Cei doi martori
1Apoi mi‑a fost dată o trestie asemenea unui băț și mi s‑a spus: „Ridică‑te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el! 2Curtea exterioară a Templului las‑o la o parte și să n‑o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea cea sfântă patruzeci și două de luni2 Trei ani și jumătate.. 3Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profețească o mie două sute șaizeci de zile3 Patruzeci și două de luni sau trei ani și jumătate., îmbrăcați în sac.“ 4Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.4 Vezi și Zah. 4:3, 11, 14. 5Dacă vrea cineva să le facă rău, din gurile lor iese foc care‑i mistuie pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău, așa trebuie să fie omorât. 6Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori doresc ei.
7Când își vor sfârși mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge și‑i va omorî. 8Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăți, care, în sens duhovnicesc8 Sau: în mod figurat., este numită „Sodoma“ și „Egipt“8 În VT, Sodoma era simbolul imoralității, iar Egiptul era simbolul opresiunii (vezi Gen. 19:4-11 și Is. 1:10; Ex. 1:11-14)., unde a fost răstignit și Domnul lor. 9Și oameni din unele popoare, seminții și neamuri și de diferite limbi, se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. 10Locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor, se vor înveseli și își vor trimite daruri unii altora, căci acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar după cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și ei s‑au ridicat în picioare; și o mare frică i‑a cuprins pe cei ce i‑au văzut. 12Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le‑a spus: „Suiți‑vă aici!“ Și ei s‑au suit în cer, într‑un nor, în timp ce dușmanii lor se uitau la ei. 13Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur și s‑a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s‑au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului cerului.
14Al doilea „vai“ s‑a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.
A șaptea trâmbiță
15Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și erau glasuri puternice în cer, zicând:
„Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru
și a Cristosului15 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns. Său;
iar El va împărăți în vecii vecilor!“
16Cei douăzeci și patru de bătrâni care ședeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s‑au aruncat cu fețele la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 17zicând:
„Îți mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
Cel Care este și Care era,
pentru că Ți‑ai luat puterea Ta cea mare
și ai început să împărățești!
18Neamurile se mâniaseră,
dar a venit mânia Ta,
a venit vremea ca morții să fie judecați,
a venit vremea să dai răsplată robilor Tăi, profeții,
sfinților și celor ce se tem de Numele Tău,
celor mici și celor mari,
și a venit vremea să‑i distrugi pe cei ce pervertesc18 Termenul tradus cu pervertesc are și sensul de distrug/corup, fiind un posibil joc de cuvinte cu cele două sensuri. Vezi exemplul din Gen. 6:11 (Pământul era pervertit [ebr.: tișahet]) și Gen. 6:13 (le voi distruge [ebr.: mașhitam]). pământul!“
19Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer și în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Și au fost fulgere, sunete19 Sau: voci., tunete, cutremur și grindină mare.
Los dos testigos
1Se me dio una vara que servía para medir y se me ordenó: «Levántate y mide el templo de Dios y el altar, luego cuenta cuántos adoran allí. 2Pero no incluyas el atrio exterior del templo; no lo midas, porque ha sido entregado a los gentiles, los cuales pisotearán la ciudad santa durante cuarenta y dos meses. 3Por mi parte, yo encargaré a mis dos testigos que, vestidos de luto,11:3 luto. Lit. cilicio. profeticen durante mil doscientos sesenta días». 4Estos dos testigos son los dos olivos y los dos candelabros que permanecen delante del Señor de la tierra. 5Si alguien quiere hacerles daño, ellos lanzan fuego por la boca y consumen a sus enemigos. Así habrá de morir cualquiera que intente hacerles daño. 6Estos testigos tienen poder para cerrar el cielo a fin de que no llueva mientras estén profetizando; además, tienen poder para convertir las aguas en sangre y para azotar la tierra, cuantas veces quieran, con toda clase de plagas.
7Ahora bien, cuando hayan terminado de dar su testimonio, la bestia que sube del abismo les hará la guerra, los vencerá y los matará. 8Sus cadáveres quedarán tendidos en la plaza de la gran ciudad, llamada en sentido figurado Sodoma y Egipto, donde también fue crucificado su Señor. 9Y gente de todo pueblo, tribu, lengua y nación contemplará sus cadáveres por tres días y medio, y no permitirá que se les dé sepultura. 10Los habitantes de la tierra se alegrarán de su muerte y harán fiesta e intercambiarán regalos, porque estos dos profetas los atormentaban.
11Pasados los tres días y medio, entró en ellos un aliento de vida enviado por Dios; se pusieron de pie y quienes los observaban quedaron sobrecogidos de terror. 12Entonces los dos testigos oyeron una potente voz del cielo que decía: «Suban acá». Y subieron al cielo en una nube, a la vista de sus enemigos.
13En ese mismo instante se produjo un violento terremoto y se derrumbó la décima parte de la ciudad. Perecieron siete mil personas, pero los sobrevivientes, llenos de temor, dieron gloria al Dios del cielo.
14El segundo ¡ay! ya pasó, pero se acerca el tercero.
La séptima trompeta
15Tocó el séptimo ángel su trompeta y en el cielo resonaron fuertes voces que decían:
«El reino del mundo ha pasado a ser de nuestro Señor y de su Cristo,
y él reinará por los siglos de los siglos».
16Los veinticuatro ancianos que estaban sentados en sus tronos delante de Dios se postraron rostro en tierra y adoraron a Dios 17diciendo:
«Señor Dios Todopoderoso,
que eres y que eras,11:17 eras. Var. eras y que has de venir.
te damos gracias porque has asumido tu gran poder
y has comenzado a reinar.
18Las naciones se han enfurecido;
pero ha llegado tu ira,
el momento de juzgar a los muertos
y de recompensar a tus siervos los profetas,
a los que creyeron en ti y a los que temen tu nombre,
sean grandes o pequeños,
y de exterminar a los que destruyen la tierra».
19Entonces se abrió en el cielo el templo de Dios; allí se vio el arca de su pacto y hubo relámpagos, estruendos, truenos, un terremoto y una fuerte granizada.
