ce avea secera ascuțită, zicând: „Trimite secera ta ascuțită și culege ciorchinii de struguri ai viței pământului, pentru că strugurii ei sunt copți!“ 19Îngerul și‑a aruncat secera pe pământ, a cules vița pământului și a aruncat strugurii în teascul cel mare al furiei lui Dumnezeu. 20Teascul a fost călcat în picioare în afara cetății și din teasc a ieșit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanță de o mie șase sute de stadii20 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m. Aproximativ 300 km..