Cei doi martori
1Apoi mi‑a fost dată o trestie asemenea unui băț și mi s‑a spus: „Ridică‑te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el! 2Curtea exterioară a Templului las‑o la o parte și să n‑o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea cea sfântă patruzeci și două de luni2 Trei ani și jumătate.. 3Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profețească o mie două sute șaizeci de zile3 Patruzeci și două de luni sau trei ani și jumătate., îmbrăcați în sac.“ 4Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.4 Vezi și Zah. 4:3, 11, 14. 5Dacă vrea cineva să le facă rău, din gurile lor iese foc care‑i mistuie pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău, așa trebuie să fie omorât. 6Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori doresc ei.
7Când își vor sfârși mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge și‑i va omorî. 8Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăți, care, în sens duhovnicesc8 Sau: în mod figurat., este numită „Sodoma“ și „Egipt“8 În VT, Sodoma era simbolul imoralității, iar Egiptul era simbolul opresiunii (vezi Gen. 19:4-11 și Is. 1:10; Ex. 1:11-14)., unde a fost răstignit și Domnul lor. 9Și oameni din unele popoare, seminții și neamuri și de diferite limbi, se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. 10Locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor, se vor înveseli și își vor trimite daruri unii altora, căci acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar după cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și ei s‑au ridicat în picioare; și o mare frică i‑a cuprins pe cei ce i‑au văzut. 12Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le‑a spus: „Suiți‑vă aici!“ Și ei s‑au suit în cer, într‑un nor, în timp ce dușmanii lor se uitau la ei. 13Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur și s‑a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s‑au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului cerului.
14Al doilea „vai“ s‑a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.
A șaptea trâmbiță
15Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și erau glasuri puternice în cer, zicând:
„Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru
și a Cristosului15 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns. Său;
iar El va împărăți în vecii vecilor!“
16Cei douăzeci și patru de bătrâni care ședeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s‑au aruncat cu fețele la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 17zicând:
„Îți mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
Cel Care este și Care era,
pentru că Ți‑ai luat puterea Ta cea mare
și ai început să împărățești!
18Neamurile se mâniaseră,
dar a venit mânia Ta,
a venit vremea ca morții să fie judecați,
a venit vremea să dai răsplată robilor Tăi, profeții,
sfinților și celor ce se tem de Numele Tău,
celor mici și celor mari,
și a venit vremea să‑i distrugi pe cei ce pervertesc18 Termenul tradus cu pervertesc are și sensul de distrug/corup, fiind un posibil joc de cuvinte cu cele două sensuri. Vezi exemplul din Gen. 6:11 (Pământul era pervertit [ebr.: tișahet]) și Gen. 6:13 (le voi distruge [ebr.: mașhitam]). pământul!“
19Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer și în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Și au fost fulgere, sunete19 Sau: voci., tunete, cutremur și grindină mare.
1And there was given me a reed like unto a rod: and the angel stood, saying, Rise, and measure the temple of God, and the altar, and them that worship therein. 2But the court which is without the temple leave out, and measure it not; for it is given unto the Gentiles: and the holy city shall they tread under foot forty and two months. 3And I will give power unto my two witnesses, and they shall prophesy a thousand two hundred and threescore days, clothed in sackcloth. 4These are the two olive trees, and the two candlesticks standing before the God of the earth. 5And if any man will hurt them, fire proceedeth out of their mouth, and devoureth their enemies: and if any man will hurt them, he must in this manner be killed. 6These have power to shut heaven, that it rain not in the days of their prophecy: and have power over waters to turn them to blood, and to smite the earth with all plagues, as often as they will. 7And when they shall have finished their testimony, the beast that ascendeth out of the bottomless pit shall make war against them, and shall overcome them, and kill them. 8And their dead bodies shall lie in the street of the great city, which spiritually is called Sodom and Egypt, where also our Lord was crucified. 9And they of the people and kindreds and tongues and nations shall see their dead bodies three days and an half, and shall not suffer their dead bodies to be put in graves. 10And they that dwell upon the earth shall rejoice over them, and make merry, and shall send gifts one to another; because these two prophets tormented them that dwelt on the earth. 11And after three days and an half the Spirit of life from God entered into them, and they stood upon their feet; and great fear fell upon them which saw them. 12And they heard a great voice from heaven saying unto them, Come up hither. And they ascended up to heaven in a cloud; and their enemies beheld them. 13And the same hour was there a great earthquake, and the tenth part of the city fell, and in the earthquake were slain of men seven thousand: and the remnant were affrighted, and gave glory to the God of heaven. 14The second woe is past; and, behold, the third woe cometh quickly. 15And the seventh angel sounded; and there were great voices in heaven, saying, The kingdoms of this world are become the kingdoms of our Lord, and of his Christ; and he shall reign for ever and ever. 16And the four and twenty elders, which sat before God on their seats, fell upon their faces, and worshipped God, 17Saying, We give thee thanks, O Lord God Almighty, which art, and wast, and art to come; because thou hast taken to thee thy great power, and hast reigned. 18And the nations were angry, and thy wrath is come, and the time of the dead, that they should be judged, and that thou shouldest give reward unto thy servants the prophets, and to the saints, and them that fear thy name, small and great; and shouldest destroy them which destroy the earth. 19And the temple of God was opened in heaven, and there was seen in his temple the ark of his testament: and there were lightnings, and voices, and thunderings, and an earthquake, and great hail.
