Femeia și dragonul
1În cer s‑a văzut un semn mare: o femeie învăluită în soare, având luna sub picioare, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele, 2era însărcinată și striga în durerile și suferința nașterii. 3În cer s‑a văzut un alt semn: iată că un dragon3 Pentru alte creaturi folosite în sens metaforic pentru a‑i descrie pe vrăjmașii lui Dumnezeu, vezi Ps. 74:14; Is. 27:1; Eze. 29:3. mare, roșu, cu șapte capete și zece coarne, având pe capete șapte diademe, 4a târât cu coada lui a treia parte din stelele cerului și le‑a aruncat pe pământ. Dragonul a stat înaintea femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când copilul se va naște, să‑l mănânce. 5Ea a născut un fiu, un băiat, care are să conducă toate neamurile cu un sceptru de fier. Copilul ei a fost răpit la Dumnezeu și la tronul Său. 6Iar femeia a fugit în pustie, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, pentru ca acolo să poată fi hrănită timp de o mie două sute șaizeci de zile6 Patruzeci și două de luni sau trei ani și jumătate..
7În cer a avut loc un război. Mihail și îngerii lui s‑au războit cu dragonul, iar dragonul și îngerii lui s‑au războit și ei. 8Dar n‑au putut învinge și locul lor nu li s‑a mai găsit în cer. 9Marele dragon a fost aruncat, și anume șarpele cel vechi, numit diavolul și Satan, cel care duce în rătăcire întreaga omenire, a fost aruncat pe pământ, iar împreună cu el au fost aruncați și îngerii lui.
10Apoi am auzit în cer un glas puternic, zicând:
„Acum au venit mântuirea, puterea,
Împărăția Dumnezeului nostru
și autoritatea Cristosului10 Vezi nota de la 11:15. Său,
căci acuzatorul10 Vezi nota de la 2:9. fraților noștri a fost aruncat,
a fost aruncat cel care îi acuza înaintea Dumnezeului nostru zi și noapte.
11Ei l‑au învins prin sângele Mielului
și prin cuvântul mărturiei lor
și nu și‑au iubit viața, chiar până la moarte.
12De aceea, bucurați‑vă, ceruri,
și voi, cei ce locuiți în ele!
Vai de voi, pământ și mare,
pentru că diavolul a coborât la voi
cuprins de o mare furie,
fiindcă știe că are puțină vreme!“
13Când dragonul a văzut că a fost aruncat pe pământ, a urmărit‑o pe femeia care născuse băiatul. 14Femeii i s‑au dat cele două aripi ale vulturului celui mare, ca să zboare în pustie, spre locul ei, unde să fie hrănită o vreme, vremi și jumătatea unei vremi14 Trei ani și jumătate sau patruzeci și două de luni, sau o mie două sute șaizeci de zile., departe de fața șarpelui. 15Șarpele a aruncat din gura lui apă ca un râu după femeie, pentru ca s‑o facă să fie luată de râu, 16dar pământul a venit în ajutorul femeii, și‑a deschis gura și a înghițit râul pe care‑l aruncase dragonul din gură. 17Atunci dragonul s‑a mâniat pe femeie și s‑a dus să poarte război cu rămășița seminței17 Sau: urmașilor. ei, cu cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus. 18Apoi a stat18 Unele mss conțin: am stat. pe țărmul mării.18 Unele traduceri includ acest scurt verset în versetul 1 din capitolul următor, însă structura textului cere ca acesta să rămână în capitolul 12.
Die Frau und die beiden Tiere
(Kapitel 12–14)
Die Frau und der Drache
1Am Himmel sah man jetzt eine gewaltige Erscheinung: eine Frau, die mit der Sonne bekleidet war und den Mond unter ihren Füßen hatte. Auf dem Kopf trug sie eine Krone aus zwölf Sternen. 2Sie war hochschwanger und schrie unter den Geburtswehen vor Schmerz. 3Dann gab es noch eine Erscheinung am Himmel: Plötzlich sah ich einen riesigen, feuerroten Drachen mit sieben Köpfen und zehn Hörnern. Auf jedem seiner Köpfe trug er eine Krone. 4Mit seinem Schwanz fegte er ein Drittel aller Sterne vom Himmel und schleuderte sie auf die Erde. Der Drache stellte sich vor die Frau; denn er wollte ihr Kind verschlingen, sobald es geboren war. 5Die Frau brachte einen Sohn zur Welt, der einmal mit eisernem Zepter über die Völker der Erde herrschen sollte. Das Kind wurde zu Gott entrückt und vor seinen Thron gebracht. 6Die Frau aber floh in die Wüste, wo Gott selbst einen Zufluchtsort für sie vorbereitet hatte. 1260 Tage sollte sie dort versorgt werden.
7Dann brach im Himmel ein Krieg aus: Michael und seine Engel griffen den Drachen an. Der Drache schlug mit seinem Heer von Engeln zurück; 8doch sie verloren den Kampf und durften nicht länger im Himmel bleiben. 9Der große Drache ist niemand anders als der Teufel oder Satan, die listige Schlange, die schon immer die ganze Welt verführt hat. Er wurde mit allen seinen Engeln aus dem Himmel auf die Erde hinuntergestürzt.
10Jetzt hörte ich eine gewaltige Stimme im Himmel rufen:
»Nun hat Gott den Sieg errungen,
er hat seine Stärke gezeigt
und seine Herrschaft aufgerichtet!
Alle Macht liegt in den Händen dessen,
den er als König auserwählt und eingesetzt hat:
Jesus Christus12,10 Wörtlich: (in den Händen) seines Christus. – »Christus« ist die griechische Übersetzung des hebräischen »Messias« (= der gesalbte König). Vgl. »salben/Salbung« in den Sacherklärungen.! Denn der Ankläger ist gestürzt,
der unsere Brüder und Schwestern
Tag und Nacht vor Gott beschuldigte.
11Sie haben ihn besiegt durch das Blut des Lammes
und weil sie sich zu dem Lamm bekannt haben.
Für dieses Bekenntnis haben sie ihr Leben
eingesetzt und den Tod nicht gefürchtet.
12Darum freu dich nun, Himmel,
freut euch alle, die ihr darin wohnt!
Aber wehe euch, Erde und Meer!
Der Teufel ist zu euch herabgekommen.
Er schnaubt vor Wut, denn er weiß,
dass ihm nicht mehr viel Zeit bleibt.«
13Als der Drache merkte, dass er auf die Erde hinabgeworfen worden war, verfolgte er die Frau, die den Sohn geboren hatte. 14Doch Gott gab der Frau die starken Flügel eines Adlers. So konnte sie an ihren Zufluchtsort in der Wüste fliehen. Dreieinhalb Jahre12,14 Wörtlich: Eine Zeit und (zwei) Zeiten und eine halbe Zeit. – Vgl. Daniel 7,25; 12,7. wurde sie hier versorgt und war vor den Angriffen des Drachen, der bösen Schlange, sicher. 15Doch die Schlange gab nicht auf. Sie ließ eine gewaltige Wasserflut aus ihrem Rachen schießen, mit der die Frau fortgerissen werden sollte. 16Aber die Erde half der Frau. Sie öffnete sich und verschlang die Wassermassen, die der Drache ausspuckte. 17Darüber wurde der Drache so wütend, dass er jetzt alle anderen Nachkommen dieser Frau bekämpfte. Das sind die Menschen, die nach Gottes Geboten leben und sich zu Jesus bekennen. 18Und der Drache begab sich an den Strand des Meeres.
