Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 14

Mielul şi cei o sută patruzeci şi patru de mii

1M-am uitat şi iată că Mielul stătea pe muntele Sion, şi împreună cu El erau o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scrise pe frunţile lor Numele Lui şi Numele Tatălui Său. Şi am auzit un glas din cer, ca vuietul multor ape şi ca sunetul unui tunet puternic. Sunetul pe care l-am auzit era ca al harpiştilor care cântă la harfele lor. Ei cântau un cântec nou înaintea tronului şi înaintea celor patru făpturi vii şi a bătrânilor. Nimeni nu putea învăţa acel cântec, în afară de cei o sută patruzeci şi patru de mii care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ. Aceştia sunt cei care nu s-au întinat cu femei, căci sunt virgini[a]. Ei Îl urmează pe Miel oriunde merge. Ei au fost răscumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună; ei sunt fără vină.

Mesajele celor trei îngeri

Am văzut un alt înger, care zbura în înaltul cerului. El avea de vestit Evanghelia veşnică celor ce trăiesc pe pământ – la fiecare neam, seminţie, limbă şi popor. El spunea cu glas puternic: „Fiţi temători de Dumnezeu şi daţi-I slavă, pentru că a sosit ceasul judecăţii Lui! Închinaţi-vă Celui Ce a făcut cerul, pământul, marea şi izvoarele de apă!“

Un alt înger, al doilea, a urmat spunând: „A căzut, a căzut Babilonul cel mare, cel care a dat să bea la toate neamurile din vinul mâniei[b] datorat desfrânării lui[c]!“

Un alt înger, al treilea, le-a urmat spunând cu glas puternic: „Dacă i se închină cineva fiarei şi imaginii ei şi primeşte un semn pe frunte sau pe mână, 10 va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat[d] în paharul mâniei Lui, şi va fi chinuit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mielului. 11 Fumul chinului lor se ridică în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea, cei ce se închină fiarei şi imaginii ei şi cei ce primesc semnul numelui ei.“ 12 Aici este răbdarea sfinţilor – a celor ce păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa în Isus[e].

13 Am auzit un glas din cer spunând: „Scrie: ferice[f] de morţii care, de acum, mor în Domnul! Da, zice Duhul, pentru că ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează.“

14 Apoi m-am uitat şi iată că era un nor alb, iar pe nor şedea „Cineva Care era ca un fiu al omului“[g]. Avea pe cap o coroană de aur, iar în mână avea o seceră ascuţită. 15 Un alt înger a ieşit din Templu, strigând cu glas puternic Celui Ce şedea pe nor: „Trimite secera Ta şi seceră, întrucât a sosit ceasul să seceri, pentru că recolta pământului este coaptă!“ 16 Cel Ce şedea pe nor şi-a aruncat secera pe pământ şi pământul a fost secerat.

17 Un alt înger a ieşit din Templul din cer, având şi el o seceră ascuţită. 18 Un alt înger, care are autoritate peste foc, a ieşit de la altar şi a strigat cu glas puternic către cel ce avea secera ascuţită: „Trimite secera ta ascuţită şi culege ciorchinii de struguri ai viei pământului, pentru că strugurii ei sunt copţi!“ 19 Îngerul şi-a aruncat secera pe pământ, a cules via pământului şi a aruncat strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu. 20 Teascul a fost călcat în picioare în afara cetăţii şi din teasc a ieşit sânge până la zăbalele cailor, pe o distanţă de o mie şase sute de stadii[h].

Notas al pie

  1. Apocalipsa 14:4 Probabil limbajul este unul figurat, cu referire la idolatrie, care în VT este prezentat sub forma adulterului şi a desfrânării
  2. Apocalipsa 14:8 Vinul simbolizează în VT judecata lui Dumnezeu (vezi Is. 51:17; Ier. 25:15; Ezech. 23:32-33); vezi şi v. 10
  3. Apocalipsa 14:8 Sau: vinul pasiunii desfrânării lui
  4. Apocalipsa 14:10 Adică cu toată tăria lui, nediluat
  5. Apocalipsa 14:12 Sau: credinţa lui Isus
  6. Apocalipsa 14:13 Vezi nota de la 1:3
  7. Apocalipsa 14:14 Vezi Dan. 7:13
  8. Apocalipsa 14:20 O stadie (gr.: stadion) măsura aproximativ 185 m; aproximativ 300 km

La Bibbia della Gioia

Apocalisse 14

Il nuovo canto

1Poi vidi lʼAgnello in piedi sul Monte Sion, a Gerusalemme, e con lui centoquarantaquattromila persone, che portavano il suo nome e il nome di suo Padre scritti sulla fronte. E udii dal cielo un suono simile al fragore di una grande cascata o al rombo di un forte tuono. Sembrava un coro accompagnato da arpe. Cantavano un canto nuovo e meraviglioso davanti al trono di Dio, alle quattro creature viventi e ai ventiquattro anziani, e nessuno poteva imparare questo canto, allʼinfuori di quei centoquarantaquattromila che erano stati riscattati dalla terra. Perché costoro sono spiritualmente incontaminati, puri come vergini. Sono quelli che seguono lʼAgnello ovunque vada; sono stati riscattati dalla massa degli uomini, per essere agli occhi di Dio e dellʼAgnello la primizia dellʼumanità. Non possono essere accusati della minima falsità; sono senza macchia.

Poi vidi un altro angelo, che volava in mezzo al cielo, portando la Buona Notizia, valida per ogni tempo, da annunciare agli abitanti della terra, di ogni nazione, razza, lingua e popolo. A gran voce egli gridava: «Temete Dio e dategli gloria, perché è suonata lʼora in cui giudicherà il mondo! Adorate Colui che fece il cielo, la terra, il mare e le sorgenti delle acque!»

Seguì un secondo angelo, che diceva: «È caduta, è caduta la grande Babilonia, quella che ha sedotto tutte le nazioni del mondo, alle quali ha fatto bere il vino dellʼira, provocata dalla sua grande depravazione!»

Seguì poi un terzo angelo che gridava: «Chiunque adora il mostro venuto dal mare e la sua statua ed accetta il suo marchio sulla fronte e sulla mano 10 berrà il vino dellʼira di Dio, che è già versato puro nel calice della sua collera. E sarà tormentato nel fuoco e nello zolfo incandescente alla presenza dei santi angeli e dellʼAgnello. 11 Il fumo del loro tormento non finisce mai. Quelli che adorano il mostro e la sua statua e accettano il marchio del suo nome, non hanno requie né giorno né notte! 12 Che questo incoraggi gli uomini di Dio a sopportare pazientemente ogni prova e persecuzione, perché essi sono i suoi santi, quelli che fino alla fine continuano ad osservare i suoi comandamenti e ad avere fede in Gesù».

13 Ed udii una voce dal cielo, che diceva: «Scrivi questo: finalmente per i martiri è giunta lʼora dʼavere la loro piena ricompensa. Sì, dice lo Spirito, perché ora si riposeranno dalle loro fatiche, e le loro buone opere li seguono in cielo!». 14 Guardai di nuovo, ed ecco apparire una nuvola bianca e sulla nuvola stava seduto uno simile a un Figlio di uomo. Sul capo aveva una corona dʼoro massiccio ed in mano una falce affilata.

Il raccolto della terra

15 E un altro angelo uscì dal tempio, gridando ad alta voce a colui che sedeva sulla nuvola: «Prendi la tua falce e mieti, perché è giunta lʼora di mietere! Il raccolto della terra è maturo». 16 Allora colui che era seduto sulla nuvola lanciò la sua falce sulla terra, e la terra fu mietuta. 17 Dopo di ciò, uscì dal tempio che è in cielo un altro angelo: anchʼegli teneva in mano una falce affilata.

18 Allora un altro angelo, che ha il potere sul fuoco, gridò allʼangelo con la falce: «Prendi la tua falce affilata e vendemmia i grappoli della vigna della terra, perché lʼuva è matura per il giudizio!» 19 Lʼangelo scagliò la sua falce sulla terra e vendemmiò la vigna della terra; poi gettò lʼuva nel grande tino dellʼira di Dio. 20 E i grappoli furono pigiati nel tino, fuori della città; e dal tino uscì tanto sangue che si sparse per 1.600 stadi (300 Km) fino allʼaltezza dei morsi dei cavalli.